Zburătorul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Zburătorul era în mitologia populară românească o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. În literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.

Zburătorul este un personaj mitologic, adeseori apare prezentat în basmele românești ca fiind un tânăr înalt și subțire, iar uneori este înfățișat și ca un șarpe cu aripi sau ca o flacără. Personajul acționează doar noaptea și este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele. Din punct de vedere al simbolului, în general, zburătorul personifică ființa iubită la care nu se poate ajunge. În unele credințe populare, în funcție de regiuni, zburătorul este asemănat cu un zmeu, are coadă de foc și este supranumit „ceasul cel rău” sau „ăl mai rău”. Conform acelorași credințe populare, zburătorul este un spirit malefic care coboară noaptea printre oameni, în casele acestora, chinuie fetele tinere și nevestele bărbaților și le cauzează acestora nesomn, neliniște și frământare. Uneori același personaj este descris ca fiind responsabil de vânătăile de pe corpul femeilor. Cea mai comună descriere a zburătorului, întâlnită în majoritatea credințelor populare, este cea a unui flăcău tânăr. Acesta ia naștere ca urmare a interzicerii unei relații de amor, dintre o fată și un băiat, de către părinții fetei. Tânărul îndrăgostit se transformă în zburător, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o sărută și o mușcă. Există mai multe moduri prin care zburătorul pătrunde în camera fetei, în general acesta se folosește de hornul casei, gaura cheii, fereastră sau chiar de crăpătura ușii. Fata îl vede pe zburător ca fiind real, se trezește din somn și este mereu cuprinsă de fior, iar ca stare generală, fata vizitată de un zburător, slăbește din ce în ce mai mult. Boala care o cuprinde pe fată este numită „lipitură”, iar cele care sunt chemate să o vindece pe cea bolnavă sunt babele care au priceperea de a descânta. În mitologiile populare sunt imaginate și metode de protecție împotriva acestui personaj malefic. Una dintre acestea vorbește de posibilitatea de a unge cu „untură de zmeu pleznit” locurile prin care aceștia pătrund (horn, ușă, geam). Zmeul încearcă să găsească o cale de intrare neunsă, dacă nu găsește, strigă pentru a i se deschide. În cazul în care nimeni din interior nu-i răspunde, crapă.