Neagoe Basarab

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Neagoe Basarab
Domnitor al Țării Românești
Neagoe Basarab
Neagoe Basarab. Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeș
Domnie 23 ian. 1512 - 15 sep. 1521
Născut cca. 1459
Decedat 15 septembrie 1521
Predecesor Vlad al V-lea cel Tânăr
Succesor Teodosie
Căsătorit cu Doamna Milița Despina
Urmași Teodosie
Ioan
Petru
Ruxandra
Stana
Tată Pârvu Craiovescu sau
Basarab al IV-lea cel Tânăr
Mamă Neaga de Hotarani?
Sfântul Voievod Neagoe Basarab
Date importante
Născut/ă
Decedat/ă 15 Sept.1521
Venerat/ă în Biserica Ortodoxă Română
Canonizat/ă 8-9 iulie 2008, București Patriarhul Daniel
Rămășițe pământești Curtea de Argeș
Sărbătoare 26 septembrie

Gloriole.svg Sfinți

Neagoe Basarab a fost Domnitor al Țării Românești între 1512 și 1521. Soția sa a fost Doamna Despina, din familia sârbă Brancovici.

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Pârvu Craiovescu, și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale[1]. Cunoștea limbile latină, greacă și slavonă.

A călătorit prin câteva țări din Europa centrală și prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcții în structurile statale ale Tării Românești. Este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a urcat pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria.

A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuă viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare și încearcă să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești.[2][3] În anul 1519 Neagoie Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea trimit un singur ambasador la Vatican prin intermediul căruia "Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi" promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la "sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor".[4] Țara rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească și în toate țările din Balcani). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole.

Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517). Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină "ca sa nu fie spre batjocură limbilor străine"[5] Reprezentările de pe fațade exterioară a bisericii prevestesc - înainte de apariția reformei protestante - pictura exterioară moldovenească și inaugurează după cum afirmă Sorin Ulea și Paul Chihaia o viziune militantă unitară a românilor ortodocși în lupta împotriva turcilor.[6][7]

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română (există o copie atestată în limba română din 1654)[8].

Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învățăturile” sale către fiul său Teodosie, așternuse pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele spirituale. Aceasta monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-1521. În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanța acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă de Prof. Dr. Dumitriu-Snagov.[9]

Emisiune monetară comemorativă[modificare | modificare sursă]

Moneda comemorativă de circulaţie din alamă, cu valoarea nominală de 50 bani, „Neagoe Basarab” (revers) 2012

La 500 de ani de la urcarea lui Neagoe Basarab pe scaunul Țării Românești, Banca Națională a României a pus în circulație, la 25 iunie 2012, o emisiune monetară formată dintr-o monedă de aur cu titlul de 900‰, valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de exemplare, de calitate proof[10], având diametrul de 21 mm, greutatea de 6,452 grame și cantul zimțat, și dintr-o monedă comemorativă de circulație de alamă, cu valoarea nominală de 50 de bani, într-un tiraj de 1.000.000 de exemplare. Moneda de circulație este rotundă, cu diametrul de 23,75 mm și greutatea de 6,1 grame. Cantul monedei de circulație este neted, având inscripționat de două ori textul ROMANIA, intercalat cu câte o steluță.[11][12]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vezi Neagoe Basarab și schitul Ostrov.
  2. ^ Manole, Neagoe: Despre politica externă a lui Neagoe Basarab. în Studii, t. 19(1966) nr. 4, p. 745-764.
  3. ^ Chihaia, Pavel: De la "Negru VOdă" la Neagoe Basarab. Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc. Editura Academiei. București 1979. p. 205
  4. ^ Manole, Neagoe: Despre politica externă a lui Neagoe Basarab. în Studii, t. 19(1966) nr. 4, p. 759.
  5. ^ Ibidem 206
  6. ^ Ibidem 2187-208
  7. ^ Ulea, Sorin: Origuinea și semnificația ideologică a picturii exterioare moldovenești, În SCIA 10(1963) p.60
  8. ^ Vezi Învățăturile lui Neagoe Basarab, domnul Țării Românești (1512-1521), versiunea grecească editată și însoțită de o introducere și traducere în românește de Vasile Grecu, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, 1942 (reeditare: București, Editura Teșu, 2007); Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text ales și stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă, studiu introductiv și note de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, București, Editura Minerva, 1970.
  9. ^ Învățăturile lui Neagoe Basarab, furate de Ivan cel Groaznic, 9 februarie 2011, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013
  10. ^ Calitatea deosebit de căutată proof a unei monede se referă la contrastul obținut între fondul / câmpul lucios al monedei și gravura mată.
  11. ^ Banca Națională a României: 500 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a Sfântului Voievod Neagoe Basarab și de la începerea construirii bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș
  12. ^ Romanian coins: 50 bani 2012 - Neagoe Basarab - 500 de ani de la urcarea pe tron

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Pavel Chihaia, De la "Negru Vodă" la Neagoe Basarab. Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc. Editura Academiei. București 1979.
  • Radu Ștefan Ciobanu, Neagoe-Basarab: 1512-1521, București, Editura Militară, 1986, 200 p.
  • Nicolae Constantinescu, Curtea de Argeș (1200-1400): asupra începuturilor Țării Românești, București, Editura Academiei, 1984, 170 p.
  • Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, Editura Științifică, 1971, 263 p.
  • Antonie Plămădeală, Neagoe Basarab, domn al culturii românești, în: Dascăli de cuget și simțire românească, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981.
  • Ion D. Sandu, Neagoe Basarab, apărător și sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938.
  • Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie (text)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Neagoe Basarab
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Neagoe Basarab


Predecesor:
Vlad cel Tânăr
Domnitor al Țării Românești
1512 - 1521

Succesor:
Teodosie