Ștefan Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Cantacuzino
Domn al Țării Românești
Stefan Cantacuzino.jpg
Portretul domnului și al soției sale, tablou votiv la Mănăstirea Dintr-un Lemn
Domnie 1714 - 1716
Decedat 1716
Constantinopol
Predecesor Constantin Brâncoveanu
Succesor Nicolae Mavrocordat
Căsătorit cu Păuna
Tată Constantin Cantacuzino
Ştefan şi soţia, Păuna. Pictură murală din sala de bal de la Castelul Cantacuzino Bușteni

Ștefan Cantacuzino (în greacă: Στέφανος Καντακουζινός, transliterat: Stephanos Cantacuzinos) a fost domnul Țării Românești din aprilie 1714 până pe 21 ianuarie 1716, fiind ultimul conducător pământean înainte de instituirea domniilor fanariote. A ajuns la conducerea Țării Românești pe când Imperiul Habsburgic, aflat în ascensiune, era în conflict în Balcani cu Imperiul Otoman, pentru supremație teritorială.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ștefan Cantacuzino făcea parte din familia Cantacuzino, care își disputase în a doua jumătate a secolului al XVII-lea cu familia Băleanu predominanța în politica Țării Românești, ieșind în cele din urmă câștigătoare.

Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino. Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist educat în Italia. Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, soția lui Constantin Brâncoveanu.

În timpul unchiului său Șerban (1678-1688), familia Cantacuzino a prevalat asupra rivalilor Băleni. În momentul morții lui Șerban, stolnicul Constantin Cantacuzino și Mihai Cantacuzino au aranjat alegerea lui Constantin Brâncoveanu în domnie, având inițial un rol important în afacerile țării.

Descendenții postelnicului C. Cantacuzino.

 
 
 
 
Constantin
Cantacuzino
 
Elina
Cantacuzino
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Stanca (căs.
Brâncoveanu)
 
Simple gold crown.svg Șerban
Cantacuzino
 
Constantin
Cantacuzino
 
Mihai
Cantacuzino
 
  Alții  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Simple gold crown.svg Constantin
Brâncoveanu
 
 
 
 
 
Simple gold crown.svg Ștefan
Cantacuzino
 
 
 
 

Domnie[modificare | modificare sursă]

După 1704, relația Cantacuzinilor cu Brâncoveanu s-a stricat, culminând cu dezertarea lui Toma Cantacuzino în timpul războiului ruso-turc. O cauză pentru sângele rău era ambiția lui Brâncoveanu de a crea o monarhive ereditară, ceea ce era în discordanță cu dorința stolnicul Constantin Cantacuzino de a-și pune fiul în scaunul domnesc.

La 24 martie/5 aprilie Brâncoveanu a fost mazilit, iar a doua zi, de Buna Vestire, Ștefan a fost ales domn, impus boierilor de către imbrohorul turc.

Ștefan Cantacuzino a încurajat plângerile la Constantinopol împotriva lui Constantin Brâncoveanu, a predat turcilor corespondența acestuia cu nemții și a luat averile prietenilor lui Brâncoveanu. În timpul domniei lui începe războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugen de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Aflându-se aceasta la Constantinopol, Ștefan a fost ridicat din București de un capegiu, trimis de Poartă în ianuarie 1716 și a fost ucis la 26 mai 1716 împreună cu tatăl și unchiul său Mihai.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Del Chiaro Fiorentino, Anton-Maria (2005), Revoluțiile Valahiei, Traducere din anul 1929 de S. Cris-Cristian, Iași: Editura Tehnopress 


Predecesor:
Constantin Brâncoveanu
Domnitor al Țării Românești
1714 - 1715

Succesor:
Nicolae Mavrocordat