Glosar de zoologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de zoologie conține termeni din domeniul animalelor: denumiri de specii și fenomene biologice legate de acestea.

Cuprins
Ab - AcAd - AmAn - ApAr - AzBCDEFGHIJKLMNOPRSTUVZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

Ab - Ac[modificare | modificare sursă]

- mediu ~ - apa ca mediu de viață;
- organism ~ - organism care populează mediul acvatic.

Ad - Am[modificare | modificare sursă]

- specie de pescăruș albastru;
- pasăre marină legendară, considerată simbolul unui viitor fericit, întrucît își făcea cuibul numai pe o mare calmă.

An - Ap[modificare | modificare sursă]

- cea mai mare arteră a corpului la vertebrate;
- vasa pulsator cu funcție de inimă la unele animale nevertebrate (de exemplu, la viermi).
- orificiu de deschidere a cochiliei gasteropodelor;
- spațiu creat prin depărtarea celor două valve ale cochiliei lamelibranhiatelor;
- orificiul prin care protoplasma foraminiferelor comunică cu exteriorul.
- (despre unele animale) care este lipsit de picioare sau de labe; (despre unii pești) care este lipsit de înotătoare (de exemplu țiparul);
- (la plural) ordin de batracieni lipsiți de membre, având corpul vermiform, inelat (Apoda).

Ar - Az[modificare | modificare sursă]

- gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, din familia fazianidelor, cu penele împestrițate, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei;
- specie de fluturi pe ale căror aripi sunt pete rotunde;
- specie de pești cu pete rotunde, ca niște ochi.
- organ care servește la zbor, propriu păsărilor, unor insecte și unor mamifere;
- înotătoare la pești.
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, care are corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc, folosit mai ales ca nadă (Atherina mochon);
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, cu două dungi longitudinale argintii strălucitoare, folosit pentru alimentație sau ca nadă (Atherina hepsetus).
  • atractanți - substanțe produse de insecte (sau de alte organisme) pentru a atrage indivizi de sex opus, polenizatori ori pradă, sau sintetizate în laborator și industrial pentru a fi folosite în combaterea dăunătorilor.
  • ață-de-mare - pește teleosteean marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare și cu coada transformată în organ apucător (Nerophis ophidion teres).
  • aurelia - (Aurelia aurita) meduză acalefă din clasa scifozoarelor și care trăiește în Marea Neagră.
  • aușel:
- (Regulus regulus) pasăre migratoare din familia paridelor; este utilă deoarece consumă insecte.
- pasăre din familia pițigoiului, cu aripile și coada negre, cu spatele roșu- aprins, cu creștetul și gușa albe (Aegithalus pendulinus); pițigoi-pungaș;
- (numită și aușel-cu-cap-roșiatic) pasăre care are în vârful capului pene lungi de culoare roșie, înconjurate de pene galbene, mărginite cu o dungă neagră catifelată (Regulus ignicapillus).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- (Pelecanus crispus) specie de pelican de culoare albă;
- tip de melc fără cochilie.
  • baboi - nume generic dat peștilor mici de apă dulce, mai ales din Dunăre, exemple: biban, porcușor, boarcă.
  • babuin - maimuță mare, cinocefală, cu buzele proeminente (Papio).
  • babușcă - (Rutilus rutilus) pește teleostean din familia ciprinidelor, care trăiește în bălți și în iazuri (sinonim: bălos).
  • bacal(e)a - pește oceanic de culoare cenușie, cu pete galbene, comercializat sărat (Gadus morrhua).
  • bagá - materie cornoasă obținută prin prelucrarea carapacei țestoaselor, folosită pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere, pentru ornamentarea mobilei etc.
  • balaban:
- specie de șoim;
- chefal mare (Mugii cephalus); altă denumire: laban.
- pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca bjoerkna);
- denumire regională pentru pelican (Pelecanus onocrotalus).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- învelișul calcaros al oului;
- înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau crustacee.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

- ordin de crustacee caracterizate prin prezența a 5 perechi de apendice (picioare) pentru mers (exemple: racul, crabul, homarul, langusta);
- ordin de cefalopode care au în jurul capului 10 tentacule (dintre care două sunt brațe prehensile) și prezintă un rudiment de cochilie (exemple: sepia, calmarul).
  • dedițel-de-mare - vezi actinie.
  • delfin - (Delphinus delphis) specie de mamifer din ordinul cetaceelor, cu corpul fusiform, fălci lungite și adaptat la viața acvatică.
  • diplopode - gen de artropode din clasa miriapodelor, care au câte două perechi de picioare pe fiecare segment al corpului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echinococ - (Echinococcus granulosus) vierme parazit din clasa cestodelor și care trăiește în intestinul câinilor, lupilor, vulpilor; produce boala numită echinicocoză.
  • echinoderme - încrengătură de animale marine, nevertebrate, cu corpul alcătuit după un plan de simetrie pentaradiară; exemple: arici de mare, stea de mare, crin de mare.
  • ectoderm:
- foiță embrionară externă;
- foiță epitelială externă a peretelui corpului la celenterate; este format dintr-un singur strat de celule.
- (Ephemera) ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride;
- (și la singular) insectă din acest ordin.
  • egretă - (Egretta) gen de păsări migratoare de baltă, din ordinul ciconiiformelor, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi (sinonim: stârc alb).
  • elitră - aripă anterioară sau acoperitoare la insectele coleoptere și care are rolul de a proteja aripile membranoase.
  • embriologia animalelor - ramură a biologiei care studiază procesele și legile dezvoltării inividuale a organismelor animale (ontogeneza) începând de la celula-ou până la formarea organismului tânăr, precum și constituirea gameților, fecundația, fenomenele de regenerare, de partogeneză etc.
  • embrion - organism aflat în cursul stadiilor inițiale ale dezvoltării sale, în perioada cuprinsă de la segmentarea oului până la ieșirea din învelișurile oului sau din organismul matern (stadiul de larvă, alevin, pui sau făt).
  • enzootie - răspândirea unei boli într-o populație de animale de pe un areal restrâns sau având un efectiv mic, eventual izolat de alte populații, ceea ce împiedică extinderea bolii respective.
  • eucefal - (despre insecte) prevăzut cu un cap chitinizat, distinct de corp.
  • euglenă - protozoar flagelat din apele dulci, prevăzut cu clorofilă.
  • euhalin - (despre organisme) care trăiește numai în apele sărate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • falconiforme - (Falconiformes) ordin de păsări răpitoare de zi, bune zburătoare, cu cioc puternic, arcuit, cu gheare ascuțite și încovoiate, din care fac parte: vulturii, pajurile, ulii, șoimii, șoricarii și găile (sinonim: răpitoare de zi).
  • faună - totalitatea animalelor de pe un anumit teritoriu (și eventual dintr-o anumită perioadă din istoria Pământului) și care constă din animale autohtone și animale imigrate.
  • faur - vezi elateride.
  • fazan - (Phasianus colchicus) specie de pasăre din ordinul galiformelor, de mărimea unei găini, cu coada lungă.
  • fecundație - proces care constă în unirea gametului mascul (spermatozoid) cu cel femel (ovul), în urma căreia se formează oul fecundat; fecundația poate fi internă (când se produce în interiorul organismului femel, cum ar fi la păsări, la mamifere) sau externă (când se produce în afara organismului femel, cum ar fi la pești).
  • fecunditate - capacitate a animalelor de a se reproduce și de a da cu regularitate descendenți normali.
  • fibrocartilaj - cartilaj al osului copitei așezat vertical în partea posterioară a acestuia.
  • fildeș - substanță osoasă dură și foarte compactă, din care sunt constituiți colții (defensele) de elefant.
  • filiform - (despre forma unui organ) care este lung și subțire, în formă de fir, de exemplu: antenele insectelor.
  • fitofag - animal care se hrănește cu plante (frunze, flori, tulpină).
  • fotofor - organ luminos la coleoptere.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gaial - formă domesticită a gaurului și care trăiește în insulele indoneziene, fiind utilizat ca animal de tracțiune.
  • gaie - nume dat păsărilor răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, dar cu coada bifurcată, din care fac parte: gaia roșie (Milvus milvus) și gaia neagră (Milvus migrans) (sinonim: șorliță).
  • gaiță - (Garrulus glandarius) pasăre din familia corvidelor, de mărimea unei ciori, colorată brun-roșcat și cu coada neagră.
  • gaiță de munte - (Nucifraga caryocatactes) pasăre de culoarea brună-întunecată, presărată cu pete albe și care trăiește în pădurile de conifere din Munții Carpați (sinonim: alunar).
  • gamar - mic crustaceu din apele dulci stătătoare sau din pâraie; sinonim: crevetă de apa dulce.
  • ganoid - (despre solzi) acoperit cu smalț și de formă rombică.
  • gălbenuș - partea centrală, sferică, de culoare galbenă, a oului de pasăre și de reptilă, bogată în substanțe nutritive.
  • gogoașă - înveliș format din fire mătăsoase, secretate de larvele unor insecte (lepidoptere, himenoptere) și în interiorul căreia larva se transformă în nimfă (vezi și cocon).
  • gogoașă de mătase - înveliș protector caracteristic viermilor de mătase.
  • grădină zoologică - unitate în care se țin animale care aparțin unor specii sălbatice pentru a fi prezentate publicului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

  • keta - (Oncorhynchus keta) specie de pește teleostean, înrudit cu păstrăvul, din care se obțin icrele de Manciuria.
  • kiwi - (Apteryx australis) specie de pasăre din ordinul apterigiformelor, lipsită de capacitatea de a zbura și care trăiește în pădurile din Noua Zeelandă, fiind pe cale de dispariție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- (Hirudo medicinalis) specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al caror corp se lipește;
- (Caprimulgus europaeus) pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, din ordinul Caprimulgiformes de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; denumire populară: mulge-capre.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- care are picioarele, labele sau aripioarele înotătoare lungi;
- specie de pești viu colorati din apele dulci ale Indochinei.
- fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor, asemănătoare ca structură și așezate succesiv; vezi și segment;
- segment primitiv al embrionului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • narval - (Monodon monoceros) specie de mamifer cetaceu asemănător cu delfinul și care are, la falca superioară un canin, lung de 3 metri, cu aspect de corn.
  • nauplius - prima formă (fază) larvară caracteristic tuturor crustaceelor; are un ochi și trei perechi de apendice, care ulterior se transformă în antenule, antene și mandibule.
  • nautiloidee - ordin de cefalopode fosile și actuale, cu cochilia împărțită în loje, prin septe a căror concavitate este îndreptată spre camera de locuit.
  • nautilus - ordin de cefalopode din ordinul nautiloideelor, cu cochilia externă plan-spiralată.
  • nervură - fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte.
  • neurulă - stadiu caracteristic în dezvoltarea embrionară a cordatelor, în timpul căruia se formează tubul neural din care se va dezvolta sistemul nervos central; stadiul de neurulă urmează după cel de gastrulă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

- (Aspro zingel) pește răpitor cu corpul în forma de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos;
- denumire generică pentru mai multe păsări de genul Oenanthe, una dintre cele mai cunoscute fiind pietrarul cu creastă albă (Oenanthe leucopyga).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • saci aerieni - organe în formă de sac, caracteristice păsărilor, care provin din dilatarea pereților plămânilor; prin aerul care intră în sacul aerian se facilitează respirația și scade greutatea specifică a corpului în timpul zborului.
  • sac vitelin - anexă sferică sau piriformă de pe fața ventrală a embrionului peștilor selacieni și teleosteeni, a reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care cuprinde vitelusul nutritiv sau gălbenușul oului și al cărei perete este format din cele trei foițe embrionare.
  • salamandră - (Salmandra salamandra) specie de amfibian din ordinul urodelelor, cu corpul de culoare neagră, cu pete galbene și laturile inelate și al cărei tegument secretă o substanță iritantă.
  • sc(h)ia(do)fil - . (despre animale) care trăiește în condiții de lumină slabă; sinonime: sciofil, scotofil, ombrofil.
  • scifozoare - vezi acalefe.
  • sciofil - vezi sciafil.
  • scoică de baltă - vezi anodontă.
  • scotofil - vezi sciafil.
  • scut - formație chitinoasă de protecție (epidermică sau scheletică) a corpului unor viețuitoare.
  • segment - fiecare dintre inelele (sau părțile) care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
  • sfrâncioc - (Lanius) gen de păsări călătoare, insectivore-răpitoare, cu jumătatea superioară a ciocului curbată peste cea inferioară; sinonime: berbecel, lupul-vrăbiilor.
  • simieni - vezi antropoide.
  • singenetic - (despre animale) care provine din aceeași linie pură; gemeni univitelini.
  • solz - fiecare dintre plăcile mici, dure și lucioase, de natură tegumentară, care, suprapunându-se parțial, acoperă corpul celor mai mulți pești, al celor mai multe reptile, picioarele păsărilor și anumite părți ale corpului unor mamifere.
  • spongil(ă) - (Spongilla) gen de bureți de apă dulce.
  • statocist - vezi otocist.
  • stârc - denumire dată mai multor specii de păsări de baltă din ordinul ciconiiformelor, cu regim alimentar ihtiofag.
  • stârcul alb - vezi egretă.
  • stârc cenușiu - (Ardea cinerea) pasăre de mărimea unei berze, cu spatele și cu aripile cenușii și cu câte un smoc de pene negre înapoia ochilor; sinonim: bâtlan.
  • stârcul de noapte - (Nycticorax nycticorax) pasăre de mărimea unui corb, cu picioarele relativ scurte; are ceafa și spatele negre, aripile cenușii, pieptul alb și 2-4 pene lungi pe cap.
  • stârcul roșu - (Ardea purpurea) specie de pasăre mai mică decât stârcul cenușiu, cu capul, gâtul și cu pieptul de culoare roșcată, străbătute în lungime de dungi negre.
  • stea de mare - animal marin având cinci brațe radiare (Asterias); sinonim: asterie.
  • stereospondili - subordin de amfibieni stegocefali fosili, care au trăit din devonian până în triasic, cu craniul complet osificat și cu vertebre puternice rezultate din contopirea mai multor piese.
  • stigmă - organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită.
  • stridie - specie de moluscă (Ostrea edulis) lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

- ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală;
- segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos.
- excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat;
- prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt);
- canal prin care se elimină ovulele formate în ovar.
  • tunică - membrană care acoperă corpul unor animale marine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ț[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • urechelniță:
- (Forficula auricularia) insectă din ordinul dermapterelor, lungă de 9-15 mm, de culoare castanie, cu elitrele scurte și cu un clește mare, inofensiv;
- (Lithobius forficatus) miriapod cu corpul lung de 18-35 mm, colorat în brun-roșcat până la castaniu întunecat și cu 15 perechi de picioare, prima pereche fiind transformată în clești cu care prinde prada, pe care o paralizează cu ajutorul unui venin.
  • urocordate - animale cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă numită tunică, formată dintr-o substanță de natură celulozică; exemple: ascidiile, salpele (sinonim: tunicieri).
  • urs - (Ursus arctos) specie de mamifer omnivor cu corpul masiv, acoperit cu blană de culoare brună-închis; se hrănește mai ales cu miere de albine sălbatice, cu fragi și zmeură, dar uneori atacă și vitele.
  • ursul alb - (Ursus maritimus) specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice.
  • ursul spălător - (Procyon lotor) specie de mamifer carnivor care trăiește în America de Nord; blana sa este prețioasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]

  • xilofag - (despre unele animale) care se hrănește cu lemn (exemple: carii, larva fluturelui Cossus, larvele de cerambicide); xilofagii sunt dăunători ai arborilor și provoacă deprecierea lemnului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.