Melanocit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Detaliu au unui melanocit al stratului bazal al epidermei.
Interpretarea melanocitelor. Gravură dintr-o carte engleză colportată, din secolul al XVIII-lea.

Melanocitul (din greaca veche melas: „negru” și kutos: „celulă”) este o celulă care pigmentează pielea, părul sau penele vertebratelor. Melanocitele sunt derivate din creasta neurală. Ele pot fi situate în dermă sau în epidermă, cât și în ochi (iris, retină), urechea internă (cohlee, striu vascular), epiteliul digestiv... Ele produc melanosome (granule pigmentate bogate în melanine a căror funcție principală este să protejeze tegumentul de radiațiile UV solare și să coloreze organismele (rol în comunicare, mimetism etc.).

La anumite specii, între care specia umană, melanosomele nu rămân în melanocite, ci sunt evacuate în direcția cheratinocitelor. La specia umană, proporția melanocitelor din piele în raport cu cheratinocitele este constantă oricare ar fi intensitatea pigmentării. Fiecare melanocit oferă în melanosome în medie 36 de keratinocite, deși densitatea lor nu este aceeași în toate părțile corpului (de exemplu, este scăzută pe palmele mâinilor și tălpile picioarelor). Mutații în genele care guvernează migrarea melanocitelor sunt responsabile pentru majoritatea aspectelor legate de blana unor mamifere.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]