Glosar ornitologic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Glosarul ornitologic este o listă de termeni ornitologici ce definesc topografia păsării (capul, corpul, aripile, coada, picioarele etc.) și penajul, care sunt folosiți în recunoașterea păsărilor. Pentru a putea determina o pasăre este necesar a cunoaște la perfecție terminologia diferitelor părți ale corpului ei.[1][2]

În paranteză sunt dați termenii englezi (en) și francezi (fr) corespunzători.

A[modificare | modificare sursă]

B[modificare | modificare sursă]

C[modificare | modificare sursă]

  • canar - pasăre cântătoare, de talie mică, cu penajul viu colorat, originară din Insulele Canare (Serinus canaria).
  • cavitate bucală - organ care la păsări este caracterizat prin prezența ciocului, care constă din formațiuni osoase acoperite cu cheratină.
  • cerc ocular (sau orbital) - vezi inel ocular.
  • ceucă - vezi stăncuță.
  • cioc - partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar.
  • ciocănitoare - nume dat mai multor specii de păsări agățătoare, cu ciocul conic, puternic, cu aripile scurte și cu coada tare, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor (Dendrocopos).
  • ciocârlan - pasăre mică, cu picioarele lungi, cu penele de culoare brună-cenușie, cu un moț în vârful capului (Galerida cristata).
  • ciocârleț - pasăre de pădure cu ciocul tare și ascuțit (Sitta caesia).
  • ciocârlie - pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis).
  • cioc-întors - pasăre călătoare, cu penajul alb, pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte, ocrotită în rezervații (Recunnrostra avosetta).
  • cloacă - cavitate posterioară în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare la păsări.
  • cocostârc - vezi barză.
  • codobatură - pasăre migratoare, din familia Motacillidae, mică, cenușie, cu coada lungă, mereu în mișcare, care trăiește pe lângă ape; exemple: codobatura albă (Motacilla alba), codobatura galbenă (Motacilla flava).
  • comportamentul păsărilor - ramură a etologiei animale care studiază aspecte ca: năpârlirea păsărilor, migrarea acestora, ritualurile nupțiale etc.
  • comunicarea dintre păsări - componentă a comportamentului păsărilor care se traduce în practică prin cântece, chemări sau alte vociferări sau prin dansuri și zboruri ritualice.
  • creștet (en. crown, fr. calotte, vertex, sommet de la tête). Creștetul numit și creștetul capului, vertex, este partea superioară a capului situată între frunte și ceafă. Creștetul este delimitat anrerior de frunte de o linie transversală imaginară care unește colțurile anterioare ale ochilor, iar posterior de ceafă de o linie transversală care trece cam după mijlocul capului, unind cele două regiuni auriculare. Creștetul este de obicei acoperit cu pene.[2][3]
  • creștetul capului - vezi creștet.

D[modificare | modificare sursă]

  • Dungă alară (en. wing bar, fr. barre alaire, bande alaire), numită și dunga aripii, banda aripii, este o linie sau o dungă transversală contrastantă, de culoare deschisă sau închisă, ce se întinde de-a curmezișul părții superioare a aripii și este formată de vârfurile de culoarea contrastantă ale tectricelor supraalare mari. Adesea există 2 dungi alare pe aripă (dungă alară dublă), de ex. la aușelul cu cap galben (Regulus regulus), una posterioară, mai mare, formată de vârfurile contrastante ale tectricelor supraalare mari și alta anterioară, mai mică, formată de vârfurile contrastante ale tectricelor supraalare mijlocii. Adesea, dunga alară este albă sau deschisă, de ex. la cinteză (Fringilla coelebs) sau la pițigoiul mare (Parus major).[5][6][7]
  • Dunga aripii → Dungă alară
  • Dunga de peste ochi → Dungă oculară
  • Dungă oculară (en. eye-stripe, eyestripe, fr. trait sourcilier, trait oculaire, bande oculaire). Dunga oculară, numită și banda oculară, banda ochiului, dunga de peste ochi este o dungă contrastantă, obișnuit întunecată, care trece orizontal peste ochi, de la baza ciocului înapoi până la regiunea auriculară, așa cum se vede la pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus). [1][8][9]
  • Dungă supraciliară → Sprânceană
  • Dungă superciliară → Sprânceană

E[modificare | modificare sursă]

F[modificare | modificare sursă]

  • Filet codal. Filetele codale sau cosițele cozii (en. tail streamer, fr. filets) sunt rectricele marginale (de pe marginea cozii) lungi, subțiri și ascuțite, ca cele de la rândunică. Termenul englez tail streamer se referă și la partea proeminentă ascuțită a rectricelor centrale (mediane), ca cele de la prigorii, lupii de mare, numită în română pinteni caudali.

G[modificare | modificare sursă]

  • Gâtlej. Gâtlejul (lat. jugulum,[10] en. throat, fr. gorge), numit și regiunea jugulară, regiunea gulară,[3] gâtul inferior, partea inferioară a gâtului, gușă, este o zona triunghiulară, acoperită de obicei cu pene, situată pe partea inferioară a gâtului între bărbie și piept și laturile gâtului; în partea inferioară a gâtlejului se află gușa. După George D. Vasiliu gâtlejul este situat între bărbie și gușă, iar bărbia, gâtlejul și gușa formează împreună gâtul inferior.[2] După Fauna României gâtlejul este situat între bărbie și partea anterioară a gâtului (care la rândul ei se află între gâtlej și gușă).[11] După Victor Ciochia gâtlejul este sinonim cu gușa.[6]

H[modificare | modificare sursă]

I[modificare | modificare sursă]

  • Inel ocular sau cerc ocular (en: eye-ring, fr. cercle oculaire). Inelul ocular este un inel de pene minuscule care înconjoară ochiul, uneori foarte vizibil, de exemplu, la păsările cu ochelari (Zosterops), la unele silvii (Sylvia) mediteraneene și la masculul mierlei (Turdus merula).[12][13][14]
  • Inel orbital sau cerc orbital (en: orbital ring, fr: cercle orbitaire, cercle orbital). Inelul orbital este un inel de piele golașă care înconjoară ochiul și corespunde cu marginile pleoapelor; a nu se confunda cu inelul ocular, prevăzut cu pene minuscule (tectrice).[12][13][14] Mai mulți autori consideră că termenii "inelul ocular" și "inelul orbital" sunt sinonimi. De ex. The Birdwatcher's Dictionary definește inelul ocular ca un inel colorat în jurul ochiului, numit și inel orbital, [8] iar Collins Bird Guide definește inelul orbital ca un inel ocular de piele golașă, fără pene din jurul ochiului.[5] În aceste cazuri termenul român preferat este inel orbital.[6]

Î[modificare | modificare sursă]

J[modificare | modificare sursă]

K[modificare | modificare sursă]

L[modificare | modificare sursă]

M[modificare | modificare sursă]

Morfologia capului

Mustață (en. moustachial stripe, fr. moustache). Mustața este o dungă (sau o linie) subțire, adesea întunecată prezentă la multe păsări, mai evidentă la fâse și presuri, situată pe fiecare parte a ciocului, care se întinde oblic de la comisura (baza) ciocului în jos și de-a lungul marginii inferioare a regiunii auriculare și marginii inferioare a obrazului. Sub mustața întunecată există de obicei o zonă de culoare deschisă cunoscută sub numele de submustață. Multe păsări au o altă dungă întunecată sub submustață, mărginită de gâtlej, denumită dunga laterală a gâtului (dunga malară).[13][5][14]

N[modificare | modificare sursă]

O[modificare | modificare sursă]

P[modificare | modificare sursă]

Proiecţia remigelor primare (distanța dintre săgeţi) la pitulicea mică (stânga) și pitulice fluierătoare (dreapta)
  • proiecția remigelor primare sau proiecția primară (en: primary projection, fr. projection primaire) este lungimea remigelor primare vizibile care depășesc vârful remigelor terțiare pe aripa nedesfăcută sau distanța dintre vârful celei mai lungi remige terțiare și vârful celei mai lungi remige primare pe aripa nedesfăcută; proiecția remigelor primare poate fi un element important în identificarea păsărilor. [5][14][9][7] Ca regulă generală, cu cât proiecția remigelor primare este mai lungă, cu atât este mai mare distanța pe care o atinge pasărea în timpul migrației. Pentru unele specii, de ex. pitulicea fluierătoare (Phylloscopus trochilus) și pitulicea mică (Phylloscopus collybita) sau frunzăriță galbenă (Hippolais icterina) și frunzăriță melodioasă (Hippolais polyglotta), evaluarea exactă a proiecției remigelor primare este una dintre cele mai bune modalități de a le separa. Ceea ce trebuie de făcut în acest caz este măsurarea lungimii proiecției remigelor primare și compărea ei cu lungimea remigelor terțiare pe care le depășesc. Astfel, la pitulicea mică proiecția remigelor primare reprezintă aproximativ jumătate din lungimea remigelor terțiare, în timp ce la pitulicea fluierătoare care are aripa mai lungă ea reprezintă aproximativ trei pătrimi. Unele păsări nu prezintă o proiecție primară, remigele lor primare fiind complet acoperite de remigele terțiare din vecinătate; exemplele cele mai evidente sunt ciocârliile, fâsele și codobaturile.[14]
Proiecţia remigelor primare

Q[modificare | modificare sursă]

R[modificare | modificare sursă]

S[modificare | modificare sursă]

  • stancă - vezi stăncuță.
  • sprânceană (en. supercilium, superciliary stripe, superciliary band, superciliary line, fr. sourcil, région superciliaire). Sprânceană, numită și dungă supraciliară, bandă supercilială, dungă superciliară, superciliu (supercilium) este o dungă contrastantă, ușor curbată, de obicei de culoare deschisă, situată deasupra ochiului ce se întinde de la frunte înapoi de-a lungul laturilor creștetului. A nu se confunda cu dungă oculară, situată sub sprânceană. La unele specii sprânceană se extinde numai în spatele ochiului, în timp ce altele, ea se extinde numai înaintea, de la cioc până în spatele ochiului.[1][2][8][5][6][14][15]
  • stăncuță - pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula sau (Corvus monedula).
  • Superciliu → Sprânceană
  • Supercilium → Sprânceană

Ș[modificare | modificare sursă]

T[modificare | modificare sursă]

Ț[modificare | modificare sursă]

U[modificare | modificare sursă]

V[modificare | modificare sursă]

  • Vertex → Creștet

W[modificare | modificare sursă]

Z[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983
  2. ^ a b c d George D. Vasiliu, L. Rodewald. Păsările din România (determinator). Monitorul Oficial Și Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală, București, 1940
  3. ^ a b Olin Sewall Pettingill, Jr., Walter J. Breckenridge. Ornithology in Laboratory and Field. Fifth Edition. Academic Press, Inc, 1985
  4. ^ Femela și masculul păsării de zahăr albastre mâncând banane. The Internet Bird Collection (IBC).]
  5. ^ a b c d e Lars Svensson, Killian Mullarney & Dan Zetterström. Collins Bird Guide. Second Edition. HarperCollins Publishers Ltd, London, 2009
  6. ^ a b c d Victor Ciochia. Dinamica și migrația păsărilor. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984
  7. ^ a b Mark Beaman and Steve Madge. The Handbook of Bird Identification for Europe and the Western Palearctic. Christopher Helm, London, 2010
  8. ^ a b c Peter Weaver. The Birdwatcher's Dictionary. T & AD Poyser, 1981
  9. ^ a b Lars Svensson, Killian Mullarney, Dan Zetterström, Peter J. Grant. Ghid pentru identificarea păsărilor. Traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română: Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu. Bucuresti 2017
  10. ^ Julian J. Baumel. Handbook of Avian Anatomy: Nomina Anatomica Avium. 2nd Edition. Cambridge, Massachusetts, Nuttall Ornithological Club, 1993.
  11. ^ Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1978
  12. ^ a b Marcel Ruelle. Lexique Anglais-Français de termes propres à l'ornithologie. 2013.
  13. ^ a b c Marcel Ruelle. Noms techniques utilisés dans l’ornithologie et d’autres disciplines des sciences naturelles. 2010.
  14. ^ a b c d e f Keith Vinicombe, Alan Harris and Laurel Tucker. The Helm Guide to Bird Identification. Christopher Helm, London, 2014
  15. ^ Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946

Legături externe[modificare | modificare sursă]