Glosar de fiziologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de fiziologie conține termeni din domeniul fiziologiei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză;
- funcție prin care un țesut restituie sângelui grăsimile depozitate; sinonim: lipoliză.
  • adiție latentă - apariția unei reacții fiziologice într-un organism, în urma mai multor excitații succesive, dar de mică intensitate; sinonim: sumație.
  • adrenalină - hormon cu acțiune asupra metabolismului, mărind consumul de oxigen și provocând creșterea concentrației glucozei în sânge (sinonime: epinefrină, suprarenină).
  • adrenalinogen - care produce adrenalină.
  • adrenergic - care provoacă secreția de adrenalină; care acționează ca adrenalina.
  • adrenocrom - produs intermediar al metabolismului adrenalinei care determină reducerea timpului de sângerare și mărește rezistența capilară.
  • aerofagie - înghițire și acumulare în stomac a unei cantități de aer și care poate cauza senzații de balonare; la sugari se datorează suptului în gol.
  • afebril - vezi apiretic.
  • aferentație - transmiterea excitației nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali.
  • aferentație directă - aferentație prin care centrii nervoși primesc informații de la receptorii senzoriali (ochi, ureche, piele etc.).
  • aferentație inversă - transmiterea impulsurilor nervoase de la organele de execuție (mușchi, glande etc.) înapoi spre centrii nervoși.
  • agenitalism - absență a secreției interne a glandelor sexuale.
  • agonist:
- (mușchi) care produce relaxare, o anumită mișcare, în sensul dorit;
- (substanță, agent) care concură la producerea unui anumit efect.
- prezență temporară a alcoolului în sânge; procent de alcool în sânge;
- test utilizat în medicina legală și pentru verificarea gradului de alcool în sânge al șoferilor.
  • alcoolurie - prezență temporară a alcoolului în urină.
  • algezimetrie - determinare, cu ajutorul unui instrument numit algezimetru, a intensității excitației necesare pentru apariția unei senzații dureroase.
  • algezimetru - vezi algezimetrie.
  • algie - durere care apare survine spontan sau ca urmare a excitării unei formațiuni nervoase senzitive de către un proces patologic.
  • algopareunie - copulație dureroasă.
  • ambidextrie - capacitate de a se folosi cu aceeași îndemânare de ambele mâini.
  • amfotonie - stare de hiperactivitate a segmentului vegetativ simpatic și parasimpatic al sistemului nervos.
  • amiostazie - tremur muscular.
  • amiotonie - deficiența sau absența tonusului muscular; sinonim: miatonie.
  • ampliație:
- creșterea în dimensiuni în toate sensurile a cavității toracice în timpul inspirației;
- mărirea abdomenului în timpul sarcinii sau prin acumulare de lichid în peritoneu.
- perioadă de involuție, începând de la o vârstă determinată, a funcției testiculare, ce determină scăderea testosteronului plasmatic, iar pe plan clinic scăderea libidoului, reducerea pilozității sexuale, tulburări cardiovasculare, neuropsihice, neurovegetative și osoase;
- ansamblu de manifestări organice și psihice apărute la bărbați în această perioadă.
  • anergie - stare a unui organism care a pierdut capacitatea de a reacționa specific la un alergen sau antigen la care a fost sensibilizat anterior.
  • anergizant - care provoacă anergie.
  • angiospasm - micșorarea vaselor sanguine dintr-o anumită regiune a corpului, ca urmare a contracției fibrelor musculare circulare din tunica medie; determină tulburarea circulației locale și creșterea tensiunii arteriale.
  • anizomenoree - ritm neregulat al ciclurilor menstruale.
  • anizosfigmie - inegalitate în amplitudinea pulsului arterial.
  • anizostenie - inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi.
  • antagonism - opoziție funcțională reciprocă între două acțiuni ale unor sisteme, organe, fenomene sau substanțe biochimice.
  • anteversie - îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ.
  • antiperistaltism - activitate a tubului digestiv care constă în contrații inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac), putând avea drept consecință evacuarea alimentelor și a sucurilor gastrice prin vărsături; vezi și mișcări antiperistaltice.
  • antisialagog - (factor) care diminuează sau stopează secreția salivară.
  • antrenament fizic - pregătire, prin exercițiu metodic, pentru atingerea anumitor performanțe fizice (vezi și exercițiu fizic).
  • aparat de exerciții fizice - un dispozitiv care antrenează un mușchi sau o grupă de mușchi opunând o anumită rezistență în execuția unei mișcări fixe, exemple: presa pentru picioare, aparat cu scripeți pentru flexii la biceps, aparat pentru abdomen.
  • apărare musculară - contracție provocată și dureroasă a mușchilor peretelui abdominal, care dispare la palparea progresivă și reflectă o inflamație localizată.
  • aperistaltism - lipsă a peristaltismului.
  • apiretic - (despre pacienți) care are temperatura corpului în limite normale; (despre procese patologice) care nu este însoțit de febră; sinonim: afebril.
  • aplastic - care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii.
  • apnee - suspendarea temporară a respirației, voluntar sau prin diferite metode (de exemplu prin strangulare).
  • apocrin - (despre glande) care, odată cu secreția, elimină și o parte a celulei; secreția apocrină este caracteristică glandei mamare.
  • apoptoză - moarte celulară izolată și programată, care încheie ciclul celular normal al unei celule și creează condiții fiziologice pentru înlocuirea sa.
  • arc reflex - ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea unei excitații până la un ganglion nervos și reacția consecutivă inconștientă a unui mușchi (reflex).
  • arderi - proces de descompunere prin oxidare a substanțelor vii din organism.
  • areflexie - absență a reflexelor.
  • arteriectazie - dilatare a arterelor.
  • artrogeneză - proces de formare a oaselor.
  • artromalacie - hiperlaxitate ligamentară.
  • asfigmie - absență temporară a pulsului.
  • asimilație - vezi anabolism.
  • asinclitism - mod asimetric de angajare și coborâre a fătului în bazinul matern.
  • asinergie - incapacitate patologică de a îndeplini simultan diferite mișcări elementare care intră în constituirea unei activități motrice, din cauza dereglării succesiunii contracțiilor musculare care participă la un gest esențial; disinergie.
  • asistolie:
- slăbire a sistolei cardiace, în special în ultima fază a bolilor cardiace; (impropriu) insuficiență cardiacă totală;
- insuficiență funcțională a unui organ (ficat, stomac, intestin).
  • aspermatic - lipsit de spermă.
  • aspermatism - imposibilitate de producere sau de evacuare a lichidului seminal; sterilitate masculină.
  • astenocorie - reflex fotopupilar întârziat la lumină.
  • astenospermie - reducere a vitalității spermatozoizilor.
  • astringent - (despre unele substanțe) care are proprietatea de a contracta țesuturile organismului; care face gura pungă.
  • ataxíe - neregularitate a funcțiilor fiziologice.
  • ataxoadinamie - tulburare a dinamogenezei, caracterizată prin scăderea tonusului motor în același timp cu diminuarea forței musculare.
  • atmorinometru - aparat care înregistrează și măsoară petele făcute pe o suprafață rece de vaporii de apă existenți în aerul expirat pe nări.
  • atonie - slăbire a elasticității, tonictății țesuturilor din organism, în special a mușchilor.
  • atrofiere - degenerare morfologică a unui țesut sau organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție.
  • audibilitate - limitele între care un sunet începe să fie perceput și până provoacă o senzație dureroasă.
  • audiofonologie - disciplină care se ocupă de patologia organelor de fonație și de audiție.
  • audiograf - audiometru înregistrator.
  • audiografie - înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.
  • audiogramă - grafic care se trasează în urmă măsurătorilor audiometrice și care indică acuitatea auditivă a unei persoane.
  • audiometrie - denumire generică a metodelor și a tehnicilor de examinare medicală a funcției auditive cu ajutorul audiometrului; sinonim: acumetrie.
  • audiometru - aparat utilizat în măsurătorile audiometrice; sinonim: acumetru.
  • autoaglutinare - aglutinarea eritrocitelor unui subiect de către serul sangvin propriu.
  • autocontrol - supraveghere permanentă și control exercitat asupra funcționării proceselor metabolice care au loc în propriul organism.
  • autonomie - funcționare independentă a unui organ sau a unui sistem, nesubordonată controlului voluntar.
  • autotoxină - toxină produsă de un organism prin el însuși.
  • auz - unul dintre cele cinci simțuri (la vertebrate și la unele nevertebrate superioare) cu ajutorul căruia se percep sunetele (vibrațiile sonore), se înregistrează direct intensitatea, distanța, precum și variațiile acestora, al cărui organ este urechea.
  • avital - care este lipsit de caractere vitale.
  • azotemie - cantitatea de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • balonare - prezența gazelor în cantitate mare la nivelul intestinelor (sinonim: meteorism).
  • barestezie - sensibilitate profundă a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune și de greutate.
  • bariera hemato-encefalică - mecanism care controlează trecerea din sânge în lichidul cefalorahidian și în spațiile celulare din jurul celulelor creierului; protejează creierul de efectul unor substanțe nocive.
  • barocameră - incintă în care se realizează microclimaturi de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli.
  • baroreceptor - receptor nervos sensibil la modificările presiunii arteriale sau prin aplicarea unei greutăți (în sens larg, fiind numit presoreceptor); cei mai mulți baroreceptori se află în sinusul carotidian, la nivelul arcului aortic, iar alții se găsesc în pereții altor artere și vene mari și în pereții cordului.
  • barosensibilitate:
- sensibilitate la modificările presiunii arteriale;
- sensibilitate a organismului, a unui organ sau a unei zone din organism la variațiile presiunii atmosferice.
  • batiestezie - sensibilitate profundă care rezultă din stimularea receptorilor musculotendinoși.
  • batipnee - respirație profundă.
  • batmotrop - care se referă la excitabilitatea fibrei musculare.
  • batmotropism - însușire a fibrelor musculare de a fi batmotrope.
  • bătătură - îngroșare a pielii de pe mâini sau picioare din cauza unei frecări repetate.
  • bătrânețe - stadiu final al evoluției ontogenetice, care apare după maturitate, caracterizat prin scăderea funcțiilor fiziologice (vezi și îmbătrânire).
  • beția adâncurilor - stare de euforie cauzată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane.
  • bibloc - perturbare a conducției electrice în cele două ramuri ale fasciculului His (bloc de ramură bilateral).
  • bigeminism - tulburare de ritm a inimii, caracterizată prin sistole de amplitudine redusă (extrasistolă) la un interval de timp scurt după fiecare sistolă normală.
  • bilanț - analiză cantitativă a diferitelor elemente (minerale, glucide, lipide, proteine, lichide etc.) primite și cedate de organism, de obicei, în cadrul unui proces fiziologic.
  • bilanț articular - rezultatul examinării care concretizează măsurătorile efectuate pentru a pune în evidență amplitudinea mișcărilor de la nivelul articulațiilor, pe toate directiile de mișcare.
  • bilanț muscular - sistem de mijloace prin intermediul căruia se evaluează forța unui mușchi sau a unor grupuri musculare.
  • bilă - secreție a ficatului cu gust amar, excretat în intestinul subțire și care are rol fiziologic în digestie (în special cea a grăsimilor); altă denumire: fiere.
  • biligen - care produce bilă.
  • biligeneză - proces de producere a bilei.
  • biliopriv - care este provocat de lipsa bilei.
  • biloliză - liză bacteriană în prezența bilei sau a sărurilor biliare.
  • binocular:
- care se referă la ambii ochi;
- formare simultană a două imagini ale aceluiași obiect pe retină.
- capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul câmpurilor magnetice generate de structurile biologice, precum și cu acțiunea acestora asupra organismelor vii;
- proprietate a organismelor vii de a genera câmpuri magnetice.
  • biopotențial - diferență de potențial datorită concentrației diferite de ioni existente în interiorul și în afara celulei.
  • bioritm - ritm al activității organismului datorat particularităților biologice individuale.
  • bioritmogramă - reprezentare grafică a ritmurilor biologice.
  • bioritmologie - studiu științific al bioritmurilor.
  • biostimulare - stimulare a creșterii și a rezistenței organismului cu ajutorul biostimulatorilor.
  • biotermogeneză - proces biofizic de transformare a energiei chimice în căldură, la nivel celular.
  • biotolerat - care este acceptat de organism.
  • biotonus - raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism.
  • biotransformare - transformare suferită de substanțele străine introduse în organism.
  • blefarochalasis - relaxare a țesutului subcutanat și a pleoapei superioare, cînd pielea devine subțire, flască și ridată, luând o tentă roșiatică.
  • blefarofimoză - retracție a fantei palpebrale, dereminată de o cicatrice sau în urma îmbătrânirii.
  • blefarostenoză - îngustare a pleoapelor.
  • blocaj - întrerupere bruscă a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice.
  • bloc cardiac - tulburare de ritm a inimii datorită întreruperii undei de excitație care străbate acest organ.
  • bol alimentar - cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală.
  • borborigme - zgomote produse de gazele din stomac sau din intestine, asemănătoare cu niște bolboroseli.
  • bradipepsie - digestie lentă.
  • bradipnee - încetinire anormală a ritmului respirator.
  • bradisfigmie - rărire a bătăilor pulsului.
  • braditrofie - încetinire a proceselor metabolice.
  • bradiurie - eliminare încetinită a urinei.
  • brahipnee - respirație scurtă, sacadată.
  • bronhoconstricție - contracție a bronhiilor și a bronhiolelor, care antrenează diminuarea lumenului bronșic.
  • bronhodilatație - scădere a tonusului musculaturii netede bronșice, cu creșterea consecutivă a diametrului lumenului bronhiilor.
  • bronhofonie - rezonanță exagerată a vocii bolnavului la auscultarea plămânilor, datorată unor boli (pneumonie, bronșită, astm etc.).
  • bronhospasm - contracție spasmodică a bronhiilor, asociată frecvent cu o hipersecreție de mucus, provocată de tuse, efort etc.
  • bufeu:
- senzație puternică și neașteptată, caracterizată prin febră, enervare, puls accelerat, palpitații etc, care poate apărea la femei în cursul menopauzei sau după instalarea acesteia;
- aer care iese brusc pe gură;
- mișcare bruscă și trecătoare; răbufnire.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cacosmie - percepție exagerată, cu aspect patologic, a mirosului urât, respingător.
  • cacotrofie - nutriție defectuoasă.
  • calazie - inhibiția și relaxarea unei contracții prealabile susținute a unui mușchi sau a unui grup muscular sinergic.
  • calcificare - depunerea de săruri de calciu în țesuturi, având drept rezultat întărirea acestora sau ca mod de vindecare a unei leziuni.
  • calorigen - capabil să genereze căldură.
  • calorimetrie - metodă de măsurare a cantității de căldură consumate de corpul uman.
  • campimetrie - măsurarea câmpului vizual cu ajutorul unui instrument numit campimetru.
  • canal ionic - grupare de proteine de membrană (membranale) cu pori, care permit migrarea ionilor prin membranele celulare și care au un rol electrofiziologic.
  • caniție - decolorare, albire dobândită a părului, apărând fiziologic la bătrâni sau patologic prematur (emoții puternice, distiroidii).
  • capacitate inspiratorie - parametru respirator, reprezentând valoarea volumului de rezervă inspiratorie plus aceea a volumului curent.
  • capacitate vitală - volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate expira după o inspirație maximă.
  • caractere sexuale secundare - caracteristici fizice care apar după pubertate ca rezultat al maturizării sexuale; la băieți, acestea sunt dezvoltarea părului facial și pubian și îngroșarea vocii, iar la fete sunt creșterea părului pubian și mărirea sânilor.
  • cardiogen - produs de inimă.
  • cardiograf - aparat utilizat pentru înregistrarea grafică a activității inimii.
  • cardiologie - parte a fiziologiei care se ocupă cu studiul inimii și ale vaselor de sânge.
  • catabolism - fază a metabolismului în care substanțele proprii ale organismului (proteine, lipide, glucide) se descompun în substanțe mai simple; sinonim: dezasimilație.
  • căldură animală - energie calorică rezultată în organismul animalelor și al omului în cursul proceselor de metabolism și în special al proceselor de oxidare.
  • câmp vizual - spațiul cuprins de vedere când privirea este fixată asupra unui punct; una din cauzele diminuării acestuia este glaucomul.
  • cârcei - contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități , însoțită de obicei de senzații dureroase.
  • cheratinizare - infiltrarea cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii; îngroșare a stratului cornos al pielii.
  • ciclu menstrual - vezi menstruație.
  • coagularea sângelui - procesul de închegare a sângelui, datorită precipitării fibrinogenului solubil din plasmă în fibrină insolubilă.
  • colinergic -referitor la o acțiune stimulată, activată sau transmisă cu ajutorul colinei sau acetilcolinei.
  • comutare - fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul condiționat, în funcțiile de parametrii mediului ambiant.
  • contorsiune - răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; sinonim: crispație.
  • contracție - diminuare în volum, lungime sau diametru a unor țesuturi sau organe, determinată de acțiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.).
  • contracție musculară - scurtare a unui mușchi în urma excitării acestuia; are ca efect realizarea unui lucru mecanic și asigură mișcările animalelor pluricelulare.
  • copulație - actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit.
  • crispație - vezi contorsiune.
  • cromotaxie - reacție locomotorie, orientată și obligatorie a organismelor mobile, declanșata și intreținută de o lumină cu o culoare strict determinată, care se poate efectua spre sursă (cromotaxie pozitivă) sau în sens opus acesteia (cromotaxie negativă).
  • cronaxie - timpul minim in care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • debit cardiac - cantitatea de sânge care trece din ventriculul stâng în circulație în cursul unei revoluții cardiace (sinonim: debit-bătaie).
  • deficit caloric - situație în care corpul primește mai puțină energie din mâncare decât consumă, fiind cauza principală a scăderii în greutate (vezi și surplus caloric).
  • degenerescență - regresul pe care îl suferă un organ, o celulă ca urmare a lipsei de legătură fie cu sistemul nervos central, fie cu circulația sanguină.
  • degerătură - leziunile produse de acțiunea frigului asupra țesuturilor, care în final pot conduce la cangrenă.
  • deglutiție - totalitatea contracțiilor musculare prin care alimentele sunt împinse din gură, prin faringe și esofag până în stomac.
  • dejecție:
- evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale;
- materia fecală evacuată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • efort - încordarea unui organ sau a întregului organism pentru realizarea unui randament deosebit; poate fi efort nervos (de atenție, de memorie) sau efort muscular.
  • elasticitate - însușire a țesutului conjunctiv de a fi constituit din fibre elastice; însușire a fibrelor, ligamentelor etc. de a fi elastice.
  • electricitate animală - energie electrică produsă în țesuturile vii pe seama energiei chimice eliberate în cursul proceselor de metabolism sau ca rezultat al excitării unor țesuturi.
  • electrocardiografie - metodă de studiu a funcțiunii inimii prin înregistrarea grafică a activității electrice a mușchiului cardiac.
  • electrocardiogramă - înregistrarea grafică a variației parametrilor electrici ce însoțesc activitatea musculară a inii.
  • electrotonus - modificare a excitabilității unui țesut viu (nerv sau mușchi) în cursul trecerii prin țesutul respectiv a unui curent electric continuu.
  • emetropie - proprietate a ochiului de a vedea normal.
  • energia specifică organelor de simț - teorie idealist-subiectivă, formulată de Johannes Peter Müller, conform căreia activitatea organelor de simț nu este determinată de realitate, ci de o "energie proprie", care nu are legătură cu lumea exterioară.
  • ergometrie - măsurarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic.
  • eucapnie - prezență a dioxidului de carbon sanguin în cantități normale în sângele arterial.
  • eucrazie - constituție fizică bună.
  • excitație - proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn.
  • excitație și inhibiție corticală - cele două procese fundamentale ale emisferelor cerebrale; acestea sunt opuse și se întrepătrund, exprimând unitatea și lupta contrariilor în activitatea nervoasă superioară.
  • exercițiu fizic - acțiune fizică realizată sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități; exemple: săritul coardei, ridicat gantere, vâslit.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • fibrilație - contracție spontană, repetată la intervale scurte, a unei fibre musculare sau a unui grup de fibre musculare.
  • fibrilație atrială - ritmul anormal al inimii, caracterizat prin bătăi rapide și neregulate.
  • fibrilație auriculară - tulburare de ritm a inimii, constând în contracții foarte rapide și dezordonate ale mușchilor auriculelor.
  • fibrinoliză - descompunere a fibrinei, fenomen care se observă în insuficiențele hepatice.
  • fiere - vezi bilă.
  • fiziologia muncii - ramură a fiziologiei care se ocupă cu efectele procesului de muncă asupra funcțiunilor organismului.
  • fiziologie - știință care se ocupă cu legile de funcționare ale organismului viu.
  • flexiune - mișcare prin care un segment al corpului se îndoaie față de un alt segment (exemple: flexiunea antebrațului pe braț, a gambei pe coapsă).
  • flutter - pulsație accelerată.
  • flutter auricular - tulburare de ritm cardiac, caracterizată prin contracție frecventă și regulată a auriculelor.
  • foame - stare a organismului care survine în cazul lipsei de hrană sau al hranei insuficiente și care determină scăderea rezervelor nutritive din mediul intern.
  • fonocardiogramă - înregistrare grafică a zgomotelorinimii, folosită în studiul fiziologiei inimii și în diagnosticul bolilor cardiace.
  • frison - tremurătură convulsivă, uneori ritmică, care cuprinde corpul în totalitate și care poate indica boli febrile ca: pneumonie, malarie, variolă etc.
  • funcție - manifestare a activitătii organismelor vii, specifică unui organ, unui țesut, unui aparat; exemple: funcția de nutriție, de relație, de reproducere.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

- simț prin care organismul primește informații asupra unor proprietăți chimice ale substanțelor cu care vine în contact și acesta prin intermediul papilelor gustative de pe limbă;
- proprietate a unor substanțe de a impresiona receptorii de gust.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

  • impuls - undă de excitație transmisă prin intermediul căilor nervoase.
  • inducție - mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.
  • izoritmic - stare a fenomenelor cardiologice care apar și se repetă în același ritm.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • întindere musculară - solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • naștere - actul prin care fătul, ajuns la stadiul de viabilitate, este expulzat sau extras pe cale naturală din cavitatea uterină.
  • nictemer - interval de 24 de ore, unitate fiziologică cuprinzând, pentru om și animale, o perioadă de ritmuri biologice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • perimetru - instrument de determinare a câmpului vizual (perimetru vizual) sau a circumferinței unui dinte (perimetru dentar).
  • peristaltism - mișcările de contracție ale stomacului și intestinului, care antrenează alimentele de-a lungul tubului digestiv.
  • pneumograf - aparat cu ajutorul căruia se înregistrează mișcările respiratorii ale cutiei toracice.
  • potențial de acțiune - diferență de potențial electric între două puncte ale unui organ (ale unei celule) în timpul activității acestuia.
  • potențial de repaus - diferență de potențial electric între două puncte ale unui organ (ale unei celule) în timpul când acesta se află în repaus.
  • prag - valoare minimă a unui factor, necesară pentru a permite apariția sau desfășurarea unui fenomen fiziologic.
  • prag de excitație - intensitatea minimă a unui excitant de la care apare excitația.
  • prag senzorial absolut - mărime minimă a unui excitant, necesară pentru a provocă o senzație abia perceptibilă.
  • prehensil - (despre organe animale) care are facultatea de a apuca, de a prinde.
  • presiune arterială - vezi tensiune arterială.
  • presoreceptór - terminație nervoasă senzitivă, care poate fi excitată de variațiile de presiune din arborele circulator și care se află în special pe pereții arterelor mari; vezi și baroreceptor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • sensibilitate - capacitate a organismelor vii de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din exterior sau de a reacționa la excitații.
  • spasm - contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie; vezi și grimasă.
  • spirometru - aparat pentru măsurarea capacității vitale.
  • stereocampimetru - aparat pentru măsurarea întinderii câmpului vizual concomitent la ambii ochi.
  • sterilitate - incapacitate de reproducere datorită unor boli sau condiții de viață improprii.
  • suc gastric - lichid secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia.
  • surplus caloric - situație în care corpul primește mai multă energie din mâncare decât consumă, fiind cauza principală a creșterii în greutate (vezi și deficit caloric).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • vasoconstricție - micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge).
  • vasodilatație (sau vasodilatare) - mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vezi și acroeritroză.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zgomot - sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.