Ibis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ibis
Threskiornis aethiopicus -Mida Creek mud flats, Kenya-8.jpg
Ibisul sacru (Threskiornis aethiopicus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Pelecaniformes
Familie: Threskiornithidae
Subfamilie: Threskiornithinae
Poche, 1904
Genuri

Ibișii sunt un grup de păsări cu picioare lungi din familia Threskiornithidae, care trăiesc în zone umede, păduri și câmpii.[1] Denumirea „ibis” derivă din cuvântul latin și grecesc pentru acest grup de păsări. Apare și în denumirea științifică al egretei de bovine (Bubulcus ibis) identificat în mod eronat în 1757 ca fiind ibisul sacru.[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Toți ibișii au ciocurile lungi și curbate în jos și, de obicei, se hrănesc în grup, căutând hrana în noroi, de obicei crustacee. Sunt păsări monogame și foarte teritoriale în timpul cuibăritului și al hrănirii.[1] Majoritatea își fac cuiburile în copaci, adesea lângă lopătari sau stârci. Toate speciile existente sunt capabile de zbor, însă două genuri extincte au fost incapabile de zbor, și anume Apteribis în Insulele Hawaii și Xenicibis în Jamaica.[1] Cuvântul ibis provine din latinescul ibis[3] și din grecescul ἶβις ibis.[4]

Ibișii au lungimea corpului între 50-110 cm, caractestica lor fiind ciocul încovoiat la vârf. Cu ajutorul ciocului își procură hrană din mâl, iar aripile mari le asigură ridicarea rapidă în aer.[5]

Distribuție și habitat[modificare | modificare sursă]

Ibișii locuiesc în zonele calde tropicale, subtropicale și temperate din întreaga lume. Habitatul tipic constă în malurile lacurilor sau râurile care curg lent, atât în peisaje deschise, cât și în păduri tropicale dense. Cu toate acestea, unele specii trăiesc și în stepe și savane.

Hrană[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe specii consumă din mâl insecte acvatice, larvele acestora, crustacee mici și moluște, mai rar peștișori sau amfibii. Speciile care trăiesc în regiuni aride se hrănesc cu lăcuste, gândaci, păianjeni și melci, mai rar cu șopârle, șerpi sau șoareci.

Specii[modificare | modificare sursă]

Există 28 de specii existente și 6 specii de ibis extincte.

Imagine Gen Specie
Threskiornis molucca - Perth.jpg Threskiornis G.R. Gray, 1842
Pseudibis papillosa.jpg Pseudibis Hodgson, 1844
Hermit Ibis in Vienna Zoo on 2013-05-14.png Geronticus Wagler, 1832
Nipponia nippon.jpg Nipponia Reichenbach, 1850
Bostrychia hagedash -Constantia, Cape Town, South Africa-8.jpg Bostrychia G.R. Gray, 1847
BANDURRIA MORA Harpiprioncaerulescens.jpg Theristicus Wagler, 1832
Cercibis oxycerca Tarotaro Sharp-tailed Ibis (6288776691).jpg Cercibis Wagler, 1832
Green Ibis (Mesembrinibis cayennensis) (30903118634).jpg Mesembrinibis J.L. Peters, 1930
Bare-faced Ibis (Phimosus infuscatus) (28370845522).jpg Phimosus Wagler, 1832
Eudocimus Ruber Wading KL.JPG Eudocimus Wagler, 1832
Plegadis chihi -California, USA-8.jpg Plegadis Kaup, 1829
Lophotibis cristata -Bronx Zoo-8.jpg Lophotibis L. Reichenbach, 1853
Apteribis sp. (5212794163).jpg Apteribis Olson & Wetmore, 1976

În cultură[modificare | modificare sursă]

Ibisul cu cap pleșuv a reprezentat cuvântul „strălucire” în hieroglifele egiptene.

Se presupune că ibisul sacru african a fost un obiect al venerației religioase în Egiptul antic, în special asociat cu zeul egiptean al lunii, al aritmeticii, al vorbirii și inventatorul scrisului, Thot.[9] În lucrările din perioada târzie a Egiptului antic, Thoth este descris în mod popular ca un om cu cap de ibis aflat în actul scrisului.[9] Cu toate acestea, diversitatea mitogenomică a mumiilor de ibis sacru indică faptul că egiptenii antici au capturat păsările din sălbăticie, mai degrabă decât să le crească.[10]

În orașul Hermopolis, ibișii erau crescuți special în scopuri de sacrificiu, iar în serapeum-ul de la Saqqara, arheologii au găsit mumii a unui milion și jumătate de ibiși și sute de mii de șoimi.[11]

Totuși, presupunerea că ibisul sacru este pasărea venerată de vechii egipteni nu poate fi dovedită. De fapt, în Egiptul antic a trăit ibisul cu cap pleșuv nordic și abia mai târziu a fost de ibisul sacru.[12]

Potrivit legendei locale din zona Birecik, ibisul cu cap pleșuv nordic a fost una dintre primele păsări pe care Noe le-a eliberat din Arcă ca simbol al fertilității,[13] iar sentimentul religios persistent din Turcia a ajutat coloniile de acolo să supraviețuiască mult după dispariția speciei în Europa.[14][15]

Mascota Universității din Miami este un ibis alb american numit Sebastian. Ibisul a fost selectat ca mascotă a școlii datorită curajului său legendar în timpul uraganelor. Potrivit legendei, ibisul este ultimul semn al faunei sălbatice care se adăpostește înainte de lovirea unui uragan și primul care reapare după ce a trecut furtuna.[16]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ There is still disagreement on how the taxonomic rules should apply to the Australian white ibis, Both molluca and mollucus are currently used for species.[6][7][8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Longrich, N. R.; Olson, S. L. (). „The bizarre wing of the Jamaican flightless ibis Xenicibis xympithecus: a unique vertebrate adaptation”. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences. 278 (1716): 2333–2337. doi:10.1098/rspb.2010.2117. PMC 3119002Accesibil gratuit. PMID 21208965. 
  2. ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 201. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  3. ^ "ibis". Chambers Dictionary.
  4. ^ Robert S. P. Beekes (2009) Etymological Dictionary of Greek, Brill, p. 575. ISBN: 9004174184.
  5. ^ del Hoyo et al.: HBW Band 1, Morphological Aspects, S. 473–475, siehe Literatur
  6. ^ David, Normand; Gosselin, Michel (). „Gender agreement of avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 131 (2): 102–115. Accesat în . 
  7. ^ Schodde, Richard; Bock, Walter (). „Conflict resolution of grammar and gender for avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code: is gender agreement worth it?”. Zootaxa. 4127 (1): 161–170. doi:10.11646/zootaxa.4127.1.9. PMID 27395618. 
  8. ^ Dickinson, Edward C.; David, Normand; Alonso-Zarazaga, Miguel A. (). „Some comments on Schodde & Bock (2016) on gender agreement” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 137 (2): 142–144. doi:10.25226/bboc.v137i2.2017.a2Accesibil gratuit. Accesat în . 
  9. ^ a b Birmingham Museum of Art (). Birmingham Museum of Art : guide to the collection. Birmingham Museum of Art. p. 65. ISBN 978-1-904832-77-5. 
  10. ^ Wasef, Sally; Subramanian, Sankar; O’Rorke, Richard; Huynen, Leon; El-Marghani, Samia; Curtis, Caitlin; Popinga, Alex; Holland, Barbara; Ikram, Salima; Millar, Craig; Willerslev, Eske; Lambert, David (). „Mitogenomic diversity in Sacred Ibis Mummies sheds light on early Egyptian practices”. PLOS ONE. 14 (11): e0223964. Bibcode:2019PLoSO..1423964W. doi:10.1371/journal.pone.0223964Accesibil gratuit. PMID 31721774. 
  11. ^ Fleming, Furgus; Alan Lothian (1997) The Way to Eternity: Egyptian Myth. Amsterdam: Time-Life Books. pp. 66–67
  12. ^ del Hoyo et al.: HBW Band 1, Relationship with Man, S. 484–485, siehe Literatur
  13. ^ Shuker, Karl (). The Beasts That Hide from Man: Seeking the World's Last Undiscovered Animals. Cosimo. pp. 166–168. ISBN 1-931044-64-3.  "Dreams of a feathered Geronticus"
  14. ^ Beintema, Nienke. „Saving a charismatic bird” (PDF). AEWA Secretariat. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ „Ancient Egyptians gathered birds from the wild for sacrifice and mummification: DNA study rejects the idea that Egyptians domesticated sacred ibis for ritual use”. ScienceDaily (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ Sebastian the Ibis. Hurricane sports