Câine
| Câine domestic | |
|---|---|
 |
|
| Ciobănesc românesc de Bucovina o rasă de câine domestic |
|
| Stare de conservare | |
|
Domesticit
|
|
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Carnivora |
| Familie: | Canidae |
| Gen: | Canis |
| Specie: | C. lupus |
| Subspecie: | familiaris |
| Nume trinomial | |
| Canis lupus familiaris (Linnaeus, 1758) |
|
Modifică text  |
|
Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind un mamifer carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor. Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă.
Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.
În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o specie distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din 1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.[1]
Istorie
Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de milioane de ani.[necesită citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi au apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel mai lung câine cunoscut este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai mici câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.
Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.
Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au 5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.
Rase
Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici și utilitate:
- standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Sportivi, Vânătoare, De lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobănești, Diverse);
- standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Companie, Pază și apărare, Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De urmă, Ogari, Terrieri);
- standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le cataloghează în 10 grupe.
Talie
În mod convențional, câinii sunt clasificați după talie (înălțimea de la sol până la greabăn) în următoarele categorii:[2]
- talie mare (peste 65 cm); exemple: Dog german, Saint-Bernard etc.
- talie medie (50–65 cm); exemple: Labrador Retriever, Brac german etc.
- talie mică (35–50 cm); exemple: Ciobănesc de Shetland, Border Collie etc.
- talie pitică (sub 35 cm); exemple: Chihuahua, Bichon Maltez etc.
Speranța de viață
Speranța de viață a câinilor este între 8 și 15 ani, în funcție de rasă. Cel mai longeviv câine despre care există date a trăit 30 de ani.[3]
Câinele în alimentația omului
În Yulin, China are loc anual un festival foarte controversat, la care carnea de câine este felul principal în meniul locuitorilor, iar în ultimii ani a fost întâmpinat cu proteste din partea activiștilor pentru drepturile animalelor.[4][5]
Note
- ^ Originea și vârsta genetică a câinelui
- ^ e-pets.ro: Rasele de câini, accesat 2 iunie 2014.
- ^ ‘World’s oldest dog’ Maggie the Kelpie dies
- ^ CHINA: Festivalul care are în meniu carnea de câine, PUTERNIC CONTESTAT, 23 iunie 2015, Radu Andreea, Evenimentul zilei, accesat la 20 mai 2016
- ^ INTERZICETI FESTIVALUL CARNII DE CAINE DIN YULIN!, 18 mai 2016, Animal Zoo, accesat la 20 mai 2016
Legături externe
- en FCI — standarde și nomenclatură
- en Exploring the wolves in dogs' clothing, 9 mai 2006, Helen Briggs, BBC
- en A History of Dogs in the Early Americas, MARION SCHWARTZ, Yale University Press'
- 10 catei care au schimbat istoria, 11 ianuarie 2008, Descoperă
- Câini care au făcut istorie, Natasa Galche, Formula AS - anul 2011, numărul 953
- Știința a evoluat și datorită lor, 20 iunie 2010, Anca Aldea, Jurnalul Național
- Câinii cei mai mici mușcă cel mai des, 7 iulie 2008, Constantin Vlad, Evenimentul zilei
- Cum a ajuns Grivei un nume reprezentativ pentru români, 21-27 noiembrie 2013, Dilema Veche
- Despre câinii de rasă - 2 ianuarie 2015, eFamilia
Vezi și
- Listă de rase de câini
- Listă de rase de câini pe grupe
- Domesticire
- Maidanez
- Carne de câine
- Originea câinelui
|
