Pădure

Pentru alte sensuri, vedeți Pădure (dezambiguizare).

Pădurea reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori.^[1] În sens mai larg, termenul de pădure se referă la ansamblul arborilor, împreună cu numeroase specii de plante (precum mușchi, ierburi perene, arbuști etc.), de animale și de ciuperci care trăiesc în acest mediu.^[2] Numeroase alte definiții mai precise ale termenului sunt utilizate la nivel mondial, luând în considerare factori precum densitatea arborilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului, statutul legal și funcția ecologică.^[3]^[4]^[5] Conform definiției utilizate pe scară largă de Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO),^[6] în 2006 pădurile acopereau aproximativ 4 miliarde de hectare, adică circa 30% din suprafața uscatului la nivel mondial.

Ecosistemul unei păduri

Mediul de viață al pădurii este caracterizat prin diferiți factori naturali. Factorii lipsiți de viață se numesc factori abiotici, iar organismele vii și produșii activității lor se numesc factori biotici.

Comunitatea de populații (plante, animale și microorganisme) caracteristice unui biotop și aflate în relații interspecifice se numește biocenoză. Interacțiunea structurală și funcțională dintre biotop și biocenoză formează un ecosistem.

Solurile

În multe regiuni forestiere predomină solurile podzolice, adică soluri acide formate prin procesul de podzolizare. Acest proces implică levigarea compușilor organo-minerali, a particulelor fine și a metalelor din orizonturile superioare ale profilului de sol și acumularea lor în orizonturile inferioare (iluviale), ceea ce duce la o relativă îmbogățire în siliciu a straturilor superioare.

Solurile podzolice apar frecvent în condiții de climă umedă și rece, sub vegetație forestieră, în special pe roci sărace în baze. Ele se caracterizează prin profil acid, diferențiere clară a orizonturilor, sărăcirea orizonturilor superioare în humus și elemente nutritive și acumulări iluviale mai compacte în profunzime. Orizonturile tipice includ: A0 (litieră), A1 (orizont humifer), A2 (orizont podzolic eluvial), B (orizont iluvial) și C (material parental).

În zona forestieră a Europei de Nord, Siberiei, Americii de Nord și altor regiuni temperate și boreale, solurile podzolice constituie o categorie importantă de soluri forestiere. Acestea sunt utilizate în principal în silvicultură și, în anumite condiții, în agricultură, necesitând adesea amendamente (de exemplu, îngrășăminte și amendamente calcaroase) pentru îmbunătățirea fertilității.

Tipuri de păduri

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar se dezvoltă, în general, la altitudini de până la aproximativ 700–800 m. În zonele de câmpie, acestea sunt formate în principal din stejar brumăriu și stejar pufos, iar în zonele joase apar adesea în amestec cu cerul sau gârnița. În zona dealurilor mai înalte este frecvent întâlnit gorunul, care poate forma păduri întinse (gorunete) pure sau în amestec cu alte specii de foioase.

Fauna și vegetația pădurilor de stejar

Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, mistreț etc.
Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
Caracteristici ale biotopului:
- soluri brune și brun-roșcate de pădure;
- temperatură medie anuală în jur de 10 °C;
- lumină filtrată prin coroanele arborilor, favorizând dezvoltarea stratului ierbos și arbustiv.
Componente ale biocenozei:
- arbori: carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
- arbuști: măceș, păducel, soc, lemn-câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
- plante erbacee: golomăț, păiuș etc.;
- animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte etc.;
- animale vertebrate: brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe etc.

Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite, în general, la altitudini de 600–1300 m. Ele pot apărea și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (aprox. 400 m), sau la altitudini mai mari (până la circa 1500 m), pe versanți însoriți.

Fauna și vegetația pădurilor de fag

Vegetație: alun, ciuperci etc.
Caracteristici ale biotopului:
- soluri brun-acide, brune de pădure și uneori podzolice;
- temperatură medie anuală de 6–8 °C;
- lumină relativ slabă la nivelul solului.
Componente ale biocenozei:
- arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;
- arbuști: alun, mur, corn;
- plante erbacee: ferigi, mușchi, licheni, mierea-ursului, păiuș;
- animale nevertebrate: insecte (de exemplu, cărăbușul de pădure, croitorul fagului);
- animale vertebrate: ciocănitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistreț, pisică sălbatică.

Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid (numite și molidișuri) ocupă, în general, regiunile înalte ale Carpaților, de la limita superioară a făgetelor până în zona subalpină, la altitudini de aproximativ 1200–1800 m. În nordul Carpaților, limita inferioară a molidișurilor poate coborî local până la circa 600 m.

Fauna și vegetația pădurilor de molid

Fauna: omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece vărgat, jder, cocoș de munte etc.
Caracteristici ale biotopului:
- soluri podzolice și brune acide;
- temperatură medie anuală de 3–5 °C;
- precipitații anuale de aproximativ 800–1300 mm;
- lumină slabă, pădurile fiind dese și umbroase;
- vânturi uneori puternice.
Componente ale biocenozei:
- arbori: molid, zadă, zâmbru, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure etc.;
- arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte;
- plante erbacee: mușchi, licheni, ferigi și diverse ciuperci;
- animale nevertebrate: insecte (omizi, viespi etc.);
- animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de munte, ciocănitoare, veveriță, jder, mierlă etc.

Imagini

Pădure de eucalipt
Pădure de pin
Pădure de conifere
Pădure de molid
Pădure de cactuși în Deșertul Sonora

Note

↑ „Forest”. Dictionary.com. Accesat în 12 decembrie 2019.
↑ „Pădure”. Dexonline. Accesat în 12 decembrie 2019.
↑ Schuck, Andreas; Päivinen, Risto; Hytönen, Tuomo; Pajari, Brita (2002). Compilation of Forestry Terms and Definitions, Joensuu: European Forest Institute.
↑ „Definitions. Indicative definitions taken from the Report of the ad hoc technical expert group on forest biological diversity”. Accesat în 14 decembrie 2019.
↑ Food and Agriculture Organization of the United Nations. „Forest Resources Assessment Working Paper. FRA 2015 Terms and Definitions” (PDF). Accesat în 14 decembrie 2019.
↑ „Comparative framework and Options for harmonization of definitions”. Accesat în 14 decembrie 2019.

Vezi și

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pădure

Padurile, taram miraculos si hranitor Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 23 iunie 2007, Adrian Bucurescu, România liberă
"Plămânul planetei" respiră greu, 19 aprilie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
Pădurile tropicale "înghit" tot mai mult carbon, 18 februarie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
A fost descoperită cea mai veche pădure fosilizată, 22 februarie 2012, Descoperă
NASA a realizat harta detaliată a pădurilor de pe Terra, 21 februarie 2012, Descoperă

Multimedia

Frumusețea naturii: 15 luni din viața unei păduri, concentrate într-un clip de 3 minute (VIDEO), 20 martie 2013, Descoperă

[1] „Forest”. Dictionary.com. Accesat în 12 decembrie 2019.

[2] „Pădure”. Dexonline. Accesat în 12 decembrie 2019.

[3] Schuck, Andreas; Päivinen, Risto; Hytönen, Tuomo; Pajari, Brita (2002). Compilation of Forestry Terms and Definitions, Joensuu: European Forest Institute.

[4] „Definitions. Indicative definitions taken from the Report of the ad hoc technical expert group on forest biological diversity”. Accesat în 14 decembrie 2019.

[5] Food and Agriculture Organization of the United Nations. „Forest Resources Assessment Working Paper. FRA 2015 Terms and Definitions” (PDF). Accesat în 14 decembrie 2019.

[6] „Comparative framework and Options for harmonization of definitions”. Accesat în 14 decembrie 2019.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]