Urs brun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Urs brunAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Stare de conservare: Risc scăzut (lc)
Fosilă: 0.5–0 mln. ani în urmă
Pleistocenul mijlociu – Prezent
Ursus arctosTransilvania2.JPG
Un pui de urs brun din Munții Făgăraș.

BärenspurP1050395.jpg
Urma tălpii unui urs brun.
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Ursidae
Gen: Ursus
Specie: arctos
Nume binomial
Ursus arctos
Linné, 1758
Aria de răspândire.

Aria de răspândire.

Ursul brun (Ursus arctos) este o specie de urși din genul Ursus, răspândită în toată regiunea holarctică.

Este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m lungime (subspeciile grizzly, Kodiak și ursul de Kamciatka), o înălțime la greabăn de până spre 1,5 m și o greutate maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani în captivitate[1]. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile, imprimându-se în mers odată cu talpa și degetele.

Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Deși culoarea de bază este cea brun-cafenie, variațiile sunt deosebit de mari, de la urși roșcați la cei aproape negri. Unele exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un adevărat guler, asemănător cu cel al ursului gulerat de Himalaya.

Dentiția este tipică de omnivor, cu canini puternici și molari rotunjiți.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În Europa (exceptând Rusia) există cca. 14.000 de urși bruni în zece țări.[2]

Se estimează că au mai rămas doar 20-25 de animale în Munții Pirinei, pe o porțiune cuprinsă între Franța, Spania și Andorra, și în jur de 85-90 de animale în Asturia, Cantabria, Galicia și Leon.[2] În Belarus este atestată o populație de cca. 120 de exemplare.[3] În Grecia și Ucraina au mai rămas câte aproximativ 200 de urși, în Slovenia sunt în jur de 500-700, în Slovacia numărul urșilor este estimat la 600-800 de animale, în Bulgaria există o populație de 900-1.200 de exemplare.[2] Nordul Europei este habitatul unei populații însemnate de urși – 4.500-5.000 de urși (cu 70 de urși în Norvegia, cca. 700 în Estonia, în jur de 1.600 în Finlanda și 2.500 de animale în Suedia).[2] Cea mai numeroasă populație este atestată în România – 6.000-6.300 de urși bruni, conform datelor din 2014.[4] În afara statelor menționate, în Europa se mai găsesc efective în Polonia, Cehia, Balcanii de sud-vest, cât și partea centrală a Italiei. Aici numărul de urși bruni este foarte redus – doar câteva zeci de exemplare. În Insulele Britanice a dispărut.

Ursul brun este răspândit într-o mare măsură și în America de Nord (Alaska, Canada), cât și în Rusia, unde există cea mai mare populație (120.000)[5]. Alte subspcii se găsesc în China, Mongolia, Transcaucazia și Iran.

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Ursul eurasiatic[modificare | modificare sursă]

Nume Imagine Areal Descriere
Ursus arctos arctosUrsul brun eurasiatic Ours brun parcanimalierpyrenees 2.jpg Europa, Caucaz, Siberia (exceptând partea estică) și Mongolia[6] Subspecie de o culoare predominant închisă (mai rar colorată deschis), de dimensiuni moderate cu gheare negre; exemplarele din Siberia sunt mai mari decât omologii lor europeni, datorită vânării mai rare.[6] În Europa este o subspecie preponderent de pădure.
Ursus arctos beringianusUrsul brun de Kamciatka (sau Ursul brun de Extremul Orient) Brown-bear-in-spring.jpg insulele Șantar, peninsulele Kolîma și Kamciatka și insula Paramușir[6] Urs de mari dimensiuni, cu o culoare închisă. Acesta este considerat a fi strămoșul ursului polar, ursului Kodiak[7] și al ursului peninsular brun din Alaska.[8]
Ursus arctos collarisUrsul brun est-siberian Ucollaris.jpg Estul Siberiei, de la fluviul Enisei până la munții Altai, de asemenea, este găsit și în nordul Mongoliei Are o culoare predominant închisă, mărimi intermiare între subsp. U. a. arctos și U. a. beringianus, și un craniu proporțional mai mare.[6]
Ursus arctos crowtheri – †Ursul de Atlas (specie extinsă) Atlasbear.jpg Habitatul a inclus munții Atlas și regiunile adiacente din Nordul Africii (de la Maroc până la Libia). Ultimus exmplar a fost ucis în 1890.[9]
Ursus arctos isabellinusUrsul brun himalayan Medvěd plavý (Ursus arctos isabellinus).jpg Nepal, Pakistan, și nordul Indiei Are o culoare roșiatică-brună și urechi mari; respectivul urs este mai mic decât majoritatea celorlalți urși bruni ce se găsesc pe continentul asiatic. Prefera pădurile de mare altitudine și fânețe alpine. Este o specie pe cale de dispariție.
Ursus arctos lasiotusUrsul brun de Ussuri (sau Ursul brun de Amur ori Ursul grizzly negru) 昭和新山熊牧場3.jpg Rusia: sudul insulelor Kurile, Sahalin, regiunea Primorie, și bazinul Ussuri/Amur, regiunea la sud de munții Stanovoi; China (Manciuria): Heilongjiang; Japonia: Hokkaidō; peninsula Coreea: Coreea de Nord.[6] Acest urs este considerat a fi strămoșul speciei U. a. horribilis.[7]
Ursus arctos marsicanusUrsul brun de Marsica sau Ursul de Apenini[10] OrsoMarsicano.jpg Marsica, Italia centrală Se estimează că există de la 30 la 40 de urși în zona Marsica. Aceasta este o subspecie nerecunoscută, considerată a fi un membru al speciei.[11]
Ursus arctos pruinosusUrsul tibetan sau Ursul albastru tibetan. Tibetan Blue Bear - Ursus arctos pruinosus - Joseph Smit crop.jpg Podișul Tibet[6] și o populație izolată în deșertul Gobi. Subspecie de dimensiuni moderate, cu blana lungă și zburlită. Se întâlnesc exemplare cu culori închise și deschise, însă culorile intermediare predomină. Blana din jurul gâtului este deschisă, si formeaza un „guler”. Craniul este relativ aplatizat, cu o curbă-arc la rândul molarilor și dinților mari.[6]
Ursus arctos syriacusUrsul brun sirian Ursus arctos syriacus.jpg Transcaucazia, Siria, Irak, Turcia (partea asiatică), Iran, Afghanistan, Pakistan, vestul lanțului Himalaya și munții Pamir-Alai și Tian-Șan,[6] probabil și o prezență istorică în Israel. „Sirianul” este o culoare de deschisă, moderată la subspeciile de dimensiuni mici, cu gheare de albe.[6]

Ursul nord-american[modificare | modificare sursă]

Nume Imagine Areal Descriere
Ursus arctos alascensis[11][12] – Ursul brun de Alaska partea de coastă a Alaskăi
Ursus arctos californicus – †Ursul grizzly de California (specie extinsă) Monarch the bear.jpg California Ultimul exemplar cunoscut în 1922.
Ursus arctos dalliUrsul brun de insula Dall insula Dall
Ursus arctos gyasUrsul brun peninsular Brown bear.jpg peninsula Alaska Este considerat de unii biologi a fi similar subspeciei U. a. middendorffi.[13]
Ursus arctos horribilisUrsul grizzly Grizzly Bear (6968121996).jpg Nordul și vestul Canadei, Alaska și nord-vestul Statelor Unite, a fost extins în Marile Câmpii Urșii grizzly sunt identificați prin blana de la maro-închis spre gri, cu firuri cărunte. Mai mici decât urșii de coastă (U. a. alascensis), un mascul grizzly poate cântări până la 364 kg în zonele interioare. Urși de coastă pot fi de aproape două ori mai grei de cât cei din subspecia respectivă. Este o subspecie adaptabilă: poate trăi în pădurile de pin montane, pădurile temperate umede, tufișuri semi-aride și prerii.
Ursus arctos middendorffiUrsul Kodiak Photo ours kodiac.jpg Insulele: Kodiak, Afognak, Shuyak (Alaska) Cea mai mare subspecie de urs brun.
Ursus arctos nelsoni – †Ursul mexican (specie extinsă) Mexico grizzlies.png A fost cea mai mică subspeciei a urșilor nord-americani, se întâlnea în nordul Mexicului, inclusiv statele Chihuahua, Coahuila și Sonora, sud-vestul Statelor Unite, inclusiv sudul statelor Texas, Arizona și New Mexico. Se crede că a dispărut din cauza interferențelor cu vitele din fermele atât din Statele Unite, cât și Mexic. Se distingea prin capacitatea de a supraviețui condițiilor aride, putea trăi în pădurile de pin montane din Mexic și regiuniunile stâncoase („canyonlands”) adiacente deșertului Sonora.
Ursus arctos sitkensis Insulele: Admiralty, Baranof, și Chichagof (Alaska). Este o subspecie mai strâns legată de ursul polar decât celelalte din cadrul speciei.[14]
Ursus arctos stikeenensisUrsul brun de Stikine Nord-vestul Columbiei Britanice[15], de la râul Stikine până la râul Skeena.[11] Este considerat de biologi a fi U. a. horribilis[14][16].

Ursul brun în România[modificare | modificare sursă]

Numărul exemplarelor
în România
An Urși
1989 9.000+[17]
2006 7.000+[18]
2009 6.795[19] – 7.000[20]
2012 6.000+[21]
2013 5.600[22] – 6.166[17]
2014 6.000 – 6.300[23]

În România, se găsește subspecia Ursus arctos arctos. Până în prima jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării până în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedica agricultura extensivă și creșterea extensivă a vitelor, pescuitul extensiv și alte practici similare din secolul XIX.

Cu toate că este retras în Carpați, ursul își găsește în România cel mai prielnic adăpost din Europa[1]. Ursul brun trăiește de-a lungul lanțului carpatic, mai ales printre stânci, unde își poate crea bârlogul[1]. Animal puternic, poate parcurge chiar și 150 de kilometri într-o singură zi și se bazează pe auz și miros[1].

În anul 2008, în România existau aprox. 7.500 de urși bruni.[1] În decembrie 2010, în România existau cca. 6.000 de urși bruni, adică 40% din totalul celor existenți în Uniunea Europeană[1]. În anul 2012, se estima că 2.000 dintre aceștia trebuiau uciși, pentru că nu aveau suficientă hrană.[24]

În folclor[modificare | modificare sursă]

Ursul brun este prezent în folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade ca totem al unora dintre călugării luptători daci, ursul a devenit o figură legendară, privită cu teamă și admirată, totodată.

Relația cu oamenii[modificare | modificare sursă]

În cazul unei întâlniri[modificare | modificare sursă]

Primul lucru pe care trebuie să-l întreprindă un om care întâlnește un urs brun, este să stea drept și să încerce să pară cât mai înalt cu putință. Acest lucru îl poate descuraja pe urs. Trebuie, totodată, evitat contactul vizual direct cu el. Dacă faceți însă acest lucru, ursul poate considera că este înfruntat astfel, și va ataca puternic.[25]

Unii urși se pot speria de sunete puternice, puteți încerca să strigați la el. De asemenea, trebuie evitate mișcările bruște, pentru că acestea îl pot provoca. Este indicat, dacă aveți cum, să urcați într-un copac, cât mai sus cu putință, precum și să aveți obiecte mari între d-voastră și urs, precum copaci. Dacă ursul pare că urmează să vă atace, încercați să vă îndepărtați de el, mergând ușor cu spatele.

Dacă ursul brun vă atacă, încercați să vă prefaceți că sunteți mort. De cele mai multe ori aceasta este singura modalitate prin care puteți scăpa de el.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Ursul brun, o specie tot mai rară în România, 09 Decembrie 2010, evz.ro, accesat la 9 decembrie 2010
  2. ^ a b c d România nu mai are păduri pentru cei 6.000 de urși, 3 octombrie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 4 iunie 2013
  3. ^ ru Участились случаи встречи человека с бурым медведем. Что делать, если такая встреча произошла
  4. ^ Un sfert din urșii Europei trăiesc în România Digi24, Accesat la 23.05.2014
  5. ^ Ursul Brun (Ursus arctos) la animalutze.com
  6. ^ a b c d e f g h i Heptner, "Sirenia and carnivora (Sea cows; Wolves and Bears)",
  7. ^ a b Bruce McLellan and David C. Reiner (1994). A Review of bear evolution Int. Conf. Bear Res. and Manage. 9(1):85–96
  8. ^ Baryshnikov, Gennady; Mano, Tsutmano; Masuda, Ryuchi (2004). „Taxonomic Differentiation of Ursus arctos (Carnova, Ursidae) from the south Ohkost Sea Islands”. Russian Journal of Theriology 3 (2): 77–88. 
  9. ^ Bear Anatomy and Physiology from Gary Brown's The Great Bear Almanac, Lyons & Burford, Publishers, 1993
  10. ^ Ciucci, Paolo (2014). „Seasonal and annual variation in the food habits of Apennine brown bears, central Italy”. Journal of Mammalog 95 (3): 572–586. http://www.bioone.org/doi/abs/10.1644/13-MAMM-A-218. Accesat la 18 martie 2015. 
  11. ^ a b c Ursus arctos alascensis. Mammal Species of the World. Bucknell University.
  12. ^ Ursus arctos alascensis Merriam, 1896. Integrated Taxonomic Information System (ITIS). http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=TSN&search_value=726985&print_version=PRT&source=to_print. 
  13. ^ Burt. Henry W. (1952) A Field Guide to the Mammals. p. 42.
  14. ^ a b Waits, L.P. (1998). „Mitochondrial DNA Phylogeography of the North American Brown Bear and Implications for Conservation”. Conservation Biology 12 (2): 408–417. doi:10.1111/j.1523-1739.1998.96351.x. 
  15. ^ Bear Conservation UK. „Stickeen Brown Bear. http://www.fourdirections.webspace.virginmedia.com/page116.html. Accesat la 15 iunie 2013. 
  16. ^ Miller, CR; Waits, L.P. (2006). „Phylogeography and mitochondrial diversity of extirpated brown bear (Ursus arctos) populations in the contiguous United States and Mexico”. Mol Ecol. 15 (14): 4477–85. 
  17. ^ a b http://www.gazetaromaneasca.com/timp-liber/turism/6379-mai-sunt-6000-de-uri-in-romania--vantor-scoian-qii-vom-ucide-pe-toiq.html
  18. ^ http://www.gandul.info/stiri/numarul-ursilor-care-traiesc-in-romania-ingrijorator-de-mare-259119
  19. ^ http://www.zf.ro/eveniment/ursii-lupii-cerbii-si-iepurii-din-padurile-romaniei-valoreaza-un-miliard-de-euro-4715735/
  20. ^ http://www.green-report.ro/padevarul-atacul-ursilor-bruni-o-problema-la-care-romania-nu-are-solutiip/
  21. ^ http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/inflatie-de-ursi-in-romania-sunt-prea-multe-animale-pentru-cate-paduri-au-mai-ramas~ni8v72
  22. ^ http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/romania-are-aproape-jumatate-din-numarul-de-ursi-bruni-din-spatiul-ue-85174.html
  23. ^ http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Un+sfert+din+ursii+Europei+traiesc+in+Romania
  24. ^ Ursul turbat a deschis Cutia Pandorei. Începe marea vânătoare din munții României, 17 septembrie 2012, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei, accesat la 22 aprilie 2013
  25. ^ Ce faci dacă te întâlnești cu ursul? Sfaturile care îți pot salva viața Unimedia; Accesat la 30.05.2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]