Viezure

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bursuc)
Jump to navigation Jump to search
Pagina „bursuc” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți bursuc (dezambiguizare).
Bursuc
Fosilă: Pleistocen mijlociu–prezent
'Honey' the badger.jpg
Bursucul (Meles meles)
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Gen: Meles
Specie: M. meles
Nume binomial
Meles meles
(Linnaeus, 1758)
European Badger area.png
Răspândirea geografică a bursucului
Viezure

Viezurele sau bursucul (Meles meles, Linne, 1758), este un mamifer omnivor din genul Meles, familia Mustelidae.[1][2][3] Se hrănește cu fructe, semințe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol) etc.

Este mare amator de porumb, pe care îl îngrămădește în vizuină în cantități de până la 50 kg de știuleți. În general toamna își face provizii, deși iarna are o activitate în general foarte redusă, iar grăsimea pe care o câștigă toamna îi asigură în iernile mai blânde supraviețuirea chiar și fără rezervele din vizuină.

Spre deosebire de alte animale și mai ales de vulpe, viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar și la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7–8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii și pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate și înlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curățenie este folosită uneori de vulpe care, pentru a obține o vizuină nouă fără efort, se "ușurează" de câteva ori la intrarea vizuinii viezurelui, făcându-l să se mute (firește, dacă nu este prinsă "în flagrant"). De altfel, simpla instalare a unei vulpi în apropiere determină mutarea viezurelui, care nu suportă duhoarea grea ce apare în zona unui adăpost al vulpilor.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Viezurele are circa 56 până la 90 cm lungime și coada de aproximativ 11,5-20,2 cm.[3] Este ușor de recunoscut datorită aspectului îndesat, al botului alungit și, mai ales, a dungilor albicioase care merg de la bot spre coadă. Totuși desenul blănii este destul de variabil. Are o inteligență uimitoare și un curaj remarcabil.

Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulți, decât prin mărime. Viezurele trăiește cam 15 ani. Mormăie și pufăie când este atacat, plânge (țipă) când este prins - similar iepurelui.

Stil de viață[modificare | modificare sursă]

Trăiește izolat, căutând femela doar în perioada de împerechere (iulie - august) și, imediat după ce aceasta se produce, o părăsește. Doar mama poate fi văzută, de primavara până toamna, cu puii după ea.

Viezurele petrece mare parte din iarnă într-o stare de somnolență, fel ca ursul. Dormitează de regulă de pe la sfârșitul lui noiembrie și până pe la începutul lunii martie.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Carnea de bursuc este consumată în anumite regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, fără a fi un obicei generalizat. Șunca afumată de bursuc era cândva la mare căutare în Anglia, Țara Galilor și Irlanda. Anumite părți ale bursucului au fost folosite în trecut pe post de leacuri populare.

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Kranz, A., Tikhonov, A., Conroy, J., Cavallini, P., Herrero, J., Stubbe, M., Maran, T., Fernades, M., Abramov, A. & Wozencraft, C. (). Meles meles. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 29673. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în . 
  2. ^ Musser, G.G.; Carleton, M.D. (). Meles meles. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference. Johns Hopkins University Press. Accesat în . 
  3. ^ a b Minton, Janet. Meles meles. Animal Diversity Web (în engleză). Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Video