Orientul Mijlociu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
O hartă cu țările din Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu este o zonă geografică situată în sudul și estul Mării Mediterane, care se întinde din estul Mediteranei până în Golful Persic. Orientul Mijlociu este o subregiune a Asiei, însă unii geografi susțin că este o parte a Africii[necesită citare]. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă și cea turcă. Aceste sfere culturale au origini lingvistice și etnice diferite.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începând din mijlocul secolului XX, Orientul Mijlociu este un centru de afaceri mondial, și probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, politic, economic și cultural. În zonă se află importante resurse de țiței, locul de naștere și centrul spiritual al iudaismului, creștinismului și islamului. De asemenea, Orientul Mijlociu este locul de desfășurare al conflictului arabo-israelian.

Granițe[modificare | modificare sursă]

Harta Orientului Mijlociu

Termenul Orientul Mijlociu definește o zonă generală, deci nu există granițe precise. Majoritatea geografilor consideră că acesta include Arabia Saudită, Armenia, Azerbaijan, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Georgia, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Qatarul, Siria, Yemenul și teritoriile palestiniene (Cisiordania și fâșia Gaza).

Țările din Magreb (Algeria, Libia, Maroc și Tunisia) au legături strânse cu Orientul Mijlociu, datorită asocierii lor culturale și istorice puternice. Țările africane Mauritania și Somalia au de asemenea legături cu regiunea. Turcia și Cipru, deși din punct de vedere geografic, fac parte din Orientul Mijlociu, se consideră părți ale Europei (deși Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu este situată în Ankara, Turcia). Afganistanul, situat în estul Orientului Mijlociu, este și el uneori considerat ca făcând parte din acesta.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform datelor dispersate culese pe baza diferitelor recensăminte efectuate de statele din regiune (pe câțiva ani), creșterea populației este mare: aproape 2% pe an în medie, cu o fertilitate medie de 3,4 copii pe femeie pentru o medie mondială de 2,7 și o speranță de viață de 69 de ani.[1]. Religia majoritară în această regiune este islamul în ramura sa sunită și centre importante ale curentului șiit sunt prezente în special în Irak și Iran. Într-o măsură mai mică, găsim creștini (în principal în Liban la aproape 45% și în Cipru), evrei în Israel și alte religii: bahai, zoroastrieni, protestanți etc.

Țări Populație
(2020)
Superafață
(km[1])
Capitală Limbi principale Religie dominantă
Arabia saudită 34.813.900 2.149.690 Riad Arabă Islam suniți
Bahrein 1.701.570 758 Manama Arabă Islam șiiți
Cipru 1.207.360 9.251 Nicosia Greacă Creștini ortodoxie
Egipt 102.334.000 1.002.000 Cairo Arabă Islam suniți
Emiratele arabe unite 9.890.400 83.600 Abu Dhabi Arabă Islam suniți
Irak 40.222.500 435.244 Bagdad Arabă, Kurdă Islam suniți
Iran 83.992.900 1.628.750 Teheran Persană, Kurdă Islam suniți
Israel 8.655.540 22.072 Ierusalim Evrei Iudaism
Iordania 10.203.100 89.342 Amman Arabă Islam suniți
Kuweit 4.270.570 17.818 Kuweit Arabă Islam suniți
Liban 6.825.440 10.452 Beirut Arabă Islam, creștinism
Oman 5.106.630 309.500 Muscat Arabă Islam
Qatar 2.881.050 11.586 Doha Arabă Islam suniți
Siria 17.500.700 185.180 Damasc Arabă, Kurdă Islam suniți
Turcia 84.339.100 783.562 Ankara Turcă, Kurdă Islam suniți
Yemen 29.826.000 527.968 Sana Arabă Islam suniți
Orientul Mijlociu 443 770 760 7.272.793

Eurocentrism[modificare | modificare sursă]

Unii au criticat termenul de Orient Mijlociu pentru că acesta ar promova eurocentrismul: regiunea este estică doar din perspectiva Europei occidentale. Pentru un indian se află în vest; pentru un rus, în sud. Termenul mijlociu a produs la rândul său confuzii. Înainte de Primul Război Mondial, termenul de Orient Apropiat era folosit în limbile din Europa de Vest cu referire la Balcani și Imperiul Otoman, în timp ce Orientul Mijlociu se referea la Persia, Afganistan și uneori la Asia centrală, Turkistan și la Caucaz. (Orientul Îndepărtat se referea la țări ca Malaezia sau Singapore, situate în estul Asiei.)

Odată cu dispariția Imperiului Otoman în 1918, termenul de Orient Apropiat a ieșit din uz, în timp ce termenul de Orient Mijlociu a început să fie folosit pentru lumea arabă. Totuși, termenul Orientul Apropiat, mai este folosit în câteva discipline academice, cum ar fi arheologia și istoria antică, unde se referă la o zonă identică cu cea descrisă de termenul Orientul Mijlociu în limbajul cotidian.

Geopolitică[modificare | modificare sursă]

În opinia locotenent-colonelului Ralph Peters, fost ofițer american de informații, care a lucrat în Germania, actuala geografie politică a Orientului Mijlociu nu permite pacea.[2] Peters susținea, în 2006, că la originea mișcărilor insurgente din zonă se afla harta nedreaptă, trasată în secolul trecut de Imperiul britanic și Franța colonială.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „La démographie du monde arabe et du Moyen-Orient des années 1950 aux années 2000”, Population, Vol. 60 (5), pp. 611–724,  .
  2. ^ a b Turcia și Noul Orient Mijlociu, 21 iulie 2014, Alexandru Grumaz, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Orientul Mijlociu