Rhabdophis swinhonis
| Rhabdophis swinhonis | |
|---|---|
 | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eukaryota |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Reptilia |
| Ordin: | Squamata |
| Subordin: | Serpentes |
| Familie: | Colubridae |
| Gen: | Rhabdophis |
| Specie: | R. swinhonis |
| Nume binomial | |
| Rhabdophis swinhonis (Günther, 1868) | |
| Sinonime[2] | |
Modifică text  | |
Rhabdophis swinhonis este o specie de șerpi din subfamilia Natricinae a familiei Colubridae. Specia este endemică în Taiwan.[1][2]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Numele specific, swinhonis, a fost acordat în cinstea lui Robert Swinhoe(d), un diplomat și naturalist britanic care la mijlocul secolului al XIX-lea se afla în China[3] și cel care a colectat holotipul(en)[traduceți].[2]
Descriere
[modificare | modificare sursă]R. swinhonis poate atinge o lungime maximă totală (incluzând coada) de 70 cm. Are 15–17 rânduri de solzi dorsali crestați. Capul este oval, corpul este destul de robust, iar coada este destul de lungă. Ochiul mijlociu spre mare are un iris brun-gri închis și pupila rotundă și de un negru profund, înconjurate de un inel gri. Abdomenul este crem spre gri deschis. În partea de sus, capul are o nuanță de gri-măsliniu închis uniform spre maro-măsliniu, în timp ce coastele sunt mai deschis la culoare. Sub ochi se află o dungă neagră oblică, precum și o dungă neagră mai mare pe ambele părți ale capului, deasupra colțului gurii. Solzul anal este despărțit, iar solzii subcaudali sunt împerecheați.[4]
Comportament defensiv
[modificare | modificare sursă]R. swinhonis nu este un șarpe veninos și este docil; când se simte amenințat, își poate întinde gâtul, dar este puțin probabil să muște. Are glande nucale care secretă un lichid de culoare maro; acesta poate să fie folosit pentru a intimida prădătorii, deși nu este cunoscută funcția sa precisă.[4]
Reproducere
[modificare | modificare sursă]Reproducerea la R. swinhonis este ovipară.[2] Fiecare depunere de ouă este alcătuită din 6–15 ouă.[4]
Areal și habitat
[modificare | modificare sursă]R. swinhonis se găsește în Taiwan la altitudini de aproximativ 500–1.000 m deasupra nivelului mării. Este un șarpe diurn care trăiește în păduri, pe terenuri cu tufișuri și în alte medii umede.[4] De asemenea, se găsește și pe câmpuri agricole.[1]
Dietă
[modificare | modificare sursă]Conservare
[modificare | modificare sursă]R. swinhonis nu este o specie comună.[1][4] Nu au fost identificate amenințări deosebite pentru această specie, fiind găsită și în arii protejate. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția. Nu sunt înregistrate acțiuni de conservare a acestei specii.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 5 6 Lau, M. „Rhabdophis swinhonis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat în 19 noiembrie 2021.
- 1 2 3 4 Rhabdophis swinhonis at the Reptarium.cz Reptile Database
- ↑ Beolens, Bo; Watkins, Michael; Grayson, Michael (2011). The Eponym Dictionary of Reptiles Baltimore: Johns Hopkins University Press. xiii + 296 pp. ISBN: 978-1-4214-0135-5. (Rhabdophis swinhonis, p. 258.
- 1 2 3 4 5 6 Breuer, Hans; Murphy, William Christopher (). „Rhabdophis swinhonis”. Snakes of Taiwan. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Boulenger GA (1893). Catalogue of the Snakes in the British Museum (Natural History). Volume I., Containing the Families ... Colubridæ Aglyphæ, part. London: Trustees of the British Museum (Natural History). (Taylor and Francis, printers). xiii + 448 pp. + Plates I–XXVIII. (Tropidonotus swinhonis, p. 218).
- Günther A (1868). „Sixth Account of new Species of Snakes in the Collection of the British Museum”. Annals and Magazine of Natural History, Fourth Series 1: 413–429. (Tropidonotus Swinhonis, new species, p. 420 + Plate XIX, figure F).
- Stejneger L (1907). Herpetology of Japan and Adjacent Territory. United States National Museum Bulletin 58. Washington, District of Columbia: Smithsonian Institution. xx + 577 pp. (Natrix swinhonis, new combination, pp. 293–294, Figure 256).
- Stejneger L (1911). „The Batrachians and Reptiles of Formosa”. Proceedings of the United States National Museum 38: 91–114. (Natrix swinhonis, p. 103).
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Rhabdophis swinhonis la Wikimedia Commons
