Glosar de medicină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de medicină conține termeni generali din domeniul medicinei. Pentru termeni de specialitate din anatomie, fiziologie, genetică, psihologie, patologie, biochimie, vezi glosarele din categoria Glosare de medicină.

Cuprins
Ab - AcAd - AfAg - AmAn - ArAs - AzBCa - CiCl - CzDEFGHIJKLMNOPQRSTUVYZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

Ab - Ac[modificare | modificare sursă]

  • abdomen fără pregătire - examen radiologic al abdomenului, fără administrarea prealabilă a vreunui opacifiant.
  • abdominocenteză - puncția peretelui abdominal practicată în scopul evacuării unei acumulări excesive de lichid; paracenteză abdominală, puncție abdominală.
  • abdominoscopie - examinare a abdomenului prin vizualizarea organelor interne prin laparotomie sau pe cale endoscopică.
  • ablactație (sau ablactare):
- eliminarea din alimentația sugarului a suptului la sân;
- încetare a secreției de lapte matern la femei.
  • ablastie - (metodă de) îndepărtare din organism a unui organ sau a unei formațiuni patologice; vezi și ablațiune, absciziune.
  • ablațiune (sau ablație) - acțiunea de îndepărtare a unei părți din corp, una din modalitățile exerezei (vezi și: ablastie, absciziune, extirpare).
  • abord - cale de acces chirurgical la un organ.
  • abord venos - manevră chirurgicală prin care se realizeaza accesul la vena pacientului.
  • abortiv:
- substanță sau acțiune care provoacă avort;
- care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime.
  • abraziune- ablația sau prelevarea prin raclaj a unor țesuturi sau formațiuni în suprafață: cornee, mucoasă uterină, tartru dentar etc.
  • absciziune - tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului; rezecție; vezi și: ablastie, ablațiune.
  • absorbțiometrie bifotonică - tehnică ce permite calcularea densității țesuturilor prin două feluri de radiații X de energie diferită.
  • abstinență - abținerea voluntară de la satisfacerea unor necesități fiziologice sau a unor vicii.
  • ac - instrument subțire cu vârf ascuțit, utilizat în diferite scopuri (injectarea de substanțe, obținerea de probe de țesuturi, eliminare de lichid dintr-o cavitate); ácele utilizate în chirurgie au diferite forme în funcție de tipul intervenției.
  • acatalepsie - nesiguranță în stabilirea unui diagnostic.
  • accelerație - amplificare a vitezei de creștere și de diferențiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în perioada contemporană, în raport cu urbanizarea, gradul înalt de civilizație, ameliorarea condițiilor de viață etc.
  • acces - ansamblu de tulburări ale organismului care se manifestă brusc, în plină sănătate aparentă și se repetă la intervale variabile.
  • ac cu limitator - ac chirurgical prevăzut cu un guler proeminent, care împiedică acul să pătrundă în țesut mai mult decât lungimea prevazută.
  • aciditate gastrică - mărime care exprimă conținutul de acid clorhidric și de clor din sucul gastric.
  • ac intraosos - ac cu orificiu larg, utilizat pentru inserția în măduva osoasă a tibiei, care se utilizează doar în urgențe, când nu se poate efectua un alt acces venos; prin acest ac se pot introduce lichide și medicamente.
  • acologie - termen livresc ce se referă la cunoașterea medicamentelor utilizate pentru tratarea diferitelor boli.
  • acrilat - material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecționarea protezelor, a diverselor aparate, suporturi dentare etc.
  • acromatocit - globulă roșie care și-a pierdut materia colorantă.
  • actinocardiografie - determinare a conturului și a dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X paralele.
  • actinocardiogramă - grafic obținut prin actinocardiografie.
  • actinoscopie - examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.
  • actinoterapie - terapie prin utilizarea radiațiilor luminoase, ultraviolete sau infraroșii, produse artificial cu aparate sau lămpi și care se aplică în special în rahitism.
  • activator ortodontic - aparat folosit în tratamentul ortodontic, care stimulează mobilitatea danturii.
  • acupresură - metodă terapeutică ce constă în compresiunea scurtă a unui nerv, executată cu ajutorul degetelor, într-un punct special al tegumentului (punct de presiune), pentru îndepărtarea durerii; sinonim: presopunctură.
  • acupunctură - metodă medicală cu originea în Extremul Orient și care constă în înțeparea pielii cu ace fine în anumite puncte.
  • acut:
- (despre o durere) intens, ascuțit, violent;
- (despre o boală) care are o evoluție scurtă și manifestări clinice intense: (exemple: pneumonia, febra tifoidă, apendicita acută).

Ad - Af[modificare | modificare sursă]

  • adaptometrie - metodă de studiere a adaptării oculare fiziologice și a tulburărilor clinice de adaptare.
  • adaptometru - instrument utilizat pentru măsurarea timpului de adaptare retiniană, care depinde de regenerarea rodopsinei.
  • Addis, proba ~ - test pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate în urină.
  • adenectomie - ablația unui ganglion limfatic, a unei glande sau a vegetațiilor adenoide.
  • adenoamidalectomie - ablația vegetațiilor adenoide și a amigdalelor.
  • adenogramă - examen citologic și bacteriologic, al ganglionilor superficiali.
  • adenoidectomie - extirpare a vegetațiilor adenoide.
  • adenomectomie - eliminarea pe cale chirurgicală a unui adenom.
  • adenotom - instrument utilizat în îndepărtarea vegetațiilor adenoide.
  • adenotomie - îndepărtare prin intervenție chirurgicală a unui adenom.
  • adenotonsilectomie - ablația amigdalelor și a vegetațiilor adenoidiene.
  • adenotripsie - procedeu terapeutic constînd în apăsarea cu degetul a vegetațiilor adenoide pentru îndepărtarea secrețiilor purulente.
  • aerocistografie - metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.
  • aerocistoscop - instrument folosit în aerocistoscopie.
  • aerocistoscopie - examinare endoscopică a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu ajutorul aerocistoscopului, pentru distensia organului.
  • aeroionizare - metodă de tratament cu ioni electrici din aer, utilizată în bolile nervoase și în dermatologie.
  • aeroionoterapie - tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
  • aeromamografie - radiografie mamară efectuată după insuflarea aerului în spațiul retromamar.
  • aeropiezoterapie - metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat.
  • aerosialografie - metodă de explorare a glandelor salivare și de înregistrare radiografică după insuflarea cu aer.
  • aerosolaroterapie - tratament prin care substanțele medicamentoase se introduc sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii, cu ajutorul unui pulverizator și utilizată în laringite, sinuzite, bronșite, astm etc.
  • aeroterapie - metodă de tratament cu ajutorul aerului curat (de munte), indicată în special în bolile pulmonare cronice (tuberculoză, emfizem pulmonar etc.).
  • aerotermoterapie - tratament bazat pe utilizarea aerului cald.
  • aerotonometrie - metodă de măsurare a presiunii gazelor din sânge sau din alte lichide ale organismului.
  • afebril - (despre corpul uman)a cărui temperatură este în limite normale; apiretic.
  • afereză - tehnică prin care se efectuează, din sângele unui donator sau al unui bolnav, o prelevare de plasmă, de eritrocite, leucocite sau trombocite cu ajutorul unui separator de celule.
  • afrodiziac - substanță care stimulează impulsurile sexuale.
  • afrontare - apropiere operatorie a marginilor unei plăgi în vederea asigurării unei bune cicatrizări.
  • afuziune - stropire cu dușul, folosită ca mijloc terapeutic.

Ag - Am[modificare | modificare sursă]

- (despre bolnavi) care nu este spitalizat;
- (despre tratamente medicale) care se face în afara spitalului; care nu necesită spitalizare;
- instituție medico-sanitară în care se acordă asistență medicală fără ca bolnavii să fie internați.
  • amfigeneză - posibilitate a unor homosexuali de a întreține și relații heterosexuale.
  • amigdalectomie - îndepărtare chirurgicală a amigdalelor palatine, în special în cazul inflamației acestora.
  • amigdalotripsie - procedeu de ablațiune a amigdalelor palatine hipertrofiate, prin strivirea lor cu o pensă specială.
  • aminoacidurie - cantitatea de aminoacizi prezentă în urină.
  • amniocenteză - puncție transabdominală efectuată la gravidă în scopul recoltării de lichid amniotic pentru diagnosticarea bolilor fătului în uter, pentru determinarea motricitatii fetale etc; sinonim: puncție amniotică.
  • amniogeneză - proces de formare și dezvoltare a sacului amniotic.
  • amniografie - radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanțe de contrast, înlocuită astăzi cu ecografia.
  • amnioscopie - observare endoscopică a lichidului amniotic și a cavității amniotice.
  • amniotomie - manevră obstetrică de rupere a membranei amniotice pentru a declanșa travaliul.
  • amoniemie - concentrația plasmatică a amoniacului liber.
  • amplexare - (mod de) investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
  • amprentare - (în stomatologie) imprimare într-o masă plastică a unei părți a maxilarului în vederea confecționării unei proteze.
  • amputație - îndepărtare (pierdere) accidentală sau în urma unei intervenții chirurgicale a unui membru, segment de membru sau organ.

An - Ar[modificare | modificare sursă]

- metodă chirurgicală prin care se împiedică temporar, cu ajutorul unor substanțe chimice (anestezice) sau al unor agenți fizici, perceperea senzațiilor dureroase sau transmiterea excitațiilor dureroase;
- lipsă a sensibilității, întâlnită în unele boli nervoase, în cazuri de secționare a nervilor etc.
  • anestezie de conducere - anestezie efectuată în anumite zone pentru secționarea chimică a nervului.
  • anestezie generală - vezi anestezie totală.
  • anestezie locală - anestezie în care dispariția sensibilității dureroase este obținută într-un teritoriu limitat al corpului.
  • anestezie peridurală - anestezie efectuată în spațiul peridural.
  • anestezie rahidiană - rahianestezie (prin străpungerea punctuală în lichidul cefalorahidian, în dura mater).
  • anestezie totală (sau generală) - anestezie a întregului corp, care sistează toate activitățile cerebrale, cu excepția celor strict vitale, provocînd și pierderea stării de conștiență.
  • anestezimetru:
- aparat folosit pentru măsurarea cantității de anestezic într-o unitate de timp;
- aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o anumită regiune a corpului.
- metodă folosită în chirurgie, care constă în distrugerea bacteriilor patogene prezenți într-o plagă operatorie sau accidentală, cu ajutorul unor substanțe chimice, numite antiseptice;
- orice procedeu de reducere semnificativă a florei microbiene de Ia nivelul pielii sau al membranelor mucoase.
  • antiseptic - care previne sau combate infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția; exemplu: pansament antiseptic.
  • antisteril - factor care previne sau care combate sterilitatea; vezi și anticoncepțional.
  • antozit -făt mai mult sau mai puțin format.
  • antracoterapie - folosire terapeutică a carbonului.
  • antrectomie - ablațiune a pereților unui antru anatomic; rezecție a antrului piloric.
  • antrocelulotomie - excizie a apofizei mastoidei.
  • antroduodenostomie - operație care constă în legarea antrului piloric cu duodenul.
  • antropilorectomie - rezecție a antrului piloric în caz de ulcer.
  • antroponosologie - disciplină care se ocupă cu studiul bolilor speciei umane.
  • antroposomatologie - disciplină care se ocupă cu studiul structurii și funcțiilor organice ale corpului uman.
  • antrostomie - deschidere a unui antru, pentru drenare; (în stomatologie) lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru a se ușura accesul în cavitatea bucală.
  • antrotomie - operație care constă în deschiderea antrului mastoidian.
  • anuloplastie - reparație chirurgicală a unui orificiu anular.
  • anus artificial - orificiu anal artificial, deschis printr-o operație chirurgicală, care suplinește funcțiile anusului natural.
  • anus contra naturii - orificiu anal deschis printr-o operație chirurgicală într-un punct diferit de cel în care este poziționat anusul natural, de obicei în zona abdomenului, prin care să poată fi evacuate materiile fecale (într-o pungă specială), în cazul ocluziilor intestinale, al tumorilor la nivelul intestinului gros etc.
  • anuscop - instrument metalic în forma unui tub, utilizat pentru examinarea anusului, a canalului anal și a părții inferioare a rectului; sinonim: proctoscop.
  • anuscopie - examinare a canalului anal cu ajutorul anuscopului.
  • aortectomie - extirpare, ablațiune a unei părți din aortă.
  • aortoarteriografie - radiografie a aortei și a ramificațiilor acesteia.
  • aortografie - examinare radiologică a aortei, injectată, în prealabil, cu o substanță de contrast hidrosolubilă.
  • aortogramă - clișeu obținut în urma unei aortografii.
  • aortoplastie - refacerea pe cale chirurgicală a aortei.
  • aortorafie - sutură a aortei.
  • aortotomie - incizie longitudinală în peretele ventral al aortei.
  • aparat - ansamblu de piese care susțin, mențin sau înlocuiesc o parte din corp, un membru sau un organ, exemple:
    • aparat auditiv - dispozitiv prin care se compensează artificial pierderea parțială a auzului.
    • aparat dentar - dispozitiv care se fixează pe dantură pentru corectarea poziției dinților.
  • aparat gipsat - aparat alcătuit din atele metalice cu feșe de tifon (sau exclusiv din feșe de tifon) și gips muiat în apă, care se muleaz pe trunchi sau pe unul dintre membre, imobilizându-l într-o poziție favorabilă vindecării unei fracturi, unei boli articulare, corectării unei diformități etc.
  • apectomie - îndepărtare (chirurgicală) a apexului unei rădăcini dentare cu granulom.
  • apendicectomie - ablațiune a apendicelui vermicular.
  • apendicostomie - deschidere a apendicelui la piele și crearea unui drenaj al conținutului cecal spre exterior.
  • apexocardiogramă - curbă rezultată din înregistrarea grafică a șocului apexian.
  • apicectomie - intervenție chirurgicală prin care se extirpă porțiunea apicală a rădăcinii unui dinte.
  • apicoliză - operație de turtire a vârfului unui plămân prin decolare pleuro-parietală.
  • apifitoterapie - terapie cu extrase din plante și produse apicole.
  • apiretic - vezi afebril.
  • apiterapie - tratament cu produse apicole.
  • aplicator - instrument folosit pentru aplicarea unui remediu, a unei substanțe pe o suprafață cutanată sau pe suprafața unei mucoase.
  • apocarteresis - sinucidere prin inaniție.
  • aponevrectomie - rezecție chirurgicală a unei aponevroze.
  • aponevrotomie - secționare sau incizie a unei aponevroze.
  • apoziție - punerea în contact a două elemente (substanțe, fragmente de os fracturat).
  • apoziție periosteală - reacția periostului față de o agresiune locală, manifestată prin activitate osteogenică, vizibilă radiologic.
  • arborele vieții - schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale.
  • ARC - (abreviere de la Aids Related Complex) infectare a organismului cu virusul care provoacă SIDA, care se manifestă printr-o simptomatologie minoră.
  • aritenoidectomie - extirpare a aritenoidului.
  • aromoterapie - metodă terapeutică bazată pe efectul produselor chimice mirositoare din uleiurile volatile, extrase din diverse plante.
  • arsenoterapie - utilizare a compușilor arsenici în scop terapeutic.
  • arteriectomie - rezecție a unui segment arterial și a plexului simpatic care îl înconjoară.
  • arteriocenteză - puncție arterială.
  • artrocenteză - puncție a unei articulații.
  • arterioflebografie - radiografie a unei artere și a ramificațiilor ei.
  • arteriograf - sfigmograf.
  • arteriografie - radiografie a unei artere după injectarea intravasculară a unei substanțe de contrast; sinonim: sfigmografie.
  • arteriogramă - imagine a unei artere obținută prin arteriografie; sinonim: sfigmogramă.
  • arteriometru - instrument pentru măsurarea diametrului unei artere.
  • arteriopiezografie - piezografie arterială.
  • arteriopiezogramă - piezogramă arterială.
  • arterioplastie - refacere a unui perete arterial.
  • arteriorafie - sutură chirurgicală a unei artere.
  • arteriotom - instrument folosit în arteriotomie.
  • arteriotomie - incizie longitudinală sau transversală a peretelui unei artere, prin care se asigură accesul în lumenul vascular.
  • arteriotripsie - operație de strivire a peretelui arterial.
  • artrectomie - rezecție a unei articulații.
  • artrocenteză - puncție a unei articulații.
  • artroclazie - rupere chirurgicală a unei anchiloze fibroase.
  • artrodeză - suprimare chirurgicală a mobilității unei articulații prin fuzionarea epifizelor celor două extremități implicate.
  • artrografie - explorare radiologică a unei cavități articulare după injectarea unui produs radioopac hidrosolubil, a aerului etc.
  • artroliză - secționare a capsulei articulare și a ligamentelor acesteia în scopul redării mobilității articulației anchilozate.
  • artrologie - disciplină care studiază articulațiile.
  • artrometru - instrument pentru măsurarea unghiului de mobilitate a articulațiilor.
  • artroplastie (sau artroplastică) - intervenție chirurgicală pentru redarea mișcărilor unei articulații anchilozate (sinonim: artroplazie).
  • artroplazie - vezi artroplastie.
  • artropneumografie - radiografie a unei articulații în care s-a introdus aer.
  • artroriză - operație prin care se obține limitarea mișcărilor la nivelul unei articulații, formându-se un prag osos în calea mișcărilor articulare.
  • artroscop - instrument optic folosit in artroscopie.
  • artroscopie - examinare a leziunilor unei articulații cu ajutorul artroscopului.
  • artrostomie - deschidere chirurgicală a unei operații (sinonim: artrotomie).
  • artrotomie - vezi artrostomie.

As - Az[modificare | modificare sursă]

  • asepsie:
- metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a câmpurilor operatorii, a compreselor etc. cu ajutorul factorilor fizici: căldură, ultrasunete, raze ultraviolete etc.;
- absență a microbilor în urma aplicării acestei metode.
  • aseptic - (despre instrumente chirurgicale, săli de operație etc.) care este în stare de asepsie; lipsit de microbi, sterilizat.
  • asistent medical - cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară (care acordă ajutor unui medic).
  • asistență medicală - îngrijire a bolnavilor de către un personal calificat.
  • ASLO - test pentru depistarea infecției produse de streptococul hemolitic, constând în evidențierea anticorpului ce neutralizează streptolizina.
  • aspirație:
- pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, lichid amniotic, apă, vomă) care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie;
- metodă de extragere a conținutului lichid dintr-o cavitate sau dintr-o plagă.
  • astenologie - studiu științific al debilității.
  • astragalectomie - extirpare a astragalului.
  • atelă - piesă confecționată din metal, din sârmă împletită, dintr-o scândură căptușită, din tifon și gips sau din material plastic; se utilizează la imobilizarea provizorie a unui membru fracturat.
  • atlodim - monstru cu două capete articulate la un singur corp.
  • atomoterapie - tratament cu izotopi radioactivi.
  • atriotomie - secționarea chirurgicală a peretelui atrial.
  • atropinizare - administrare a atropinei în scop terapeutic.
  • ață chirurgicală - fibră de origine organică sau anorganică (cu proprietatea de a se resorbi, autotopi), utilizată pentru suturi sau ligaturi.
  • ață dentară - fir subțire și elastic care se folosește pentru curățarea dinților.
  • audiofon - aparat acustic folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor.
  • audiologie - disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz.
  • auroterapie - tratament cu săruri de aur, folosit în unele afecțiuni ale articulațiilor, reumatism cronic, tuberculoză; altă denumire: crisoterapie.
  • auscultare (sau auscultație) - ascultare prin aplicarea directă a urechii în zona de proiecție a organului investigat sau cu stetoscopul, în vederea stabilirii unui diagnostic.
  • autoambulanță (sau autosalvare, autosanitară) - autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților.
  • autogrefă - vezi autoplastie.
  • autohemoterapie - metodă terapeutică, astăzi mai puțin practicată, prin care se recoltează sânge de la un pacient și i se injectează intramuscular pentru proteinoterapie și autovaccinoterapie, utilizată în unele boli alergice (astm, urticarie).
  • automedicație - tratament medicamentos inițiat de un bolnav pentru sine, fără recomandarea medicului.
  • autoplastie - intervenție chirurgicală pentru înlocuirea unei părți distruse din țesuturile epiteliale ale corpului, cu ajutorul unei grefe desprinse din altă parte a aceluiași individ (sinonim: autogrefă); vezi și anaplastie.
  • autopsie - deschiderea și examinarea macroscopică a unui cadavru și observația microscopică a fragmentelor prelevate din diferite organe ale acestuia, în vederea stabilirii cauzei morții (sinonim: necropsie).
  • autoradiografie - imagine a unui organ care conține un produs radioactiv obținută pe o peliculă fotografică sau radiografică.
  • autorefractor - aparat pentru examinarea automată a vederii.
  • autoterapie - vindecare pe cale naturală a unei boli, fără ajutor medical.
  • autotransfuzie - transfuzie la un bolnav a propriului sânge, recoltat înainte de operație, în cursul intervenției chirurgicale la care acesta este supus.
  • autotransplant - prelevare și transplantare a unui fragment de țesut într-o altă parte a corpului aceleiași persoane.
  • autotratament - tratament medical aplicat fără o indicație medicală autorizată.
  • autovaccin - vaccin preparat din microorganismul patogen izolat prin mijloace de laborator de la bolnavul în cauză (exemplu: tratamentul pentru furunculoză).
  • avivare - acțiunea de a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule, pentru a se suda după cicatrizare.
  • avort - expulzarea spontană sau provocată a embrionului, anterior limitei minime de viabilitate (180 de zile), sau a fetusului, înainte ca acesta să poată trăi în afara organismului matern.
  • avorton - ființă născută înainte de termen; (cu sens depreciativ) om degenerat, cu mari deficiențe (fizice sau psihice); popular: stârpitură.
  • avulsiune - extracție, extirpare prin smulgere a unei formațiuni anatomice care prezintă alterări patologice; sinonim: evulsie.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • bacil - bacterie în formă de bastonaș; majoritatea speciilor de bacili sunt saprofite (exemple: Bacillus subtilis, Bacillus mycoides), câteva sunt patogene (cum ar fi Bacillus anthracis).
  • bactericid - proprietate a serului sanguin și a unor substanțe ca alcoolul, formolul, clorul, apa oxigenată etc. de a distruge bacteriile.
  • bacteriofag - formă de viață submicroscopică având proprietatea de a dizolva bacteriile, fiind folosit la tratamentul anumitor boli.
  • bacterioliză - procedeu de dizolvare a bacteriilor prin modificări fizico-chimice ale protoplasmei sub acțiunea anticorpilor specifici, a bacteriofagilor sau a unor substanțe chimice.
  • badijonare - pensularea pielii sau a mucoaselor, cu ajutorul unui tampon, cu o substanță medicamentoasă, de regulă antiseptică.
  • baipas - vezi bypass.
  • balanoplastie - operație de refacere a glandului penian.
  • balanotomie - operație chirurgicală de secționare a glandului.
  • balistocardiograf - instrument pentru înregistrarea oscilațiilor transmise corpului de propulsia sângelui la fiecare contracție a inimii.
  • balistocardiografie - înregistrare a oscilațiilor transmise corpului de contracțiile inimii și de propulsia sângelui în aortă; sinonim: cardiobalistografie.
  • balistogramă - înregistrarea realizată de balistocardiograf și care pune în evidență eventuale boli ale inimii sau valvelor aortice.
  • balneoclimatic, tratament ~ - tratament care se efectuează în localități balneoclimatice în scopul vindecării unor boli sau pentru stimularea rezistenței organismului (vezi și balneoterapie).
  • balneofizioterapie - tratament al unor boli prin fizioterapie în mediul balnear.
  • balneokinetoterapie - tratament al unor boli prin mișcare în mediu balnear.
  • balneologie:
- ramură a medicinii interne care se ocupă cu studiul acțiunii terapeutice a apelor minerale sau termale, a nămolurilor și a tuturor factorilor balneoclimatici;
- studiul acțiunii curative a apelor minerale sau termale și a nămolurilor.
  • balneoterapie - tratament cu ape minerale sau termale și nămoluri (vezi și balneoclimatic, tratament ~).
  • balon - dispozitiv extensibil din material sintetic, de dimensiuni diferite, montat în interiorul unui tub subțire și folosit pentru dilatarea zonelor strâmtorate în vasele sangvine sau un tractul digestiv.
  • balon de oxigen - rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav.
  • balon autogonflabil - dispozitiv utilizat in ventilația artificială de urgență, prin intermediul măștii faciale, măștii laringiene sau a unui tub endotraheal.
  • bancă de celule stem - celule stem colectate din cordonul ombilical la naștere, care pot fi depozitate pe termen indefinit și folosite, prin transplant, pentru tratarea unei boli (de exemplu leucemie).
  • bancă de organe - laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării.
  • bancă de sânge - departament al unui spital sau al unui centru de hematologie în care sângele colectat de la donatori este depozitat în vederea folosirii ulterioare.
  • bandaj - fâșie de pânză sau de tifon, care servește la menținerea unui pansament, la compresiunea unei regiuni sau la fixarea unui segment al corpului într-o anumită poziție.
  • bandaj herniar (sau bandaj pentru hernie) - bandaj format dintr-o chingă elastică sau dintr-un sistem de chingi care fixează în dreptul orificiului herniar o pernuță căptușită care are scopul de a menține reducerea herniei la nivelul orificiului herniar.
  • baronarcoză - anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune superioară celei atmosferice; este folosită în chirurgia toracică, în intervențiile însoțite de deschiderea cavităților pleurale.
  • baroterapie - tratare a unor boli cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat.
  • baticenteză - puncție profundă realizată cu ajutorul unui instrument chirurgical.
  • bazinet - mic vas folosit în practica medicală, în spitale etc. pentru colectarea urinei și a materiilor fecale la pacienții imobilizați la pat.
  • baziotrib - instrument obstetrical, alcătuit din două linguri și un perforator central, folosit pentru baziotripsie.
  • baziotripsie - manevră obstetricală care constă în zdrobirea bazei craniului fetal cu ajutorul baziotribului sau cefalotribului; se practică în cazurile de vicieri marcate ale bazinului, în care fătul mort nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie.
  • bătrânețe - stadiu final al evoluției ontogenetice, care apare după maturitate, caracterizat prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice (scăderea metabolismului, apariția unor fenomene de atrofie etc.) (vezi și îmbătrânire).
  • bebe-eprubetă - copil născut ca urmare a unei inseminări artificiale.
  • benign - (despre o boală, un proces patologic) ușor, cu evoluție favorabilă, fără complicații și care este vindecabil.
  • betaterapie - radioterapie în care se utilizează radiațiile beta emise de izotopii radioactivi.
  • bilobectomie - rezecție a doi lobi de la nivelul plămânului drept (superior și mediu sau mediu și inferior).
  • binocular - care se referă la ambii ochi, care interesează ambii ochi, care se face cu ambii ochi (exemplu: vedere binoculară), care are două oculare (exemplu: microscop binocular).
  • bioartificial - (despre organe protetice) care are o structură hibridă: o parte biologică, alcătuită din țesut viu și o parte artificială.
  • bioceramică - tip de argilă pe bază de oxid de aluminiu pur, substituent al materialului osos.
  • bioclimat - totalitatea factorilor naturali (relief, altitudine, climă, vegetație) care influențează organismul uman.
  • bioclimatologie - ramură a climatologiei care se ocupă cu studiul efectelor factorilor de climat asupra ființelor vii, îndeosebi asupra sănătății umane.
  • bioglass - material asemănător sticlei, care dă rezultate bune în realizarea protezelor medicale.
  • bioinginerie medicală - domeniu de frontieră cuprinzînd ansamblu de tehnici și de cunoștințe utilizate pentru conceperea și aplicarea în practică a unor procedee, dispozitive sau aparate utile în diferite domenii medicale.
  • biomaterial - produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.
  • biomedicină - domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii teoretice și metodologice între cibernetică, biofizică, biochimie, biologie moleculară, biologie celulară și medicină.
  • biometru - denumire generică pentru instrumentele de măsurare a stării de sănătate.
  • biomicroscopie - examinare cu un microscop special a diferitelor părți ale ochiului.
  • biomotor - aparat pentru respirație artificială.
  • biopsie - intervenție chirurgicală care constă în scoaterea unui fragment de organ sau de țesut dintr-un organism viu în vederea studiului microscopic.
  • biospectroscopie - examinare a țesuturilor vii cu ajutorul spectroscopului.
  • biostereometrie - metodă de diagnostic prin care, cu ajutorul unui computer, se obțin din fotografii bidimensionale ale corpului diagrame conținând liniile de contur ale acestuia, în scopul detectării diformităților coloanei vertebrale și aplicării corecte a protezelor.
  • bioterapie:
- folosirea în scop terapeutic a vaccinurilor, a țesuturilor vii și a produselor organice (bilă, suc gastric etc.);
- metodă terapeutică pseudoștiințifică care constă în transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia din urmă.
  • biotest - test pentru determinarea cantitativă a unor substanțe biologic active direct în organismul viu.
  • biotipologie - disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului și existența unor corelații între caracteristicile morfologice și psihologice, de natură temperamentală și caracterială.
  • biotom - aparat folosit în tomografii.
  • biotron - cameră aclimatizată, izolată complet de factorii meteorologici nocivi ai mediului ambiant, destinată unor tratamente medicale.
  • biovular - vezi bivitelin.
  • bisexualitate - orientare sexuală caracterizată prin atracție estetică și sexuală pentru ambele sexe și care implică întreținerea de raporturi sexuale cu acestea.
  • bismutoterapie - întrebuințare terapeutică a sărurilor de bismut.
  • bisturiu - instrument chirurgical, având forma unui cuțit de dimensiuni mici, utilizat la incizii, în operații chirurgicale, disecții etc.
  • bisturiu electric - bisturiu folosit în chirurgia modernă, care realizează secțiunea cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență și care permite secționarea țesuturilor și coagularea prin cauterizare a capilarelor.
  • bivitelin - (despre gemeni) care provine din două ovule fecundate separat; biovular, dizigot.
  • blastor - vezi plasture.
  • bloc alimentar - serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor.
  • bloc operator - ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale.
  • brancardă - mijloc de transport al răniților sau bolnavilor, format dintr-o pânză întinsă și fixată pe două bare de lemn sau de metal, cu ajutorul cărora este dusă de două persoane (brancardieri).
  • bridă - vezi aderență.
  • bronhografie - radiografie a arborelui bronșic după introducerea în căile respiratorii a unor substanțe opace la razele Roentgen.
  • bronhoscopie - metodă anatomoclinică de explorare a căilor respiratorii superioare cu ajutorul bronhoscopului, folosită în scop diagnostic (precizarea cazurilor de cancer bronhopulmonar) sau terapeutic (extragere de corpuri străine din căile respiratorii, drenajul și tratamentul unor supurații bronhopulmonare).
  • bypass - (operație chirurgicală care realizează o) derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră; altă scriere: baipas.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

Ca - Ci[modificare | modificare sursă]

- capsulotomie cu excizia unei porțiuni din capsula articulară secționată;
- înlăturarea capsulei cristaliniene remanente dupa o extracție extracapsulară a cristalinului.
  • carantină - perioada în care o persoană este ținută izolată cu scopul de a preveni răspândirea unei boli contagioase.
  • cardiobalistografie - vezi balistocardiografie.
  • cardiografie - înregistrare a bătăilor inimii.
  • cardioliză - rezecția aderențelor pericardului la peretele toracal sau a celor stabilite între cele două foițe pericardice.
  • cardiologie - ramură a medicinii interne care se ocupă cu studiul bolilor de cardiovasculare.
  • cardiologie nucleară - studiul și diagnosticul bolilor cardiace prin injectarea intravenoasă a diferitelor tipuri de radionuclizi; aceștia emit radiații gamma, detectate cu ajutorul unui contor de radiații și vizualizate pe un computer.
  • cardiomioplastie - tehnică chirurgicală recent introdusă pentru înlocuirea sau întărirea mușchiului cardiac afectat cu mușchi scheletic.
  • cardioplastie - operație plastică practicată asupra cardiei, pentru a-I reda dimensiunile normale, în cazul unei reduceri a diametrului sau în cazul unui cardiospasm.
  • cardioplegie - tehnică în care mușchiul cardiac este oprit prin injectarea unei soluții speciale de săruri, prin hipotermie sau prin stimuli electrici; se efectuează în chirurgia cardiacă complexă (transplantul cardiac, de exemplu) pentru ca intervenția sa fie efectuată în siguranță.
  • cardiotocograf - instrument utilizat în cardiotocografie pentru a produce o cardiotocogramă.
  • cardiotocografie - monitorizare electronică a frecvenței și ritmului cordului fetal, printr-un microfon extern sau transductor, prin aplicarea unui electrod pe scalpul fătului pentru înregistrarea unei ECG fetale.
  • cardiotomie - incizie chirurgicală a inimii.
  • cardioversiune - restabilirea ritmului cardiac prin aplicarea de șocuri electrice pe peretele toracic cu ajutorul unui defribilator; sinonim: contrașoc.
  • casoletă - cutie de metal inoxidabil, care se poate închide etanș și utilizată pentru sterilizarea și transportul halatelor, tifoanelor, instrumentelor chirurgicale etc.
  • castrare - provocarea sterilității prin diverse metode:
- chirurgical: sunt eliminate testiculele/ovarele, la bărbat operația este denumită orhiectomie iar la femeie ovarectomie;
- radiologic: prin suprimarea funcțională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor X;
- chimic: pe cale medicamentoasă, prin administrarea de compuși chimici sau de hormoni.
  • cateter - instrument de metal, de cauciuc, de material plastic sau de pânză cauciucată, cu ajutorul căruia se examinează un canal normal (uretră, arteră, venă), un canal anormal (fistulă) ori un organ cavitar (nas, veziculă biliară, inimă etc.).
  • cateterism cardiac - introducerea în cavitatea unui vas sangvin a unui cateter, până în cavitățile inimii pentru a-i explora funcționarea, în scopul diagnosticării unei boli cardiace și evaluării gravității sale.
  • catgut - fir preparat din intestin subțire de oaie, întrebuințat pentru coaserea țesuturilor sau pentru legarea vaselor sanguine.
  • cauter - instrument chirurgical format dintr-un mâner la care este atașată o lamă (sau o ansă, un fir metalic), care poate fi adusă la incandescență la flacăra vaporilor de benzină sau cu ajutorul curentului electric (electrocauter); servește la arderea țesuturilor patologice.
  • cauterizare - distrugere a unui țesut viu cu ajutorul unei temperaturi înalte (termocauterizare) sau joase (criocauterizare), ori folosind efectul termic sau chimic al curentului electric (galvanocauterizare); se mai poate realiza prin agenți chimic caustici.
  • câmp de tratament - zona a organismului aleasă pentru radioterapie, radiațiile fiind administrate pe o zonă bine definită, protejându-se astfel zonele învecinate.
  • câmp operator:
- proțiune de piele special pregătită la nivelul căreia se desfășoară actul operatoriu;
- fâșie de pânză de bumbac sterilă cu care se delimitează plaga în timpul unei intervenții chirurgicale.
  • cârlig de amniotomie - mic instrument din material plastic, în forma de cârlig, utilizat pentru practicarea amniotomiei, și care se introduce prin colul uterin.
  • cârlig stomatologic - instrument stomatologic folosit pentru îndepărtarea tartrului dentar; poate fi folosit manual sau poate folosi vibrații ultrasonice.
  • celiocenteză - puncție abdominală.
  • celioelitrotomie - deschidere chirurgicală a cavității abdominale pe cale vaginală.
  • celioenterotomie - operație chirurgicală de deschidere a intestinului prin incizia peretelui abdominal.
  • celiohisterectomie - operație chirurgicală de deschidere a uterului prin incizie abdominală.
  • celiosalpingectomie - secționare chirurgicală a tubului uterin prin incizie abdominală (sinonim: celiosalpingotomie).
  • celiosalpingotomie - vezi celiosalpingectomie.
  • celioscopie - metodă de examinare a cavității abdominale cu ajutorul unui instrument special, numit celioscop (vezi și laparoscopie).
  • cezariană - intervenție chirurgicală care constă în extragerea unui făt viu prin deschiderea uterului pe cale abdominală, având drept scop evitarea sau scurtarea unei nașteri periculoase pentru mamă și pentru copil.
  • cheag sanguin - vezi coagul.
  • cheratoplastie - intervenție chirurgicală care constă în înlocuirea corneii bolnave cu un transplant de cornee umană normală.
  • chirurgie - ramură a medicinei care studiază bolile pentru a căror vindecare este necesară o intervenție operatorie.
  • chirurgie plastică - chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
  • chiuretaj - vezi raclaj.
  • cicatrice - țesut conjunctiv care înconjoară buzele unei plăgi operatorii sau traumatice, înlocuind țesutul pierdut.
  • cicatrizare - procesul de vindecare a unei plăgi.
  • cistoscop - instrument prevăzut cu un dispozitiv optic, care permite examinarea interiorului vezicii urinare.

Cl - Cz[modificare | modificare sursă]

  • clismă - introducere pe cale rectală, în scop terapeutic, a unui lichid, în vederea destinderii intestinului gros pentru evacuarea forțată a materiilor fecale.
  • cloroformizare - administrare a cloroformului prin inhalație, în scopul obținerii unei anestezii generale; chirurgia modernă a renunțat la utilizarea cloroformului, dată fiind toxicitatea acestuia.
  • coágul - cheag format prin coagularea fibrinei din sânge.
  • coajă - crusta unei răni care începe să se cicatrizeze.
  • colabare - proces de turtire spontană sau provocată a unui organ.
  • colapsoterapie - turtire chirurgicală a unui plămân în vederea punerii lui în repaus și a accelerării cicatrizării leziunilor.
  • colposcopie - examen optic direct al vaginului și al colului uterin cu ajutorul unui aparat numit colposcop.
  • comisurotomie - vezi valvulotomie.
  • compresă:
- bucată de pânză îndoită de mai multe ori, îmbibată cu alcool, cu apă sau cu o soluție medicamentoasă și care se aplică pe o plagă în scop terapeutic;
- bucată de tifon sterilizată, care se aplică ca pansament sau cu care se curăță de sânge plaga operatorie în cursul unei intervenții chirurgicale.
  • contraceptiv - vezi anticoncepțional.
  • contrașoc - vezi cardioversiune.
  • contravizită - vizita efectuată de medic în saloanele spitalului, pentru a controla îndeplinirea indicațiilor de tratament, starea bolnavilor etc.
  • control sanitar - activitate prin care organele medicale de specialitate cercetează din punct de vedere igienic și sanitar starea unor produse alimentare, a instalațiilor de aprovizionare cu apă a societăților comerciale etc.
  • cordon sanitar - totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o regiune sau o țară în care s-a răspândit o boală infecțioasă.
  • cordotomie:
- secționare chirurgicală a cordoanelor nervoase antero-laterale ale măduvei spinării; se practică în unele cazuri de cancer, tabes pentru calmarea durerilor bolnavilor;
- secționarea chirurgicală a unei coarde vocale în caz de îmbolnăvire a acesteia (tuberculoză, tumoare).
  • coronarografie - vezi angiografie coronariană.
  • corset ghipsat - aparat gipsat, mulat pe trunchi; servește la imobilizarea într-o anumită poziție a coloanei vertebrale (în caz de fractură, de osteomielită, de infecție tuberculoasă) sau la corectarea deviațiilor (scolioză, cifoză).
  • cranioclast - vezi cranioclazie.
  • cranioclazie - operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul unui instrument numit cranioclast.
  • craniograf - aparat care permite radiografia craniului.
  • cranioplastie - operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene.
  • craniostat - dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii sau pentru măsurarea și desenarea acestuia.
  • crin de Florența - fir rezistent de mătase, neresorbabil, folosit în chirurgie la coaserea rănilor; e fabricat din secreția glandelor sericigene ale unor viermi de mătase.
  • criocauter - instrument care servește la distrugerea prin congelare a unor formații cutanate patologice (negi, cheloide etc.) cu ajutorul zăpezii carbonice.
  • crisoterapie - vezi auroterapie.
  • Crucea Roșie - asociație voluntară internațională, care acordă ajutor celor răniți și bolnavi și ia măsuri pentru prevenirea epidemiilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • deaferentare - secționare a rădăcinilor posterioare ale măduvei spinării, cu scopul de a întrerupe căile nervoase aferente (care vin din diferite segmente ale organismului către creier); se practică mai mult experimental.
  • decapsulare - îndepărtare chirurgicală a membranei care acoperă rinichiul; constituie unul dintre tratamentele nefritei cronice.
  • decerebrare - îndepărtarea a emisferelor cerebrale; se practică experimental pe diferite animale în scopul studierii activității sistemului nervos central.
  • decolare - separare chirurgicală a două planuri tisulare.
  • decorticare - îndepărtare chirurgicală a părții corticale a unor organe (creier, rinichi).
  • depistare - acțiunea de descoperire a focarului unei boli, a cazurilor de boală sau a transmițătorilor acesteia.
  • dermatom:
- zonă delimitată a pielii, corespunzând ramificațiilor senzitive ale unui nerv rahidian;
- instrument chirurgical cu ajutorul căruia se pot tăia fragmente foarte subțiri de piele în vederea transplantării lor.
  • deschidere - efectuare a unei incizii sau a unei intervenții chirurgicale într-o rană, într-un organ al corpului.
  • dezarticulare - intervenție chirurgicală prin care se realizează amputarea unui segment de membru sau a unui membru în totalitate, la nivelul unei articulații.
  • dezinserție - intervenție chirurgicală prin care se desprinde un mușchi sau un tendon de la locul de fixare pe os.
  • dispensar - unitate medico-sanitară care asigură asistența curativ-profilactică a bolnavilor de pe un anumit teritoriu.
  • dizigot - vezi bivitelin.
  • "dolor" - vezi "calor".
  • dren (tub de ~) - tub confecționat din cauciuc, aluminiu, argint, sticlă cu care se efectuează drenarea.
  • drenare - metodă chirurgicală prin care se facilitează scurgerea secrețiilor dintr-o plagă operatorie sau accidentală și care se efectuează cu ajutorul tuburilor de dren și al meșelor de bumbac.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • electroanestezie - anestezie bazată pe folosirea curenților electrici.
  • electrocardiografie - metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac.
  • electrocardiogramă - înregistrare grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea musculară a inimii.
  • electrocauter - instrument care servește la arderea țesuturilor patologice, este alcătuit dintr-o tijă metalică ce se încălzește sub acțiunea curentului electric.
  • electrocoagulare - metodă chirurgicală bazată pe coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvență.
  • electronarcoză - narcoza produsă prin acțiunea curentului electric asupra creierului (sinonim: galvanonarcoză).
  • electropunctură - metodă de tratament constând în trecerea unui curent electric prin țesuturi cu ajutorul unor ace (sinonim: galvanopunctură).
  • elongație - proces de extensiune a ligamentelor.
  • elongația nervilor - tratament care constă în tracțiunea exercitată asupra unui nerv pentru a face să dispară durerile produse de nervul respectiv (de exemplu în sciatică).
  • endoscop - aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat, folosit pentru cercetarea cavităților interne ale corpului.
  • endoscopie - metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular al corpului cu ajutorul endoscopului.
  • enucleare - extirpare a unui organ, a unei tumori circumscrise, a unui chist, prin separarea structurii respective de țesuturile învecinate.
  • epurarea apelor - îndepărtarea factorilor nocivi (microbi, substanțe toxice) din apele impure, provenite de la industrii sau așezări umane.
  • eroziune - ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor, datorită îndepărtării epiteliului de suprafață din cauza unor agenți fizici, chimici, mecanici sau în urma unei inflamații (sinonim: excoriație).
  • etuvă - aparat metalic folosit pentru sterilizare și deparazitare, prin mijloace fizice și chimice.
  • evaginare:
- protruzia unui organ sau structuri;
- ieșire din membrană, teacă sau înveliș.
  • eventrație - dehiscență a mușchilor și aponevrozelor, consecutivă unui act operator sau unui traumatism și prin care o parte a conținutului abdominal, învelit în sacul peritoneal, ia contact direct cu fața profundă a pielii.
  • evulsie - vezi avulsiune.
  • examen medical periodic - controlul stării de sănătate a populației prin examinarea medicală la anumite intervale, pentru a fi descoperite, în fază incipientă, anumite cazuri de îmbolnăviri.
  • excizie - extirpare a unei porțiuni de țesut cu ajutorul unui instrument chirurgical.
  • excoriație - vezi eroziune.
  • exereză - act chirurgical prin care se excizează, amputează, extrage sau enuclează segmente, porțiuni de țesuturi sau organe lezate, în scopul vindecării (vezi și ablațiune, extirpare).
  • explorare - examinare, investigație clinică sau de laborator, efectuată în vederea stabilirii diagnosticului bolii.
  • explorare chirurgicală - prima etapă a oricărei intervenții chirurgicale, după deschiderea abdomenului, prin care se confirmă diagnosticul și se poate fixa tehnica operatorie.
  • exsanguinotransfuzie - înlocuire totală a sângelui unui individ cu sânge transfuzat; se practică în caz de intoxicații grave, leucemie etc.
  • exsudat - lichid bogat în albumină care trece din sânge în țesutul interstițial sau într-o cavitate naturală a organismului (cavitatea pleurală, peritoneală etc.); apare în cursul unor procese inflamatorii (pleurezie, peritonită, pericardită etc.).
  • extensie - mișcare de întindere, desfășurare sau alungire a unei extremități sau a trunchiului; se practică în caz de luxație sau de fractură.
  • extirpare - acțiunea de înlăturare prin metode chirurgicale a unei părti sau a unui organ (vezi și ablațiune, exereză).
  • extracție - operație de îndepărtare a unui corp străin introdus accidental în organism (schije etc.) sau a unei structuri care provoacă dureri (dinți).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • galenism - doctrină a lui Galenus, conform căreia bolile s-ar datora dezechilibrului dintre cele patru umori: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă.
  • galvanocauter - instrument chirurgical constituit dintr-un suport și un fir metalic care devine incandescent sub acțiunea curentului electric; servește la cauterizarea traiectelor fistuloase, la secționarea polipilor etc.
  • galvanonarcoză - vezi electronarcoză.
  • galvanopunctură - vezi electropunctură.
  • galvanoterapie - tratament cu ajutorul curentului electric continuu.
  • gardă - serviciu (în afara orelor de program) al unui medic sau asistent pentru cazurile urgente.
  • garou - bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sanguine într-o regiune a corpului prin compresiunea circulară a regiunii respective.
  • gastrectomie - rezecție parțială sau totală a stomacului, practicată în cazuri de ulcer gastric sau duodenal, tumori benigne sau maligne ale acestuie organ.
  • granulom:
- tumoare de dimensiuni reduse, apărută în urma unui proces inflamator (sifilis, tuberculoză);
- țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

  • implantare - metodă terapeutică care constă în introducerea în țesutul subcutanat sau în mușchi, după incizie, a unui medicament sub formă de cristal, care se resoarbe treptat.
  • incizie - secționare a țesuturilor, realizată cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical.
  • infiltrație - injectare a unei părți a organismului cu un medicament.
  • intern - student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital; medic angajat (prin concurs) la un spital.
  • internare
- instalare a unui bolnav într-un spital pentru tratament; spitalizare;
- încredințare unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică.
  • intervenție chirurgicală - vezi operație.
  • inversiune uterină - deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului.
  • irigație - spălarea unei cavități a organismului cu o soluție medicamentoasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • îmbălsămare - conservare a unui cadavru prin introducerea intraarterială de substanțe care împiedică procesul de putrefacție
  • îmbătrânire - trecere treptată și ireversibilă a organismelor vii în starea de bătrânețe.
  • înțărcare - încetare a hrănirii sugarului cu lapte matern și înlocuirea acestuia cu lapte de vacă și diverse preparate alimentare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]

  • javelizare - procedeu de sterilizare chimică a apei potabile prin adăugarea unor cantități mici de hipocloriți alcalini.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • laminectomie - intervenție neuro-chirurgicală care constă în îndepărtarea apofizelor vertebrale; se practică în operațiile pe măduva spinării.
  • lanțetă - instrument chirurgical având o lamă cu două tăișuri, care se folosește la vaccinări, incizii etc.
  • laparoscopie - metodă de investigare a cavității abdominale cu ajutorul unui instrument optic (bazat pe principiul periscopului) introdus prin peretele abdominal (sinonim peritoneoscopie; vezi și celioscopie).
  • laparatomie - deschidere chirurgicală a abdomenului pentru a ajunge la organele conținute în acesta.
  • lesbianism - atracția emoțională și de obicei erotică a unei femei pentru alte femei. (sinonime: safism, tribadism).
  • leucocidină - substanță toxică secretată de unele bacterii patogene (streptococi, stafilococi), care distruge și dezinfectează leucocitele, împiedicând astfel fagocitarea bacteriilor care produc leucocidină.
  • leucocită - globulă albă din sânge, care are un rol important în protejarea organismului împotriva microbilor.
  • leucopoeză - proces de formare și de maturație a leucocitelor.
  • ligatură - legare provizorie sau definitivă, cu fir de ață, mătase, catgut a unui vas sangvin, a intestinului, ureterului, coledocului etc., pentru a închide lumenul (orificiul) lor.
  • limfocit - leucocită care se găsește în limfă și în sânge, reprezentând 90% și respectiv 25% din totalul leucocitelor; nu posedă proprietăți fagocitare, dar joacă un rol important în procesul de imunitate, prin sinteza și elaborarea gammaglobulinelor.
  • liză - proces de dezintegrare și de dizolvare a celulelor microbiene; poate avea loc în urma îmbătrânirii culturii, sub acțiunea temperaturilor ridicate (45-55 oC) sau a fermenților proteolitici proprii (autoliză).
  • lobotomie - secționare chirurgicală a unor fibre sau fascicule nervoase dintr-un lob cerebral.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale;
- substanță ușor identificabilă datorită proprietăților sale (fluorescență, radioactivitate, afinitate pentru anumite țesuturi sau celule), introdusă în organism sau într-un produs organic pentru exploatări funcționale și morfologice precise (exemplu: iodul radioactiv injectat în sânge se fixează în glanda tiroidă).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • obstetrică - ramură a chirurgiei care se ocupă cu fiziologia și patologia sarcinii, precum și cu asistența în timpul nașterii și în perioada de lăuzie.
  • obturație - închidere a unui orificiu sau a unei cavități.
  • obturație dentară - astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat, după curățirea și dezinfectarea acestuia.
  • oftalmodinamometru - aparat care măsoară presiunea arterei centrale a retinei.
  • oftalmologie - disciplină care studiază fiziologia și patologia ochilor.
  • oftalmometru (vezi și optometru):
- instrument optic pentru determinarea cantitativă a defectului de astigmatism;
- instrument optic pentru determinarea distanței vizibilității distincte a ochiului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pacemaker - vezi stimulator cardiac.
  • pansament - mijloc de a proteja o rană până la cicatrizare prin acoperire cu compresă sterilă, vată, tifon, la care se pot adăuga medicamente ce previn sau suprimă supurația.
  • paracenteză - puncție a unei cavități naturale (pleurală, pericardică, peritoneală) în vederea evacuării lichidului conținut în aceasta.
  • pensă - mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit în chirurgie pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna.
  • pensetă - unealtă chirurgicală, compus din două brațe metalice care se unesc la capăt, cu care se manipulează obiecte de dimensiuni mici sau care nu pot fi atinse cu mâna.
  • perfuzie - introducere de sânge sau de diferite soluții medicamentoase, picătură cu picătură, în sistemul vascular în scop terapeutic.
  • peritoneoscopie - vezi laparoscopie.
  • permeabilizarea apexului - manevră utilizată în stomatologie în tratamentul cangrenei pulpare simple.
  • plastíe - operație prin care se înlocuiește o porțiune de țesut cu un alt țesut, prelevat fie de la același individ, fie de la un altul și prin care se urmărește corectarea unui defect anatomic.
  • plasture - bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; sinonime: blastor, emplastru.
  • plombă - material folosit în stomatologie pentru închiderea cavității unui dinte cariat.
  • pozitiv - (despre analize medicale) care confirma prezența în organism a unui anumit agent patogen.
  • presopunctură - vezi acupresură.
  • probă - analiză medicală; observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
  • proctoscop - vezi anuscop.
  • proteză - aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă.
  • puncție - manoperă chirurgicală care constă în pătrunderea cu ajutorul unui ac într-o cavitate cu scopul de a recolta un lichid natural (sânge, lichid cefalorahidian) sau patologic (puroi, exsudat) sau de a evacua conținutul unei cavități (pericard, pleură) având drept scop explorarea, evacuarea sau efectuarea unei biopsii.
  • puncție abdominală - vezi abdominocenteză.
  • puncție amniotică - vezi amniocenteză.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • raclaj - intervenție chirurgicală care constă în îndepărtarea, cu ajutorul unei chiurete, o formațiune patologică de pe un organ intern sau a mucoasei uterine la o femeie gravidă pentru evacuarea produsului de concepție și întreruperea sarcinii (sinonim: chiuretaj).
  • rahianestezie - metodă de anestezie care constă în injectarea, prin puncție, în canalul rahidian, a unei substanțe anestezice pentru obținerea insensibilității jumătății inferioare a corpului.
  • rahicenteză - introducere a unui ac de seringă în spațiul subarahnoian dintre două vertebre, în scop de explorare, terapeutic sau anestezic.
  • rapel - revaccinare a unei persoane vaccinate în trecut, cu o cantitate mai mică de vaccin, pentru a-i întări și a-i prelungi imunitatea dată de vaccinarea inițială.
  • reanimare - vezi terapie intensivă.
  • redresor - aparat pentru corectarea unor malformații osteoarticulare.
  • reducere - operație chirurgicală care are drept scop repoziționarea unui os luxat sau a unui organ deplasat.
  • refrigerație - metodă chirurgicală care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente; se practică în scop anestezic sau terapeutic.
  • rezecție - îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau a unui organ în totalitate sau parțial; se efectuează pentru eliminarea părților bolnave ale unui organ sau țesut.
  • rinoplastie - intervenție chirurgicală care constă în refacerea formei nasului prin grefarea sau transplantarea pielii din alte părți ale corpului.
  • "rubor" - vezi "calor".


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • safism - vezi lesbianism.
  • salon - cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital.
  • salvare - vezi ambulanță.
  • sarcină - stare a femeii gravide din momentul fecunării ovulului de către spermatozoid până la expulzarea produsului de concepție.
  • scalpare - îndepărtare accidentală sau chirurgicală (cu ajutorul unui bisturiu numit scalpel) a pielii care acoperă cutia craniană.
  • scarificare - crestarea superficială a teggumentelor cu ajutorul scarificatorului, al unui bisturiu sau brici pentru provocarea unei sângerări locale; este folosită pentru degajarea unei regiuni inflamate sau infiltrate în dermatologie.
  • scotometrie - determinare cu ajutorul campimetriei a zonelor din câmpul vizual, în care vederea este diminuată sau suprimată.
  • scototerapie - tratament cu ajutorul întunericului, excluzând total razele solare.
  • serviciu de ambulanță - serviciu medical care asigură asistența urgențelor.
  • sfigmografie - vezi arteriografie.
  • sfigmogramă - vezi arteriogramă.
  • simpaticotomie - stare funcțională a organismului în care există o predominanță a activității sistemului simpatic, caracterizată prin excitabilitate și emotivitate mărite, tranzit intestinal exagerat, labilitate vasculară etc.
  • simptom - manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli.
  • simptomatologie:
- ramură a medicinei care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum și metodele de diagnosticare a lor; semiotică;
- totalitate a simptomelor prin care se caracterizează o boală.
  • sincopă - pierdere tranzitorie a conștienței și tonusului postural datorită fluxului sanguin cerebral inadecvat, cu recuperare promptă, fără măsuri de resuscitare.
  • sindrom general de adaptare - teorie medicală potrivit căreia orice factor agresiv de mediu (frig, căldură, oboseală, traumatism etc), numit stres, generează o reacție de adaptare din partea organismului.
  • somatic - care ține de corp, privitor la corp (considerat un ansamblu unitar); de exemplu, celulele somatice sunt toate celulele corpului (cu excepția celor sexuale).
  • somnoterapie - metodă de tratament al unor boli prin somn prelungit cu hipnotice, hipnoză sau curent electric.
  • sondaj - introducere a unei sonde de metal, de cauciuc sau de material plastic într-un organ cavitar (stomac, vezică urinară etc.) cu scopul evacuării conținutului acestuia sau al recoltării de material pentru examenele de laborator.
  • spatulă - instrument de forma unei lopeți plate folosit la aplicarea pe răni a unor medicamente fâscoase sau în laboratoarele de chimie sau de farmacie.
  • spéculum - instrument medical cu ajutorul căruia se poate dilata temporar un conduct natural (cavități nazale, conduct auditiv etc.) dând posibilitatea examinării acestuia.
  • stereocardiografie - vectocardiografie tridimensională în care buclele vectoriale sînt înregistrate în plan frontal, sagital și orizontal.
  • stereocinefluorografie - imagine radiocinematografică executată după principiul stereofotografiei, oferind imagini în mișcare cu aspect tridimensional (vezi și fluorografie).
  • stereoencefalotomie - intervenție chirurgicală stereotactică urmărind distrugerea anumitor structuri din profunzimea encefalului cu ajutorul curentului electric și al izotopilor radioactivi.
  • stereooftalmoscop - oftalmoscop folosit pentru examinarea stereoscopică a interiorului ochiului.
  • stereooftalmoscopie - operație de examinare a interiorului ochiului cu ajutorul unui stereooftalmoscop.
  • stereoradiofotografie - radiofotografie tridimensională.
  • stereoradioscopie - radioscopie care dă senzație de relief.
  • stereotaxie - metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase.
  • sterilitate - stare caracterizată prin absența germenilor microbieni.
  • sterilizare:
- acțiune prin care sunt distruși germenii patogeni de pe diferite obiecte (instrumente chirurgicale, pansamente etc.), din apă, dintr-un focar infecțios și care se poate face prin metode fizice (căldură, raze ultraviolete, ultrasunete) sau chimice (antiseptice, bacterioseptice);
- intervenție chirurgicală prin care o ființă devine sterilă.
- cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc.;
- cusătura celor două buze ale unei plăgi.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tahifilaxie - protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică.
  • tahograf - aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc.
  • tamponament - metodă de a opri sângerarea prin compresiune locală pe venă sau arteră cu ajutorul compreselor în cazul plăgilor superficiale sau cu ajutorul meșelor în cazul unor plăgi profunde sau al unor cavități naturale.
  • terapie - metodă folosită pentru a vindeca o anumită boală.
  • terapie intensivă - terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale, în scopul restabilirii și menținerii funcțiilor vitale ale organismului; sinonim: reanimare.
  • termocoagulare - metodă chirurgicală care constă în coagularea sângelui ieșit din vasele sanguine și a unei porțiuni de țesut din zona înconjurătoare acestora cu ajutorul unui corp încălzit (termocauter).
  • termoterapie - utilizare a căldurii în scop terapeutic.
  • timol - probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului.
  • tomofotografie - procedeu medical care constă în fotografierea ecranului radioscopic pe care se proiectează imaginea realizată prin tomografie.
  • tomograf - aparat cu ajutorul căruia se execută o tomografie.
  • tomografie:
- metodă de radiografie care permite obținerea imaginii structurilor anatomice dintr-un singur plan de profunzime, eliminând imaginile celorlalte planuri;
- clișeu, film care conține o asemenea imagine.
  • toracoplastie - intervenție chirurgicală care constă în rezecția unor porțiuni din coastele unei regiuni toracice în scopul obținerii colabării plămânului bolnav și punerii acestuia în stare de repaus; se practică pentru corectarea unor malformații toracice și mai ales în tratamentul unor boli pleuro-pulmonare ca tuberculoza pulmonară, pleurezia purulentă cronică etc.
  • transfuzie - administrare pe cale intravenoasă a unei cantități de sânge proaspăt sau conservat, recoltat de la donatori.
  • transplantare - intervenție chirurgicală care constă în grefarea unui fragment de țesut provenit de la același individ (autotransplantare), de la alt individ din aceeași specie (homotransplantare) sau de la un individ din altă specie (heterotransplantare).
  • tratament - îngrijire medicală, totalitatea mijloacelor dietetice, medicamentoase, balneoclimaterice și igienice de combatere a unei boli.
  • tratament local - tratament care se aplică direct pe locul bolnav.
  • traumatism - leziune organică sau funcțională de origine mecanică, electrică, microbiană au chimică, directă sau indirectă; exemple: plăgile închise sau deschise, fracturile, arsurile, degerăturile, electrocutările, intoxicațiile acute.
  • traumatologie - ramură a chirurgiei care se ocupă cu studiul și cu tratamentul rănilor provocate de diferite accidente.
  • trepán - instrument în formă de sfedel folosit la trepanație.
  • tribadism - vezi lesbianism.
  • trocar - instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice.
  • trombo- - element prim de compunere savantă cu semnificația "cheag de sânge", "trombus".
  • tubaj - metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în cavitatea unui organ.
  • tubaj gastric/duodenal - introducerea pe cale bucală sau nazală a unei sonde (tub) de cauciuc semirigide, până la stomac/duoden pentru extragerea sucurilor gastrice, biliar, respectiv duodenal, în scopul examinării acestora.
  • tubercul - leziune elementară produsă în grosimea pielii (exemple: tubercul sifilitic, lepros sau tuberculos) sau în orice țesut (de exemplu tubercul primar produs de bacilul Koch).
  • tuberculină - produs biologic obținut din culturile pe medii lichide ale bacilului tuberculozei.
  • "tumor" - vezi "calor".


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • urobilină - pigment biliar de culoare galbenă-brună a cărui prezență în cantități mari în urină indică un proces patologic hepatic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • vagotomie - intervenție chirurgicală care constă în secționarea unui nerv vag (pneumogastric); se practica înainte la tratamentul ulcer gastroduodenal.
  • valvuloplastie - reparație anatomică și restaurație funcțională a unei valvule cardiace anormale.
  • valvulotomie - intervenție chirurgicală făcută la inimă, constând în secționarea valvulelor atrio-ventriculare stenozate care împiedică scurgerea normală a sângelui din auricul în ventricul (sinonim comisurotomie).
  • vasotripsie - vezi angiotripsie.
  • venesecție - vezi flebotomie.
  • viteză de sedimentare - interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Y[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.