Glosar de anatomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de anatomie conține termeni din anatomia umană și antropometrie.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Anatomia abdomenului uman

A[modificare | modificare sursă]

Aa - Ac[modificare | modificare sursă]

  • abapical - opus apexului.
  • abarticular - situat în vecinătatea unei articulații, fără a avea vreo legătură cu aceasta.
  • abaxial - care este situat în afara liniei axiale.
  • abdomen - parte a corpului situată între torace și bazin, în care se găsesc: stomacul, ficatul, pancreasul, splina, intestinele.
  • abducens - nervul VI cranian.
  • abductor - mușchi care serveste la abducție.
  • abducție - mișcare de îndepărtare a unui membru sau a unui segment de membru față de axul median al corpului.
  • aboral - opus, îndepărtat față de gură.
  • acantha (sau acantă) - apofiza spinoasă a vertebrelor.
  • acanthion - punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare.
  • acantocit - hematie anormală, care prezintă la nivelul suprafeței sale deformări de forma unor spini.
  • accesor - nervul spinal, perechea a XI-a.
  • acervulus cerebi (sau acervúl) - masă de granule de material care conține carbonat de calciu, gasită frecvent in glanda hipofiză și lângă plexul coroid; nisip cerebral.
  • acetabul - cavitate articulară a osului coxal, pentru articulația cu capul femurului.
  • acin:
- mică dilatație la capătul terminal al unui canal glandular sau al unei bronhiole; exemplu: acin pancreatic;
- unitate secretorie glandulară sub formă de fund de sac, care se deschide într-un canal secretor; exemplu: acin hepatic.
  • acomodator - (mușchi) care servește la acomodarea cristalinului.
  • acromioclavicular - (despre articulații și ligamentul lor) care leagă acromionul cu clavicula.
  • acromiocoracoidian - (despre ligamente) care este întins între apofiza coracoidă și acromion.
  • acromión - proeminență osoasă care prelungește omoplatul în sus și în afară, reprezentând punctul osos cel mai înalt al umărului.
  • acrozom - regiune a extremității anterioare a spermatozoidului, care conține o veziculă cu enzime hidrolitice care permit acestuia să penetreze învelișul extern al ovulului.
  • acustici, nervi ~ - a opta pereche de nervi cranieni, prin care se transmit senzațiile auditive la scoarța cerebrală.

Ad - Ao[modificare | modificare sursă]

  • adamantoblast - vezi ameloblast.
  • adenocist - membrană celulară care înconjoară o glandă.
  • adenocit - celula secretoare a unei glande.
  • adenografie - descriere a glandelor.
  • adenohipofiză - lobul anterior și intermediar al hipofizei.
  • adenoid - cu aspect glandular, care aparține țesutului glandular, care se referă la țesutul glandular; de exemplu: vegetații adenoide = polipi.
  • aderență - țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, unind între ele organe care în mod normal sunt separate.
  • adipoid - cu aspect de grăsime; sinonim: lipoid.
  • adipos - care are caracteristicile grăsimii; care conține grăsime, gras; sinonim: seboreic.
  • adventice:
- tunică externă care acoperă arterele și în care se află capilarele care hrănesc acele vase sanguine;
- pătura externă de țesut conjunctiv a unui organ, acoperit sau nu de o membrană seroasă.
  • aglandular - lipsit de glande.
  • albuginee - membrană fibroasă, dură, cu aspect albicios, care înconjoară unele organe, ca globul ocular sau învelișul extern al corpilor cavernoși.
  • alveocapilar - care aparține structurilor ce separă aerul alveolar de sânge; vezi și: barieră alveocapilară.
  • alveolă - termen general utilizat în nomenclatura anatomică pentru a desemna o cavitate mică, saciformă, care conține aer, sau o structură organică.
  • alveolă dentară - fiecare dintre cavitățile naturale ale oaselor maxilare, în care sunt înfipți dinții.
  • alveolă pulmonară - cavitate sferică de dimensiuni microscopice, situată la extremitatea unei bronhiole, reprezentând ultimul segment anatomic al căilor respiratorii, la nivelul cărora are loc schimbul de gaze.
  • alveolon - punct craniometric situat la suprafața posterioară a alveolelor maxilare.
  • alvin - care aparține hipogastrului, care se referă la hipogastru.
  • ameloblast - celulă epitelială a cărei funcție esențială este formarea matricei smalțului dentar; sinonim: adamantoblast.
  • amfiartroză - articulație care permite doar mișcări limitate, cele două suprafețe osoase aflate în opoziție fiind conectate printr-un fibrocartilaj, de exemplu: articulația dintre două vertebre.
  • amficentric - care începe și sfârșește în același vas arterial.
  • amfidermă - membrană externă a cortexului; cuticulă epidermică.
  • amigdală - formație anatomică situată de o parte și de alta a istmului gâtlejului, între pilierii vălului palatului.
  • anal - care se referă la anus.
  • analizor - aparat al organismului animal sau uman (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile.
  • anatomie - știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal și al raporturilor dintre diverse organe constitutive.
  • anexe - țesuturi, formații sau organe a căror acțiune se însumează cu aceea a altor organe, în cadrul unei funcții comune.
  • anexe embrionare - formații temporare ale embrionului, care au rolul de protecție împotriva acțiunilor mecanice și de a asigura nutriția, respirația și excreția produselor de dezasimilare.
  • angiologie - parte a anatomiei care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice.
  • ansă - formație anatomică cu aspect de toartă sau de laț (exemplu: ansa intestinală).
  • ansă dermatoglifică - figură dermatoglifică formată dintr-un sistem de creste paralele care ies prin marginea ulnară sau radială a buricului degetului.
  • ansă intestinală - fiecare din cele 15-16 curburi în formă de U, pe care le descriu jejunul și ileonul.
  • antebraț - parte a membrului superior cuprinsă între articulația cotului și cea a pumnului.
  • anus - segment terminal al intestinului gros prin care sunt eliminate materiile fecale.
Artera aortă
  • aortă - cea mai mare arteră a corpului, care începe din ventriculul stâng și se termină în dreptul vertebrei a patra lombare, bifurcându-se.

Ap - Az[modificare | modificare sursă]

- vârf, extremitate a unui organ, a unei structuri conice;
- vârful rădăcinii dintelui.
  • apex pulmonar - porțiunea superioară, subclaviculară a plămânului.
  • apofiză - proeminență a unui os care servește pentru inserția mușchilor sau pentru articulații.
  • apofiză coracoidă - apofiză a omoplatului; vezi și coracoid.
  • aponevroză - prelungire fibroasă a unui mușchi, la nivelul inserției osoase a acestuia sau la unirea lui cu mușchii vecini.
  • arahnoidă - foița mijlocie a meningelor, care, împreună cu pia mater, formează meningele moi (sau leptomeningele).
  • arcadă - formație anatomică în formă de arc (exemple: arcada orbitară, arcada dentară).
  • arc dermatoglific - figură dermatoglifică constituită dintr-un sistem de creste care traversează de la o margine la alta buricul degetului, nefiind delimitat de nici un triradiu.
  • areolă - suprafață delimitată a pielii, de culoare diferită de cea a tegumentelor învecinate.
  • areolă inflamatorie - porțiunea de piele cu aspect congestiv care înconjoară o zonă inflamată.
  • areolă mamelonară - suprafață pigmentată care înconjoară mamelonul.
  • artefact - imagine falsă întâlnită în preparatele histologice, datorită folosirii unor substanțe fixatoare sau colorante care modifică structura țesutului studiat.
  • arteră - vas de sânge care conduce sângele de la inimă la periferie (organe și țesuturi; vezi și venă).
  • arteriolă - ramificație subțire a arterelor, prin care sângele trece din artere în capilare.
  • articulație temporomandibulară - articulația sinovială dintre mandibulă și osul temporal.
- vezi talus;
- numele vechi al osului atlas.
  • atlas - prima vertebră cervicală și care suportă greutatea capului.
  • atriu - una dintre cele două camere superioare ale inimii (sinonim: auricul).
  • auricul - vezi: atriu.
  • auricular:
- referitor la ureche (de exemplu: nerv auricular);
- referitor la auriculul (atriul) inimii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


B[modificare | modificare sursă]

  • balanic - se referă la glandul penisului.
  • barieră alveocapilară - totalitatea structurilor care separă aerul alveolar de sânge.
  • baroreceptor - terminație nervoasă senzitivă, care poate fi excitată de presiunea produsă prin aplicarea unei greutăți (în sens larg, presoreceptor).
  • Bartholin, glande ~ - glande care se află în corpul labiilor mari și care asigură lubrifierea vaginului.
  • basion - punct craniometric situat la marginea anterioară a găurii mari a occipitalului, unde planul mediosagital al craniului intersectează planul găurii mari.
  • bastonaș (celulă cu ~e) - receptor sensibil la lumină, situat în zona periferică a retinei.
  • bazin - vezi pelvis.
  • bazinet - segment al căilor urinare care începe de la nivelul hilului renal și se continuă cu ureterul.
  • bazivertebral - care se referă la centrul vertebrei.
Bicepsul şi tricepsul
  • bíceps - mușchi cu două capete, care fuzionează într-o singură masă musculară (exemplu: biceps femural).
  • bicuspid - (despre o formație anatomică) cu două vârfuri (exemplu: valvula bicuspidă a inimii).
  • bifid - împărțit în două părți până la mijlocul lungimii sale.
  • boltă craniană - partea superioară a cutiei craniene.
  • boltă palatină - partea superioară a cavității bucale, acoperită de o membrană mucoasă și numită popular cerul gurii (sinonim: palat).
  • brahial - care se referă la braț, care aparține brațului (exemple: plexul brahial, mușchiul brahial).
  • brahicefal - denumire dată craniului cu indice cefalic cuprins între 81 și 85,4.
  • braț:
- segment al membrului superior cuprins între articulația umărului și cea a cotului (vezi și antebraț);
- (prin extensie) partea de la umăr pana la încheietura mâinii;
- (prin extensie) membrul superior al corpului omenesc.
- mușchi situat în grosimea obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni;
- ramură a nervului maxilar inferior, care inervează regiunea obrajilor.
  • buză - fiecare dintre formațiile cărnoase care delimitează gura și acoperă dinții.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


C[modificare | modificare sursă]

  • caducă - porțiunea mucoasei uterine care se detașează și este expulzată după naștere, împreună cu placenta.
  • calcaneu - osul călcâiului, os scurt și gros care suportă greutatea corpului când se stă în picioare.
  • calcar - termen pentru formațiuni anatomice în formă de pinten.
  • calciform - în formă de calice sau de cupă.
  • cale piramidală - fascicul important de fibre nervoase, care unește neuronii scoarței cerebrale din zona motoare cu neuronii motori ai măduvei spinării.
  • calice:
- formațiuni întâlnite la nivelul rinichiului ; au forma de cupă;
- locul unde se colectează urina provenita de la mai mulți nefroni .
  • caliciu - segment al căilor excretorii renale superioare, în care se colectează urina excretată de rinichi pentru a se scurge în bazinet.
  • calus - țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os sau este realizat în scop terapeutic sau experimental (ca în osteotomii sau osteoclazii).
  • calvaria - porțiune superioară în formă de dom a craniului, corespunzând porțiunilor superioare ale oaselor frontal, parietale și occipital.
  • calyx - diviziune în formă de cupă a unei formațiuni anatomice.
  • canal - tub, vas de formă cilindrică prin care circulă un lichid organic (bilă, salivă etc.) sau prin care trec diferite formații anatomice (vase, nervi etc.).
  • canal anal - porțiunea terminală a intestinului gros, care este înconjurat de mușchii defecației (sfincterele anale); se deschide la exterior prin orificiul anal.
  • canal auditiv - canalul care leagă urechea externă de timpan; sinonim: meat auditiv.
  • canal biliar - canal care conduce secreția biliară din vezica biliară la canalul coledoc.
  • canal calcanean - canal osteofibros aflat în regiunea retromaleolară medială a gleznei, format de retinaculul flexorilor, mușchiul abductor al halucelui și șanțul calcanean; sinonim: canal tarsian.
  • canal cistic - canal care se întinde de la gâtul veziculei biliare până la punctul de întâlnire cu canalul hepatic, formând împreună cu acesta canalul coledoc.
  • canal coledoc - vezi canal cistic.
  • canal deferent - canal excretor al testiculului, cuprins între epididim și veziculele seminale.
  • canal dentar inferior - canal osos situat în mandibulă de fiecare parte și prin care trec nervul și vasele dentare inferioare.
  • canal ejaculator - canal pereche, ce se formează prin unirea canalului deferent cu canalul vezicii seminale; traversează prostata și se deschide în uretră, prin colliculus seminalis sau verumontanum.
  • canal endolimfatic - canalul terminat în fund de sac care pleacă din saculă și se unește cu canalul care vine de la utricul, în labirintul membranos al urechii.
  • canal galactofor - fiecare din vasele subțiri prin care este eliminat laptele din glanda mamară.
  • canal hialoidian - spațiu tubular median în corpul vitros, ocupat în viața intrauterină de artera hialoidiană și ramurile sale; sinonim: canalul Cloquet.
  • canalicul(us) - formațiune tubulară de mici dimensiuni.
  • canal inghinal - canal pereche care leagă cavitatea abdominală cu scrotul la feții de sex masculin; reprezintă calea prin care testiculul coboară în scrot, dupa care în mod normal se obliterează.
  • canal nazo-lacrimal - vezi canal lacrimonazal.
  • canal lacrimonazal - porțiune a căilor lacrimale prin care este evacuat excesul de lacrimi în cavitatea nazală.
  • canal rahidian - canal care se întinde de-a lungul coloanei vertebrale și care conține măduva spinării.
  • canal tarsian - vezi canal calcanean.
  • canal toracic - unul din cele două mari trunchiuri ale sistemului limfatic; colectează limfa din membrele inferioare, abdomenul inferior, toracele stâng, partea stângă a capului și se varsă în vena nenumită.
  • canalul Cloquet - vezi canal hialoidian.
  • canin - dinte situat între incisivi și premolari, dezvoltat la animalele carnivore, care are rolul de a sfâșia hrana.
  • cant - unghiul format de pleoapa superioară cu pleoapa inferioară la fiecare extremitate a fantei palpebrale, existând un cant intern și un cant extern; sinonime: cantus, unghi palpebral.
  • cantorafie - sutură marginala a pleoapelor la nivelul cantusului extern.
  • cantus - vezi cant.
Un cap uman disecat
- extremitatea superioară a corpului, unde sunt situate cele mai importante organe de simț, creierul și cavitatea bucală;
- extremitate osoasă de formă rotunjită (exemplu: capul femurului).
- punct de unire a două părți ale unei formații anatomice (exemple: comisura buzelor, a pleoapelor);
- fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau porțiuni simetrice ale măduvei spinării.
  • compoziția organismului - raportul masei de grăsime în comparație cu greutatea corporală.
  • condíl:
- proeminență osoasă articulară, având forma unei porțiuni de ovoid alungit (exemple: condilii occipitali, care se articulează cu atlasul; condilul mandibulei, care se articulează cu oasele temporale);
- proeminență osoasă, nearticulară (exemplu: tuberozitățile laterale ale extremității inferioare a humerusului).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


D[modificare | modificare sursă]

  • decubit - poziție a corpului când este întins în plan orizontal; decubitul poate fi: dorsal (pe spate), ventral (pe burtă) sau lateral (pe o parte).
  • decusație - încrucișare în formă de X a unor formațiuni anatomice (de exemplu: decusația nervilor optici).
  • deltoid - mușchi din regiunea umărului, în forma literei Δ, cu inserții pe omoplat și pe humerus.
  • dendrită - prelungire protoplasmatică cu aspect arborescent a corpului celului nervoase și care are rolul de a conduce influxul nervos spre corpul celulei.
  • dentină - țesut osos modificat, lipsit de celule, care formează masa principală a dintelui (sinonim ivoriu).
  • dermatoglife - amprentele digitale, palmare și plantare formate din crestele tegumentare; dispoziția lor este unică pentru fiecare individ.
  • diafragmă
- mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală și care participă la respirație;
- cartilaj care separă cele două nări.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


F[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Î[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


L[modificare | modificare sursă]

  • labirint - totalitatea cavităților care alcătuiesc urechea internă, fiind format dintr-o parte senzorială (vestibulul și melcul) și cele trei canale semicirculare, legate de funcția de echilibru.
  • lamă - formație anatomică osoasă sau cartilaginoasă, plată și subțire (exemple: lama vertebrală, lama etmoidului).
  • lanugo - păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt și la copilul nou-născut.
  • laringe - organ vocal situat în partea antero-superioară a gâtului, reprezentând segmentul inițial al căilor respiratorii.
  • lipoid -vezi adipoid.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


M[modificare | modificare sursă]

- regiune a encefalului situată între pedunculii cerebrali și bulbul rahidian; sinonim: puntea lui Varolio;
- (despre forma craniului) care are cutia craniană de formă intermediară între brahicefal și doliocefal.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


N[modificare | modificare sursă]

Punctul nasion sau rădăcina nasului
  • nasion - reper cranian constituit din punctul median al suturii fronto-nazale și folosit pentru determinarea diametrelor craniului (sinonim: rădăcina nasului).
  • nefron - unitate morfologică și funcțională a rinichiului, formată din glomerul, tuburile urinifere, formații vasculare și țesut interstițial.
  • nervi adrenergici - nervi simpatici ale căror terminații eliberează adrenalina.
  • nervi aferenți - nervi care transmit centrilor nervoși excitațiile periferice.
  • nerv lingual - ramură a nervului trigemen care asigură inervația părții anterioare a limbii.
  • nerv trigemen - a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori.
  • neuron - celule specializată în generarea și conducerea impulsurilor nervoase; neuronii primesc, prelucrează și transmit informații.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


O[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


P[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


S[modificare | modificare sursă]

- rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi.
- structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Ș[modificare | modificare sursă]

  • șanțul cârligului pterigoidian (Sulcus hamuli pterygoidei) - șanț situat lateral la baza cârligului pterigoidian, care servește ca scripete (trohlee) pentru tendonul mușchiului tensor al vălului palatului (Musculus tensor veli palatini).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


T[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Ț[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


U[modificare | modificare sursă]

  • unghi palpebral - vezi cant.
  • uretér - fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară.
  • uretră - canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior, pentru eliminarea urinei din organism.
  • uroteliu - epiteliul (de tranziție) care tapetează lumenul căilor urinare (calice mici, calice mari, bazinet, ureter, vezică urinară, partea proximală a uretrei).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.