Urs polar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Urs polarAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Polar Bear 2004-11-15.jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Ursidae
Polar bear range map.png

Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții sale este de 35-40 ani.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300-600 kg la masculi și 150-300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 2,5 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundră. Este un înotător excelent.

Corpul ursului polar este asemanător cu cel al unui urs brun. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascutiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adica nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat.

Culoarea blănii este albă, dar poate fi galbuie sau gri în timpul verii. Însă explicația științifică a culorii acesteia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte calduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig. Sistemul lor de încalzire este foarte eficient (în părul blănii se gasesc canalicule microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică excelentă) și de aceea uneori se tăvălesc prin zăpada pentru a se răcori.

Labele din față sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura propulsia. Cele posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele sunt mai mari decât la ceilalți urși (22 de cm lățime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În apa atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare, iar scufundat poate să stea până la 5 minute. Ca și oamenii se deplasează atingând solul cu călcâiele, dar și cu talpa și pot adopta o poziție bipeda ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să observe pericolele, să caute hrana sau să lupte. Înălțimea unui urs polar este de 1,6 m.

Teritoriul de răspândire[modificare | modificare sursă]

Ursul polar este răspândit în ținutul arctic. Acesta se întâlnește în mediul polar arctic și anume în apele Oceanului Arctic, dar și pe uscatul înconjurător. Polul Nord poate fi considerat tundră și taiga (???). Oimiakon și Verhoiansk au un climat polar datorită limitei climatice de iarnă mai joase cu 10°C decât în Antarctica. Temperatura aici este cuprinsă între -20°C și -40°C, iar vara ajungând la peste 0°C. Precipitațiile sunt aproximativ de 100-300 ml/an. De asemeni apar cicloni. Vara are loc topirea gheții. Ziua durează 5 luni, iar in ultima lună este semiîntuneric. În sud, unde este mai uscat, apare solul cu stepă polară (tufe mici, mușchi, lichieni, ierburi). Aceasta atrage urșii polari. Dar locul preferat de urșii polari este calota glaciară din Oceanul Arctic deoarece aici sunt mamifere marine.

În apa oceanică viața este mai abundentă decât pe continent. Aici urșii polari găsesc ușor hrana, care consta în foci. Ei parcurg spre nord sau spre sud distanțe de până la 1000 km când calota glaciară începe să se topească, pentru a căuta hrană.

Supraviețuirea ursului polar este pusă în pericol, după cum au anunțat oamenii de știință, de către încălzirea globală. Deja calotele glaciare au început să se topească, gheața este mai puțină cu aproape 50% decât acum 60 de ani. Una dintre soluțiile propuse a fost transportarea apei în aceste zone și transformarea ei în gheață.

Ursul polar este un animal protejat prin lege în țări precum Norvegia, Canada și Danemarca, care au interzis vânarea acestora din anul 1960.

Hrănire[modificare | modificare sursă]

Un pui îngrijit

Ursul polar este carnivor, consumând în special pui de focă, precum și diferite cetacee și pinipede. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheață de pe insulele arctice. Ursul polar este un puternic vânător de foci (Pusa hispida). Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși, dar și cel mai perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în șir așteptând ca focile să iasă.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și poate parcuge zeci de kilometri pentru a găsi o ursoaică fără pui. Perioada de împerechere este din martie până în iunie. Gestația durează 195-265 zile. Femela începe construcția adăpostului pentru pui începand cu luna octombrie. Ea sapă un gang lung de câțiva metri continuat cu o peșteră adâncă de 2 metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundate cu zăpadă de viscolele din nord. Femelele nasc în medie doi pui. Puii sunt născuți cu ochii închiși și au o blană deasă. Ei cântăresc aproape 600 de grame. Ursoaica va petrece 10 zile în apropierea vizuinii pentru ca puii să se adapteze la clima rece. în aprilie vin în contact cu clima și mediul. Bârlogul este loc de adăpost pentru ei deoarece temperatura poate atinge +20oC. Puii rămân cu mama 2 sau 3 ani. Ei ajung la maturitatea sexuală la 5-6 ani. Rata mortalitații la pui este estimată ca fiind cuprinsă între 10-30%.

Importanță[modificare | modificare sursă]

Aspecte pozitive: este folosită blana lor și carnea de către populația din acea zonă. Aspecte negative: sunt considerați periculoși. Au fost raportate cazuri de deces în urma întâlnirii cu aceștia în rândul populației autohtone. Este un animal protejat de lege, vânarea sa fiind strict reglementată. Se precizează că există aproximativ 40.000 de exemplare în sălbăticie.

Literatură[modificare | modificare sursă]

Joaca puilor de urs polar

Ursul polar este celebru datorită poveștii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Fram este un artist la circ și este dus înapoi în mediul sau pentru că altfel ar fi murit din cauza captivității. În realitate acesta este greu de dresat chiar luat de mic din mediul sau natural se adaptează foarte greu noilor condiții.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Această gravură, făcută de către Ciukci în anii '40 pe un colț de fildeș al unei morse, ilustrând vânarea focilor de către urșii polari.

Totem: Ursul ca totem simbolizează viața traită în liniște și armonie. Ursul este un simbol al puterii, al rezistenței. Specific zonei pacifice nord-occidentale sunt cei doi urși (Ursus americanus și Ursus arctos horribilis - grizzly). Aceștia pot fi vazuți pe totemul din aceste zone, sculptați, cu gheare lungi, limba scoasă, nările sugerate prin două cerculețe și mâncând somoni. Grizzly a atras atenția băstinașilor datorită puterii și cruzimii, fiind considerat protector al casei. În unele legende este considerat prințul care se va căsători cu cea mai frumoasă fată din acea comunitate. Ziua ursului: În folclorul romanesc ziua ursului este pe 2 februarie sau Stretenia atunci când se practică ritualurile viilor. Se mai numește Martinul cel Mare și se crede că în această zi ursul iese din bârlog și joacă, iar dacă își vede umbra mai doarme șapte săptămâni pentru că atunci se termină iarna, dacă nu vine primăvara și nu mai hibernează. Zalmoxis: se presupune că derivă de la "zalmos" care înseamnă "piele de urs". Zeița Artemis: Aceasta avea preotesele îmbrăcate în blănuri de urs și era considerată divinitate a vegetației. Constelații: constelațiile Ursa Mare și Ursa Mică.Legenda spune că zeița Callisto și fiul ei au fost transformați în urși de către Hera deoarece aceasta a avut un copil cu soțul ei, Zeus.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Urs polar
  • "Atlas magazin", Anul V, Nr. 1 (29), Ianuarie 1999
  • "Atlas magazin", Anul IV, Nr. 12 (28), Ianuarie 1998
  • "Cartea trecutului misterios" de Robert Charrox
  • Almanah Cugetatorii magazin, 1996
  • Economie, clasa X-XI, Editura Economica, Autori: Ilie Gavrila, Dan Nitescu, Paul Tanase Ghita, Constantin Popescu
  • Manuale biologie
  • Almanah animale, 2002
  • Cursuri geografie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Foto