Lopată
Lopata este o unealtă constituită dintr-o bucată de tablă metalică sau o placă de lemn sau de plastic, ușor concavă, cu marginile laterale puțin răsfrânte, montată pe o coadă de lemn, folosită la ridicarea și aruncarea unui material pulverulent, granular sau în bucăți mici (pământ, pietriș, nisip etc.).[1][2][3]
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Substantivul românesc lopată este un împrumut din limbile slave: lopata.[4][3]
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Lopata se compune din două părți:
- o piesă relativ plată, cu marginile mai mult sau mai puțin ridicate pentru a reține materialul;
- o coadă (un mâner) care permite mânuirea ansamblului.
Diferite tipuri de lopeți[modificare | modificare sursă]
Diferite forme de lopeți sunt disponibile în funcție de utilizarea lor.
- lopata din fier care se utilizează în cuptoarele de var
- lopata rotundă a zidarului
- lopata savoiardă
- lopata pătrată
- lopata pentru vânturatul cerealelor în siloz.
- lopată mică de infanterie - o cazma utilizată de către militari într-o varietate mare de scopuri.
- lopata americană cu mâner (coadă) scurt
- lopata de zăpadă
- lopățica din plastic pentru plajă
- lopata pentru pâine, sau pentru pizza.
- lopată sau vâslă
- Un tip special de lopată este fărașul.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Radu Țițeica. Dicționar Politehnic. Editura Tehnică, București 1967
- ^ DEXI - Dicționar explicativ ilustrat al limbii române. Editura: Arc & Gunivas, 2007
- ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil,Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
- ^ https://dexonline.ro/definitie/lopată
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7
