Politica României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
România
Coat of arms of Romania.svg

Acest articol face parte din seria:
Politica și Guvernul
României




Politica altor țări • 

Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[1] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991.[1][2] În anul 2003 a avut loc un plebiscit[3] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[1] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[4] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[5] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[1] Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul.[1] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[6] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[7]

Parlamentul și Guvernul[modificare | modificare sursă]

Parlamentul României este bicameral,[8] fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[9][10][11] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 30 noiembrie 2008. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[12]

Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[13] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.[14]

Puterea judecătorească[modificare | modificare sursă]

Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[15] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[16] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[1][17] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[18] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.

Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 [19] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[20][21]

Relațiile externe[modificare | modificare sursă]

După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului,[22] în 2004 ea a devenit membră a NATO[23] iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.[24]

Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei.[25][26] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO.[27] În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[28]

România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[27] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[29] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.[30][31]

Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special,[27] având în vedere că cele două țări folosesc practic aceași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[32] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[33]

România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel, României îi revin 9.700 km², iar Ucrainei îi revin 2.300 km².[34][35][36] Prin decizia CIJ, Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înființarea sa. O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.[37][38]

Principalele partide politice[modificare | modificare sursă]

Partidul Democrat Liberal (PDL) - este un partid de orientare populară cu anumite tendințe liberale, membru al Partidului Popular European. În 2005, printr-un vot intern a schimbat doctrina social democrată cu cea populară. A participat la guvernare și între 1990-1991, 1997, 1998-2000 și 2008-2012. Președintele partidului este Vasile Blaga. Actualmente, partidul este aflat în opoziție.

Partidul Social Democrat (PSD) - Este un partid politic din România, unic reprezentant în Parlamentul României al social-democrației. PSD deține 163 de reprezentanți în parlament. Este membru al Internaționalei Socialiste. Formeaza impreuna cu PNL si PC, Uniunea Social-Liberala (USL). Președintele partidului, Victor Ponta este si prim-ministrul României.

Partidul Național Liberal (PNL) - Este un partid înființat 1875, desființat 1947 și reînființat 1990, de orientare liberală (centru-dreapta). Membru al Partidului Liberal European (Partidul European Liberal Democrat și Reformist) și al Internaționalei Liberale. După 1990 a participat la guvernare între 1997-2000 și 2012-prezent. Actualul președinte al partidului este Crin Antonescu.

Partidul România Mare (PRM) - Este un partid nationalist de orientare de centru stânga. În vara anului 1990, Corneliu Vadim Tudor, împreună cu scriitorul Eugen Barbu, editează primul număr al revistei „România Mare”. Această revistă, la numai un an de la apariția sa, a dus la fondarea Partidului România Mare. Actualul președinte al partidului este Corneliu Vadim Tudor.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - (Romániai Magyar Demokrata Szövetség - UDMR/RMDSZ) - Este o Uniune a Maghiarilor din România cu orientare centru-dreapta. Uniunea Democrată Maghiară din România este membră a Uniunii Democrate Europene (EDU), al Uniunii Federale a Comunităților Etnice Europene (FUEV), al Organizației Națiunilor și Popoarelor Nereprezentate (UNPO) și are statutul de membru al Partidul Popular European (EPP).A participat la guvernare în diverse forme în perioadele 1997-2000, 2001-2004 și 2004-2008, precum și din 2010, în alianță cu PDL și UNPR. Actualul președinte al partidului este Hunor Kelemen.

Partidul Conservator (PC) (fostul Partid Umanist Român) - Este un partid politc ce promoveaza doctrina conservatoare. Nu este membru al niciunui partid european. Președintele partidului a fost Dan Voiculescu. În prezent, funcția de președinte al partidului îi aparține lui Daniel Constantin. În alegerile din 2004, PUR a făcut parte din Uniunea Națională PSD+PUR, fiind în coaliție cu Partidul Social Democrat. După alegeri, PC a renunțat la alianță și a participat alături de Alianța Dreptate și Adevăr la guvernare. La sfîrșitul anului 2006 PC s-a retras de la guvernare. Este unul dintre cele trei partide membre ale USL și face parte din guvern.

Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) - Partid politic parlamentar înființat în 2010, prin unirea majorității grupului parlamentar al independenților într-o singură formațiune. Conține foști membrii PSD, PNL, PC, precum și alți parlamentari. A fost la guvernare în perioada 2010-2012, împreună cu PD-L și UDMR. Are o doctrină și un program social-democrat, fiind candidat la Internaționala Socialistă. Președintele UNPR este Gabriel Oprea.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Romania. 2 (ed. 48). Londra și New York: Routledge. 2007. pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125 
  2. ^ Encyclopedia Britannica - Romania-> Government and society - Accesat la data de 12.02.2009
  3. ^ Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 - Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009
  4. ^ Constituția României - Titlul I, Principii generale - Statul român, Articolul 1. - Accesat la data de 12.02.09
  5. ^ Art.81 din Constituția României
  6. ^ Președintele României - Palatul Cotroceni - Accesat la data de 12.02.2009
  7. ^ Guvernul României - Palatul Victoria - Accesat la data de 12.02.2009
  8. ^ Senat.ro - Organizarea și funcționarea - Accesat la data de 12.02.2009
  9. ^ BIRN Romania Partners EDRC on Ethnic Minority Issues - Accesat la data de 25.02.2009
  10. ^ 18 organizații ale minorităților naționale vor fi reprezentate în Parlament - HotNews.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  11. ^ Monitorizarea activității parlamentare a reprezentanților minorităților naționale” (PDF). Material editat de Fundația Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Asociația Pro Democrația. 2007. http://www.apd.ro/files/publicatii/Monitorizarea_activitatii_parlamentare_a_minoritatilor_nationale-Raport_final.pdf. Accesat la 25 februarie 2009. 
  12. ^ Camera Deputaților - Palatul Parlamentului - Accesat la data de 12.02.2009
  13. ^ Art. 85 din Constituția României
  14. ^ Gov.ro - Guvernul României - Prezentare - Accesat la data de 12.02.09
  15. ^ Organizarea sistemului judiciar în România” (PDF). Consiliul Suprem al Magistraturii. 2008. http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/20_10_2008__18110_ro.pdf. Accesat la 12 februarie 2009. 
  16. ^ Prezentare. - Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Accesat la data de 12.02.2009
  17. ^ Romanian Legal system”. CIA Factbook. 2000. http://permanent.access.gpo.gov/lps35389/2000//legal_system.html. Accesat la 11 ianuarie 2008. 
  18. ^ Curtea Constituțională a României - Legea Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - Accesat la data de 12.02.2009
  19. ^ Bos, Stefan (1 ianuarie 2007). „Bulgaria, Romania Join European Union”. VOA News (Voice of America). Arhivat din original la 6 iulie 2009. http://web.archive.org/web/20090706141125/http://voanews.com/english/archive/2007-01/2007-01-01-voa16.cfm. Accesat la 2 ianuarie 2009. 
  20. ^ Romania will be EU's most corrupt new member. http://www.bbj.hu/main/news_18741_romania+will+be+eus+most+corrupt+new+member.html. Accesat la 11 ianuarie 2008. 
  21. ^ Ziua.ro - Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009
  22. ^ Banca Națională a României - Relațiile BNR cu organisme internaționale - Accesat la data de 28.02.2009
  23. ^ North Atlantic Treaty Organization - NATO Member Countries - Romania, 2004 - Accesat la data de 28.02.2009
  24. ^ European countries - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009
  25. ^ România sprijină proiectele NATO - România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009
  26. ^ 9am News - România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009
  27. ^ a b c Ministerul Afacerilor Externe” (în Română). http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35181&idlnk=1&cat=3. Accesat la 28 august 2008. 
  28. ^ Background Note: Romania - U.S.-Romanian Relations”. U.S. Department of State. http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/35722.htm. 
  29. ^ Turkey & Romania hand in hand for a better tomorrow.” (PDF). The New Anatolian, February 1, 2006. http://www.thenewanatolian.com/ek6.pdf. 
  30. ^ Primăria Municipiului Satu Mare - Ungaria sprijină aderarea României la UE - Accesat la data de 28.02.2009
  31. ^ Relațiile comerciale româno-maghiare sunt într-o dezvoltare spectaculoasă” (în Română) (PDF). Media România. http://www.mediaromania.ro/pdf/ro/52_.pdf. Accesat la 28 august 2008. 
  32. ^ Raporturile României cu Republica Moldova” (în Română). Centrul de Sudii Internaționale - Gabriel Andreescu - Valentin Stan - Renate Weber. http://studint.ong.ro/moldovar.htm. Accesat la 28 februarie 2009. 
  33. ^ Ambasada României la Chișinău - Relații politico-diplomatice - Accesat la data de 28.02.2009
  34. ^ ICJ Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania v. Ukraine) icj-cij.org, 3 februarie 2009
  35. ^ MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 mae.ro, accesat 4 februarie 2009
  36. ^ Verdict la Haga: România a câștigat 9.700 km pătrați de platou continental, 79% din suprafața disputată
  37. ^ Antena 3 - MAE: Momentan, Ucraina nu are voie să lucreze la canalul Bâstroe. - Accesat la data de 28.02.2009
  38. ^ Ziua - George Damian - Canalul Bâstroe și Insula Șerpilor, dublu atac ucrainean - Accesat la data de 28.02.2009

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Contribuții privind viața politică din România: evoluția formei de guvernămînt în istoria modernă și contemporană, Ioan Scurtu, Editura științificǎ și enciclopedicǎ, 1988
  • România, viața politică în documente, Arhivele Statului din România, 1945
  • Enciclopedia istoriei politice a României: 1859-2002, Stelian Neagoe, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2003
  • Oameni politici români - enciclopedie, Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 2007 - recenzie
  • Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia, București, 2003 - recenzie
  • Partidele politice din România, 1862-1994: enciclopedie, Ion Alexandrescu, Editura Mediaprint, 1995
  • Enciclopedia partidelor politice din România, 1859-2003, Ioan Scurtu, Editura Meronia, Political parties, 2003
  • Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940, Alexandru Gh. Savu, Editura științifiǎ și encilopedicǎ, 1976
  • Dicționarul partidelor politice din România: 1989-2001, Stan Stoica, Editura Meronia, 2001
  • Partidele politice din România 1918-1940: programe și orientări doctrinare, Gheorghe Sbârnă, Editura Sylvi, 2001
  • Viața politică în România: Partidele politice. 1918-1921, Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, Editura politicƯa, 1971
  • Viata Politica in Romania 1918-1921, Mircea Mușat, Editura politică, 1976
  • Viața politică în România, 1899-1910, Mircea Iosa, Traian Lungu, Editura Politică, 1977
  • Viața politică în România 1922-1928, Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, Editura Politică, 1979
  • Din viața politică a României, 1926-1947: studiu critic privind istoria Partidului Național-Țărănesc, Ioan Scurtu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
  • Nevoia schimbării: un deceniu de pluripartidism în România, Alexandru Radu, Editura "Ion Cristoiu,", 2000
  • Sistemul politic al Republicii Socialiste România: studii, Manea Băbuț, Editura Politică, 1979
  • Democrația la români: 1866-1938, Ioan Scurtu, Ion Bulei, Editura Humanitas, 1990
  • Istoria politică a României între anii 1944-1947: crestomația tranziției dintre două dictaturi, Stelian Neagoe, Editura Noua Alternativă, 1996
  • Doctrine politice în România secolului XX, Vol. 1, Aristide Cioabă, Constantin Nica, Institutul de Teorie Socială, Editura Institutului de Teorie Socială, 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]