Mircea Diaconu

Mircea Diaconu
Născut(ă)	24 decembrie 1949 (1949-12-24) Vlădești
Căsătorit(ă) cu	Diana Lupescu, actriță

Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949, Vlădești, Argeș) este un actor și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, directorul Teatrului „Nottara” din București (până în noiembrie 2011, când a demisionat, în urma acțiunii penale a Agenției Naționale de Integritate cu care a pierdut procesul, fiind declarat ca aflat în "conflict de interese", deoarece cumulează două funcții publice), membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL începând cu 2008.

Teatru

A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu Harfa de iarba de Truman Capote. Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul Nunta de piatra, dupa I. Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas pâna în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001. În calitate de manager al Teatrului Nottara, a fost implicat într-un scandal de nepotism, întrucât și-a angajat acolo propria soție (pe Diana Lupescu), pe post de regizor artistic gradul I, și a remunerat-o din fondurile Teatrului pe contracte ce implică drepturi de autor.

Filmografie

• Actorul și sălbaticii (1975)
• Profetul, aurul și ardelenii (1978)
• Artista, dolarii și ardelenii (1980)
• Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
• O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
• Buletin de București (1983)
• O lumină la etajul zece (1984)
• Căsătorie cu repetiție (1985)
• Telefonul (1992)
• Happy End (2006)
• Ticăloșii (2007)

• Tache (2008)
• Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
• Legături bolnăvicioase (2006)
• Aventurile unei zile (2004)
• Filantropica (2002)
• Corul pompierilor (2000)
• Față în față (1999)
• Dănilă Prepeleac (1996)
• Dublaj memorabil de voce, în seria Noile Aventuri ale lui Winnie de Pluș (The New Adventures of Winnie de Pooh), în rolul lui Iepure, vocea în original aparținându-i lui Ken Sansom (1996)
• Asphalt Tango (1993)
• Campioana (1990)
• Întâmplări cu Alexandra (1989)
• Secretul armei secrete (1988)
• O vară cu Mara (1988)
• Zâmbet de soare (1987)
• Promisiuni (1985)
• Horea (1984)
• Amurgul fântânilor (1983)
• Căruța cu mere (1983)
• Așteptând un tren (1982)
• Calculatorul mărturisește (1982)
• Secvențe (1982)
• Sfîrșitul nopții (1982)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Semnul șarpelui (1981)
• Casa dintre câmpuri (1980)
• Audiența (1979)
• Bietul Ioanide (1979)
• Înainte de tăcere (1979)
• Vacanță tragică (1979)
• Din nou împreună (1978)
• Împușcături sub clar de lună (1977)
• Cuibul salamandrelor (1976)
• Mere roșii (1976)
• Filip cel Bun (1975)
• Capcana (1974)
• Explozia (1973)
• Adio, dragă Nela! (1972)
• Metamorfoze (1972) (TV)
• Nunta de piatră (1972)

Roluri în teatru

Teatrul Bulandra

• Revizorul de Gogol, regia: Lucian Pintilie (1972);
• A 12-a noapte de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1973);
• Răceala de Marin Sorescu, regia: Dan Micu (1977);
• Furtuna de Shakespeare, regia: Liviu Ciulei (1978).

Teatrul C.I. Nottara

• Cum vă place de Shakespeare, regia: Lucian Pintilie (1982);
• Pădurea de Ostrovski, regia: Constantin Marinescu (1983);
• Ultimul bal după Liviu Rebreanu, regia: Dan Micu (1984);
• Burghezul gentilom după Moliere, regia: Alexandru Dabija (1986);
• Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988).

Theatrum Mundi

• Teatrul descompus de Matei Vișniec, regia: Cătălina Buzoianu

Teatrul Național I.L.Caragiale

• Ghetou de Joshua Sobol, regia: Victor Ioan Frunză

Activitate politică

Mircea Diaconu vorbind în timpul Revoluției Române din 1989

Mircea Diaconu este membru al Partidului Național Liberal și a fost ales din partea acestei formațiuni (de pe locul 3 în circumscripția în care a candidat) ca senator de Argeș la alegerile din 2008. Din martie 2010 - Congresul ordinar PNL - vicepreședinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenția Democratică, pentru ca mai apoi să se alăture lui Varujan Vosganian și să intenționeze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii.

Ca director al Teatrului Nottara, Diaconu era însă incompatibil atât cu funcția de senator (funcții deținute concomitent timp de 3 ani), cât și cu cea de ministru, întrucât funcțiile politice i-ar fi permis să dirijeze subvenții publice către instituția pe care o conduce. Agenția Națională de Integritate, o instituție înființată în România pentru a combate asemenea cazuri de conflict de interese, i-a contestat de aceea mandatul în instanță. Diaconu nu s-a prezentat la termenele de judecată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat și ea incompatibilitatea, el renunțând la locul din Guvern. Deși incompatibilitatea a fost decisă de instanța supremă încă din iunie, Senatul nu a luat act de ea până în decembrie, mandatul lui Diaconu încetând abia cu câteva zile înainte de expirarea lui, acțiune comentată de specialiști în drept ca o sfidare și o imixtiune din partea legislativului față de puterea judecătorească, întrucât organisme oficiale ale Senatului l-au asigurat pe Diaconu că nu este incompatibil.

Legături externe

• Mircea Diaconu pe PORT.ro
• profilul lui Mircea Diaconu pe Harta politicii din România

Interviuri

• Mircea Diaconu: "În primul an de studenție am avut cele mai proaste note", 20 iulie 2010, Simona Popa, Adevărul