Turismul în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele rustice, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradiițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor.[1]

Zone turistice[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult de 60%[2] dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară.[3] În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini.[4][5] Pentru atmosfera lor medievală și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit niște importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor.[6] Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța.[7] Alte atracții turistice importante din România sunt cele naturale precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și încă alte câteva peșteri din Munții Apuseni.[8]

Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rând mânăstirilor. Cele cinci mânăstiri cu pictură exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstreaza frumusetea după mai bine de 450 de ani.[9][10]

București[modificare | modificare sursă]

Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României.[11][8] Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon.[12] Cele mai importante obiective turistice ale municipiului București sunt: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Biserica Stavropoleos, Hanul lui Manuc și altele.[13][14] De asemenea, în București se organizează, în fiecare an, Târgul de Turism al României.[15][16]

Statistici[modificare | modificare sursă]

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă).[17] După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potențial de extindere.[18] După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016.[19] Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.[20]

În anul 2010, litoralul românesc a atras aproximativ 1,8 milioane de turiști, cu 15% mai puțini decât în 2009[21]. Sunt numeroase agenții de turism din România și din alte țări care aduc turiști străini. Deasemenea turiști români și străini își pot face rezervări la hoteluri, moteluri, pensiuni și alte spații de cazare din țară și din alte țări direct pe siteurile specializate.

În anul 2009, România a avut 1,27 milioane turiști străini iar în 2010 - 1,34 milioane[22]. În anul 2004, numărul de turiști străini a fost de 3,6 milioane[23].

Stațiunile balneo-climaterice

În stațiunile balneo-climaterice din România vin anual între 800 de mii și un milion de oameni să se caute de sănătate[24]. Acestora li se adaugă și pesionarii care primesc de la Casa Națională de Pensii bilete de tratament[24]. Anual circa 250.000 de astfel de bilete ajung la prnsionari, dar nu toți ajung în stațiuni[24]. Doar 10% dintre turiști sunt cetățeni străini[24].

Numărul turiștilor străini care au sosit în România in anul 2008[modificare | modificare sursă]

Țări din Uniunea Europeană[modificare | modificare sursă]

Alte țări din Europa[modificare | modificare sursă]


    • Turiști din Asia - 223.883
    • Turiști din Africa - 18.444

Potențialul turistic constituie o componentă esențială a ofertei turistice și o condiție indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile și diversitatea elementelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, el reprezintă motivația principală a circulației turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităților de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem național și categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activității turistice. Atracția turistică este motivul fundamental și imboldul inițial al deplasării către o anumită destinație turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracție a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitarea și primirea călătorilor. Scopul lucrării este de a prezenta potențialul turistic al României respectând următoarele criterii: - identificarea componentelor patrimoniului natural; - identificarea componentelor patrimoniului antropic; - descrierea formelor de turism; - prezentarea itinerarilor specifice Maramureșului istoric.

Componentele patrimoniului turistic[modificare | modificare sursă]

Componentele patrimoniului natural[modificare | modificare sursă]

a) Relieful – este cel mai variat și important element de potențial turistic atât prin valoarea peisagistică cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Principalele atracții ale reliefului sunt generate de: - treptele și formele de relief (relieful glaciar, carstic, vulcanic); - stâncile cu formă bizară; - fenomenele geologice. Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, alpinismului, odihnei și recreerii, speoturismului cât și în suport pentru alte elemente de potențial (hidrografic, floră, faună).

b) Clima – contribuie la crearea ambianței favorabile călătoriei prin: - regimul precipitaților; - temperatura și umiditatea aerului; - nebulozitatea atmosferei; - brizele montane și marine; Clima constituie o condiție de bază pentru practicarea unor forme de turism: • sporturile de iarnă prin prezența, consistența și menținerea stratului de zăpadă; • cura heliomarină; • climatoterapia. c) Hidrografia – contribuie la sporirea atractivității unei zone turistice prin prezența următoarelor elemente de potențial turistic: - râuri, fluvii, lacuri naturale și antropice; mări, delte și estuare; ape minerale și termominerale și favorizează practicarea turismului de sfârșit de săptămână, de pescuit, de cură heliomarină, de practicarea a sporturilor nautice, de tratament balnear. d) Vegetația – reprezentată prin păduri, pajiște, arborete prezintă: - o atracție turistică în sine: parcuri naturale ca destinații de vacantă, parcuri dendrologice, rezervații științifice; - un element care sporește atractivitatea celorlalte componente ale potențialului turistic. Ea prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere, agrement. e) Fauna - prezintă din punct de vedere turistic o importanță: - cinegetică și piscicolă - datorită bogăției și variații speciilor; - estetică – contribuind astfel la creșterea atractivității zonelor vizitate; - științifică – datorită existenței unor specii rare sau pe cale de dispariție protejate în rezervații ți parcuri zoologice și constituie o motivație pentru practicarea turismului de vânătoare și pescuit sportiv, științific, de cunoaștere. f) Rezervațiile naturale – prezintă importanță: - sub aspect estetic – ca element de atractivitate; - cognitiv – științific ca bază a turismului profesional și de cunoaștere.

Componentele patrimoniului antropic[modificare | modificare sursă]

România dispune de un bogat și valoros potențial antropic, rezultat al existenței și istoriei de peste două milenii a poporului român în acest spațiu geografic. Componentele potențialului turistic antropic, care se evidențiază prin atractivitatea și valoarea lor, se grupează în: a) Potențialul cultural – istoric: • Vestigii arheologice și monumente istorice și de artă; • Elemente de etnografie și folclor; • Instituții și evenimente cultural – artistice; b) Potențialul tehnico – economic c) Potențialul socio – demografic.

A. Patrimoniul cultural – istoric 1. Vestigii arheologice si monumente istorice si de arta: a)Vestigiile arheologice existente pe teritoriul României sunt numeroase, de mare valoare atât pentru istoria, cultura si civilizația poporului nostru, cat si pentru cele universale. Dintre acestea pot fi enumerate: - cetățile dacice: Sarmizegetusa, de la Costești si Blidaru din munții Orăștiei; - cetățile daco – romane: Monumentul triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Drobeta, unde se afla si ruinele podului Traian, Dierna Orsova; Napoca (Cluj Napoca), Potaissa (Turda); - cetățile medievale: Sighișoara, Neamț, Suceava, Curtea Veche – Palatul Voievodal din București, Alba Iulia, Targoviște; - cetăți țărănești fortificate: Depresiunea Brașovului, „Tara Bârsei” Rășnov, Bod, Feldioara, Prejmer, Teliu Maierus. b) Monumentele istorice si de arta de o mare varietate reflecta evaluarea culturii si civilizației autohtone, dar si influentele diferitelor culturi ale lumii cu care a intrat in contract intre cele mai reprezentative se număra: - mănăstirile Bucovina- Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Putna, Arbore, Dragomirna, Neamț – Agapia, Varatec, Neamț, Oltenia – Tismana, Horezu, Govora, Cozia; - bisericile: Biserica Neagra din Brașov; „Biserica Trei Ierarhi” din Iași. - bisericile din lemn din Maramureș; Dragomiresti; Rozavlea - castele si palate ca: Bran, Peles, Corvineștilor – Hunedoara, Mogoșoaia, Cotroceni. - monumentele de arta: Ansamblul Sculptural al lui Brancusi de la Marasesti, Turnul Chindiei de la Târgoviște si altele. 2. Elementele etnografice si folclorice: caracterizate prin originalitate, bogăție si varietate, reprezintă o atracție inedita a României. Acestea includ: - arhitectura si tehnica populara specifica, cele din zonele Bucovinei, Tarii Moților, Maramureș, Dornelor; - creație artistica, producția mestesugareasca si artizanul se remarca prin centrele de ceramica de la Horezu, Corund, Oboga, Marginea si altele; centrele de prelucrare a lemnului, încondeierea ouălor, țesutul covoarelor, cojocaritul; - obiceiuri, tradiții populare exemplu: Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Festivalul datinilor si obiceiurilor de iarna de la Sighetu Marmatiei; - costumele populare din zonele Argeș, Muscel, Moldova, Oltenia, Transilvania. 2. Instituțiile si evenimentele cultural – artistice reflecta intensitatea vieții spirituale, tradiția si modernismul in cultura. - edificiile unor instituții culturale ca: Ateneul roman, Operele din București, Timișoara, Cluj, Palatul Culturii din Iași, Bibliotecile din Oradea, Alba Iulia, Casa Sfatului din Brașov; - muzeele si casele memoriale cu profile diverse: științele naturii, istorice, știința și tehnica etnografica si arta. - evenimente culturale de tipul festivalurilor muzicale: George Enescu, Cerbul de Aur, ale filmului, ale teatrului, expoziții si târguri, serbări (Serbările Marii, Serbările Zăpezii); - Case memoriale Ipotești, Mircești, Stupca; - Muzee: Muzeul Brukinthal – Sibiu, Muzeul „Antipa” Suceava; - Palate: Palatul Culturii – Iași; - Biblioteci: biblioteca Bathyaneum – Alba Iulia; - Sate turistice: Rucar, Bran, Fundata, Bogdan – Vodă; - Sate cu tradiții folclorice: Huda, Certeze, Prislop. d) Potențialul tehnico – economic include: - baraje de acumulare: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru, Porțile de Fier; - poduri: Podul de la Cernavoda; - Transfagarasanul si alte elemente tehnico – economice care pot constitui atracții. e) Potențialul socio – demografic cuprinde: - orașele care sunt atractive prin arhitectura specifica, prin valorile de arta pe care le adăpostesc sau evenimentele pe care le găzduiesc: București, Cluj Napoca, Timișoara, Alba Iulia, Oradea, Sighișoara, Iași, Bistrița. - localitățile rurale care pe lângă aceste valori oferă si condiții naturale deosebit de atractive pentru petrecerea timpului liber.

Formele de turism[modificare | modificare sursă]

Formele de turism sunt definite in funcție de mai multe criterii care iși pun pecetea asupra individualizării fenomenului turistic la scara detaliilor sale. Astfel de criterii sunt: • Distanța: • Durata: • Proveniența turiștilor: • Numărul practicanților: • Gradul de organizare: • Modul de desfășurare: • Mijlocele de transport utilizate: • Vârsta turiștilor: • Aportul social. Principalele forme de turism derivate din aplicarea criteriilor susmenționate sunt ilustrate in modelul alăturat: A. Distanta ca factor al derulării formelor de turism impune trei variante de practicare, si anume: turismul de distanta mica, turismul de distanta mare și turismul de distanta foarte mare. Turismul de distanta mica ocupa, prin numărul participanților, intensitatea și orientarea fluxurilor primele poziții intre formele enumerate. Pentru habitatele urbane, turismul de mica distanta se limitează frecvent la deplasări scurte, cu o durat de câteva ore pana la 1 – 2 zile in zona periurbană. Turismul de distanță are, în principal, un caracter recreativ deși, acolo unde apar resurse curative sau edeficii cu funcție atractiva, poate îmbrăca si trasaturile celorlalte tipuri. Sunt căutate mai ales pădurile, marginile apelor, pajiștile sau poienile. Datorita duratei reduse aceasta forma de turism se practica la sfârșitul săptămânii, dar si in intervalul de câteva ora de la sfârșitul fiecărei zile. Pentru tarile din zona temperata maximum-ul se înregistrează vara, când „ieșirile la iarba verde” sunt numeroase. Al doilea maxim, mai atenuat, apare iarna, anotimpul schiului si săniuței. Turismul la distanta mica este foarte sensibil la factorii climatici, vremea frumoasa fiind o condiție esențiala a desfășurării lui. Este dificil de estimat practicanții după vârsta, deoarece practica toate categoriile, de la tineri pana la bătrâni. In schimb, din punct de vedere profesional, predomina ușor grupurile sociale cu condiții de uzura psihica mai accentuata. Turismul de distanta mica are un caracter de masa si o eficienta economica rezultata din servicii. Sezonalitatea sa este pronunțata. Vârfurile cererii in anumite zile si intervale influențează negativ condițiile recreerii prin supraaglomerare. Turismul de distanta mare cuprinde activitățile desfășurate în afara zonei periurbane sau a localități de reședință, cu mijloace de transport modern. Pentru țările mijloci ca suprafața, el poate fi asimilat cu turismul desfășurat in interiorul granițiilor naturale. Presupune deplasări de sute de km si o durata medie sau lunga. Predomina turismul cultural si de îngrijire a sănătății. Din punct de vedere al provenienței turiștilor este un turism mixt, intern si internațional si antrenează mase largi de persoane in fluxuri orientate spre regiuni sau obiective cu zestre atractiva importanta. Turismul la distanta foarte mare se desfășoară la nivel continental, de obicei in interiorul unei tari cu o suprafața deosebita (Canada, SUA, Brazilia, China). Este practicat de un număr limitat de persoane, cu venituri superioare mediei si utilizând mijloace de transport rapid sau foarte convenabile. Sunt vizitate resurse si infrastructuri turistice de marca (Hawai, Florida, Coasta de Azur). Eficienta acestei forme este foarte ridicata datorita prețurilor foarte mari ale serviciilor si produsului turistic in general. B. Durata călătoriei sau sejurului își pune si ea pecetea asupra formelor de practicare a turismului. Dacă distanța la care se deplasează turiștii este dependenta de mărimea veniturilor și a timpului liber, durata actului turistic este impusa, înainte de orice, de capacitatea de satisfacere in timp a nevoi umane de recreere, refacere și informare. Se detaseaza, după criteriul temporal, trei forme de turism si anume: - turismul de scurta durata (1 – 3 zile) este specific sfârșitului de săptămâna sau unor mici intervale din concediul anual. Predomina în zona periurbană și antrenează cele mai largi grupe de populație. Prin recurgerea la mijloace moderne de transport acest turism se poate practica la distante mari (weekend-urile europene in Azore săi in insulele Marii Egee). Ponderea majora o deține latura recreativa, dar numărul excursiilor cu tenta culturala este în creștere. - Turismul de durata medie corespunde concediului anual, foarte diferit, ca durata, de la o tara la lata îmbracă toate cele patru tipuri descrise, iar deplsările se realizează la mari si foarte mari distante. Practicându-se în concedii și vacanta generoasa, mai ales vara, mari suprasolicitări ale infrastructurii. O mare din activitățile proprii se desfășoară în afara granițelor naționale. - turismul de durata lunga, peste 30 de zile, este apanajul grupelor de populație cu un timp liber excelent. Predomina turismul curativ. Tot in aceasta forma trebuie inclus turismul de vizitare a rudelor si prietenilor. Actul turistic se poate desfășură in aceeași localitate, sau localități diferite. C. După zona de proveniența se individualizează pregnant după forme de turism: inter si internațional. Turism intern își are aria de desfășurare in interiorul granițelor politico – administrative ale unei tari. Sub raportul numărului de practicanți, acestuia ii revine majoritatea covârșitoare a turiștilor ce vizitează anual tara respectiva (85% Anglia, 30% Franța). Faptul se explica prin acțiunea unui ansamblu cauzal din care nu lipsesc influentele costului, timpul liber, cunoașterea limbii. Turismul intern determina o ierarhizare riguroasa a ofertei fiecărei tari, o diversifica si o testează, recomandând-o turismului internațional. Turismul internațional presupune desfășurarea activităților din sfera analizata dincolo de hotarele tarii de proveniența a turiștilor săi. Cauzele amplificării fluxurilor internaționale de vizitatori sunt multiple. Printre acestea se număra ridicarea gradului de civilizație si bunăstare in numeroase tari; dorința de cunoaștere a unor realități si fenomene noi, vizitarea rudelor si prietenilor din străinătate; modernizarea cailor si mijloacelor de transport; facilitățile oferite de noile state venite pe piața turistica a lumii. Pe plan financiar, turismul internațional, prin aportul de valuta, joaca un rol foarte important in balanța economica a tarii receptoare. Unele state precum Spania, Austria, Elveția, datorează acestei forme de turism ceea mai mare parte a intrărilor valutare. Turismul internațional presupune si reclama totodată pe lângă sub fond atractiv aparte, o infrastructura si servicii de înalta calitate. Fiind foarte sensibil la propaganda turistica si stabilitatea politica generala. D. In funcție de numărul rezultatului participanților deosebim turismul individual si turism de grup. Turismul individual este practicat de o anumita categorie de persoane cu venituri mai mari, ilustrata si in posesia unui mijloc de transport propriu, ceea ce le asigura o independenta totala de deplasare. Optând pentru aceasta varianta, turistul se preocupa personal de organizare si efectuarea excursiei, reducându-se comoditatea dar având posibilități să-și modifice traseul si opțiunile de parcurs. Este necesara o distincție intre turismul izolat, care călătorește de unul singur, si turistul individual care interprinde călătoria cu membrii familiei sau un grup restrâns de prieteni. Turismul in grup se caracterizează prin: • Neimplicarea turiștilor in planificare si organizarea actului recreativ, ceea ce sporește comoditatea; • Turiști beneficiază de tarife mai reduse prin facilități de ordin social; • Antrenează categorii diverse ale populației cu cerințe mai modeste fata de oferta turistica. E. In strânsa dependenta cu modul de desfășurare, activitățile turistice pot fi: continue, sezoniere sau de circumstanță. Turismul continuu este definit prin luarea in considerare a particularităților de funcționare a infrastructurii si nu opțiunile practicanților. In consecință, putem semnala prezenta unor baze utilizate in tot timpul anului, cum sunt cele din marile orașe, din nodurile principale de transport sau sunt situate de-a lungul unor importante artere de circulație. Turismul sezonier – este specific latitudinilor mijlocii, cu doua sezoane optime deplasărilor si recreerii. Desfășurându-se cu predominanta in aer liber, el este dependent de mediul climatic ale cărui însușiri le valorifica de altfel. Pentru Europa, in general apar doua variante ale turismului sezonier si anume: turismul estival, cu doua subvariante litoralul si montan ;si turismul hivernal preponderent montan. F. Mijlocele de transport reușesc, la rândul lor sa-si pună o pecete proprie asupra modului de desfășurare a activităților turistice. Întâlnim, ca urmare, turismul terestru, rutier, feroviar, aerian si naval. g. In funcție de vârsta turiștilor se evidențiază un turism practicat de elevi si studenți cu tenta recreativa si culturala, de câtre persoanele mature si turismul vârstei a treia, preponderent creativ.

Factorii naturali de cura în turismul balnear[modificare | modificare sursă]

România dispune de un excepțional potențial balnear care concentrează o varietate de factori morali de cura. Factorii naturali de cura in turismul balnear: 1. Apele minerale și termominerale 2. Lacurile terapeutice 3. Nămolurile terapeutice 4. Emanații de gaze terapeutice 5. Salinele 6. Plantele medicinale 7. Factorii climatici de cura 8. Aeroionizarea Existenta acestora a favorizat dezvoltarea turismului balneo climateric si valorificarea lor pentru tratarea unor game largi de afecțiuni. 1. Apele minerale si termominerale volumul rezervelor, calitățile terapeutice, varietatea conținutului lor, acestea reprezintă principalul factor natural de cura din România, de care se leagă o parte importanta din activitatea balneoturistica a României. Apele minerale din România au un conținut deosebit de variat in elemente chimice si de aceea prezintă o mare complexitate si diversitate sub aspect fizico-chimic, minerologic, termic. Ele sunt localizate in principal intre zona de contact intre dealuri si podișuri cu arealul montan (stațiunile Covasna, Tușnad, Calimanesti, Baile Herculane, Vatra Dorna) 2. Lacurile terapeutice, datorează calităților fizico – chimice ale apelor lor si ale unor particulelor ca fenomenul de heliotermie si salinitate ridicata, prezintă un deosebit interes terapeutic., apele acestor lacuri sunt clorurate sodice, iodurate sau suflatate.

Lacurile cele mai folosite in balneoturism: - din Câmpia Română – Balta Alba, Lacul Sărat, Lacul Amara; - de pe litoral marin – Techerghiol, Mangalia; - din masivele de sare din zonele dealurilor sub carpatice sau de podiș (de la Sovata, Ocna Murea, Ocna Dej, Ocna Sibiului, Slanic Prahova, Ocna Sugatag.). 3. Nămolurile terapeutice, România dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice care după originea si calitățile lor fizico –chimice, se împart in trei categorii: - sapropelice, nămoluri negre, sulfuroase, specifice lacurilor: Techerghiol, Amara, Lacul Sarat, Sovata, Ocna Sibiului, Ocnele Mari si Marii Negre. - Nămoluri minerale de izvor de la Sanghiorzi Bai, Baile Felix; - Turbe descompuse chimic la: Poiana Stampu, Borsec, Tusnad, Mangalia. 4. Emanații naturale de gaze termice, acestea includ: - Emanațiile naturale de dioxid de carbon, specific munților vulcanici Oaș – Caliman – harghita, sunt utilizate ca mofete la Baile Tusnad, Borsec, Buziaș, Covasna, Vatra Dornei, Sangiori Bai, Harghita Bai. - Emanațiile naturale de hidrogen sulfurat, sunt intalnite la: Sugag- Bai si Santimbru Oas fiind unice in Europa. 5. Salinele constituie un important factor de cura, baze de tratament, se afla la Targul Ocna, Slanic, Prahova, Slanic Moldova, Praid si Cacica. 6. Plantele medicinale ca factori naturali de cura, sunt din ce in ce mai solicitate balneomedic, atât in prepararea unor medicamente, cat si in cura externa ca bai de plante. 7. Factori climatici de cura pot fi utilizați in menținerea sau ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapic. In urma cercetărilor de bioclimatologie medicala sau evidențiat mai multe bioclimate cu calități terapeutice: - bioclinat excitant de câmpie si litoral: - bioclimat sedativ indiferent din câmpia de vest, dealurile si podișurile pana la 600 -1000 m; - bioclimat tehnico stimulant specific altitudinilor de peste 800 m si pana la circa 2000 m. 9. Aeruconizarea, influenta climatului aeroelectric cu o aeroinizarea bogata, predominant negativa are efecte benefice asupra organismului uman în principal de sedare. Astfel ea se constituie intr-un important factor de cura pentru multiple afecțiuni, sporind astfel valoarea balneo- medio a unei stațiuni. In afara noastră aeronizarea prezintă valori moderate, dar sunt zone unde acestea sunt mult mai ridicate (Baile Felix, Borsec, Moneasa, Baile Herculane). Acest valoros fond balnear al României este dublat dea servi de particularități. • Prezenta tuturor grupurilor de factori naturali de cura ( ape minerale si termominerale, namoluri terapeutice, emanații naturale de gaze); • Existenta factorilor naturale de cura cu caracter de unicat: gazele mofitice, apa lacurilor sărate si nămolurile terapeutice de pe fundul acestora, microclimat salin. • Posibilitatea tratării întregii game de afecțiuni, tratabile cu ajutorul factorilor naturali; • Existenta unor rezerve importante de factori naturali de cure; • Larga răspândire a acestora pe întregul teritoriu al tarii; • Prezenta pe mici suprafețe a mai multor grupe de factori naturali decura care care asigura tratarea cocnomitenta a mai multor afecțiuni. • In ultimele ani activitatea balneara a cuboscut o larga dezvoltare sub aspectul organizatoric, al cercetării si folosirii balneomedicael, iar baza naturala a fost modernizata, extinsa si diversificata. In prezent România dispune de circa160 de stațiuni si localități balneare cu factori de cura.

Protecția si conservarea mediului[modificare | modificare sursă]

Turismul mai mult ca oricare domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, aceasta reprezentând „materia sa prima”, obiectul si domeniul de activitate si de desfășurare a sa, purtătorul resurselor sale. Dezvoltarea societății presupune mediul înconjurător la doua tipuri de de gradări: • Unul ca urmare directa a exploziei demografice, a expansiunii orașelor, creșterii considerabile si intr-un ritm rapid înregistrate in industrii, agricultura si alte domenii de activitate amplificării sistemelor de transport, comunicații, exploatări intensive a resurselor naturale. Aceasta implica: - aerul - apa Popularea - solul - sonora - peisajul

- pădurilor Degradarea - rezervațiilor si monumentelor naturale - obiectivelor antropice • Altul mai puțin agresiv cu caracter sezonier care decurge din folosirea mediului înconjurător pentru activități de turism si agrement. Aceasta este rezultatul: a) concepție greșita de valorificare a unor resurse turistice, zone, puncte sau obiecte turistice; b) presiuni directe a turiștilor asupra peisajului, florei, faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora total sau parțial. In ceea ce privește protecția si conservarea mediului, in România este creat un cadru juridic solid, reflectat in sistemul de legi, hotărâri si alte acte normative care stabilesc principiul, normele generale si speciale, precum si răspunderile ce revin societăților, persoanelor fizice si chiar organelor centrale si de control in acest domeniu. Zonele si stațiunile turistice beneficiază de priorități pentru ameliorarea si protecția mediului înconjurător] prin măsura si programe speciale, care vizează asigurarea si încurajarea dezvoltării turismului. Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul din cele două tipuri: conservarea și reabilitarea mediului.

Itinerarii turistice specifice fiecărei zone turistice[modificare | modificare sursă]

Valoarea potențialului turistic al României, caracterizata prin varietatea si armonia formelor de relief, diversitatea obiectivelor turistice naturale si antropice, precum si existenta unor resurse cu caracter de unicat, situează România printre tarile cele mai favorizate, având posibilități de practicarea a unui „turism total”. Punerea in valoare a acestuia presupune conceperea unor programe turistice originale si atractive, pe interese cat mai variate, specifice diferitelor zone ale tarii. Complexitatea si atractivitate potențialulului turistic al Carpaților Romanești se poate materializa in organizarea unor programe turistice specifice ca: - excursii, drumeții pe trasee montane, marcate, cure de teren in Muntii Bucegi, Făgăraș, Retezat, Parâng, Ceahlău, Candel, Piatra Craiului, Postăvarul, Harghita; - alpinism in munții Bucegi, Piatra Craiului, Retezat. - Acțiuni de orientare turistica; - Speoturism in Munții Apuseni, Munții Bucegi, Munții Cernei, Munții Mehedinți; - Sejurul care poate fi: - sejurul de 6-12 zile pentru practicarea sporturilor de iarna in munții Postăvarul, in munții Bucegi, Azuga, Sinaia - sejur de 6-12 zile pentru odihna si tratament in Sinaia, Predeal Poiana Brașov. Tusnad. - Sejur scurt pentru sfârșit de săptămâna sau cu ocazia diferitelor sărbători: Crăciun, anul Nou, 1 Mai. - turism rurali în culoarul Rucar – Bran, in Maramureș, Bucovina, Apuseni, Oltenia de Nord; - produse tematice ca de exemplu: circuite situate in zone montane: Turul mănăstirilor din Bucovina, „Maramureșul – ținut de legenda”, „pe urmele lui Dracula”. Dintre numeroasele trasee si itinerarii turistice specifice zonei montane amintim: • Bușteni – Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor, Diham – Predeal – București: • București – Sinaia – Predeal – Paraul Rece – Rasnov – Bran – Rucar - Targoviste – București; • București – Sinaia – Bușteni – Predeal – Brașov Victoria – Podragu – Bâlea Lac – Băile Cascada – Lacul Vidraru – Curtea de Argeș – București; • București – Pitești – Curtea de Argeș – Bâlea Lac – Cartisoara – Avrig – Sibiu – Ramnicu Valcea – Pitești – București; • Oradea – Beius – Stana de Vale – Cabana Lasu – Cabana Valea Draganului – Alesd – Oradea; • Cluj Napoca - Cheile Turzii – Câmpeni Albac – Huedin – Cluj Napoca. Bogăția si varietatea potențialului turistic din Delta Dunării o individualizează, generând o multitudine de programe turistice. Între acestea se evidențiază: - plimbări cu vaporul, hidrobuzul sau bărcile pe canalele Deltei și pe lacurile interioare; - programele gastronomice cu specialitățile pescărești; - programe speciale de pescărit și vânătoare; - programe oferite naturaliștilor.

Exemple de itinerarii turistice care pot fi practicate în Delta Dunării:

  • București – Tulcea – Murighiol – Babadag – Enisală – Histria – Mamaia – Constanța – București;
  • București – Tulcea – Chilia Veche – Sulina – Crișan – Maliuc – București.

Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă prin valoarea și diversitatea atracțiilor, o importantă destinație artistică. Între programele turistice ce pot fi organizate evidențiem: - sejururi de 6 – 12 zile pentru odihnă și pentru cură helio – marină; - sejur de 12 -21 de zile pentru tratament balnear; - tururi de litoral; - agrement nautic; - degustări de vinuri de la Mulfatlar; - echitație la Mangalia. Itinerarii turistice specifice litoralului românesc al Mării Negre este: - București – Constanța – Eforia Nord – Mangalia – Adamclisi – Mulfatlar – Constanța – București.

Caracterizarea generală a Maramureșului istoric[modificare | modificare sursă]

Situat în partea de Nord a Carpaților Orientali, care sunt marcați de masivul Rodna, Carpații Vulcani de Nord și respectiv munții Maramureșului. Limita de nord a zonei se suprapune pe granița cu Ucraina, granița marcată cu răul Tisa începând de la satul Piatra până la vărsarea Vișeului în Tisa. Granița se continuă pe cumpăna apelor din Munții Maramureșului până dincolo de Izvorul Cățelu. Spre vest Maramureșul se învecinează cu Bucovina, la sud cu județul Bistrița Năsăud pe Bistrița Aurie, urcă în Pasul Prislop și în continuare pe cumpăna apelor, peste Rodna urmează lanțul munților Țibleșului, Lăpușului, Gutăiului, Ignișului și Oașului. La sud – vest se învecinează cu Depresiunea Baia Mare.

Caracterizarea principalelor componente turistice antropice[modificare | modificare sursă]

„Maramureșul istoric” este un muzeu în aer liber, acesta o dovedesc nenumeratele puncte de atracție, integrate în categoria obiectivelor antropice. Bisericile din lemn unica în lume, Cimitirul Vesel, Memorialul Victimelor Comunismului și al rezistenței, această combinație cultivă spiritul. „Cimitirul Vesel”, această bizară combinație de ironie și amărăciune, de seninătate și groază pare a fi cel mai mare paradox al riturilor de trecere, la români, dar nu numai. Scurtele poezii cu tente ironice sunt foarte bine completate de picturi naive care reprezintă persoana decedată în ipostaza ceea mai reprezentativă pentru viața pe care a trăit-o. Spiritul creativ al lui Stan Ioan Pătraș inițiatorul acestui cimitir a făcut acest monument al Săpânței, Cimitirul Vesel, să fie astăzi un vestigiu al culturii și civilizației românești. „Biserica din Deal” sau Biserica Balcului din Ieud este ceea mai veche construcție de acest gen din Maramureș, datând din anul 1364. Biserica din Sârbi – Sisani a fost construită în anul 1532 pe o ridicătură de teren, la marginea unei imense păduri de stejar. Biserica este alcătuită din bârne de stejar de peste 60 cm lățime, încheiate la colțuri în coadă de rândunică. Mănăstirea Bârsana – este marcată prin faptul că aici este concentrată arta cioplitului în lemn din Țara Maramureșului, lemnul cioplit de mâinile trudite ale meșterilor artizani maramureșeni, spune povestea acestor meleaguri, parcă rupte din rac. Așezată pe malul răului Iza pe un deal ce îi oferă o impresionantă panaramă, mănăstirea Bârsana străjuiește întreaga Tară a Maramureșului. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este localizat în zona centrală a Municipiului Sighetu Marmației, fiind un simbol al represiunii puterii comuniste împotriva celor care cu gândul, vorba sau fapta s-au opus instaurării comunismului în România. În octombrie 1998 Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de către Consiliul Europei printre primele trei locuri de cultivare al memoriei europene, alături de memorialul de la Auschwitz și memorialul Păcii din Normandia. Muzeul Maramureșului din Sighet are mai multe secții care cuprind valori inestimabile adunate din spațiul Maramureșului istoric. Ceea mai importantă este secția etnografică în aer liber unde sunt prezentate zeci de case și unelte țărănești. Gospodăriile prezentate aici permit vizitatorului sa își facă o imagine reală asupra modului de viață a țăranilor care au trăit pe aceste meleaguri cu sute de ani în urmă.

Caracterizarea principalelor componente turistice naturale[modificare | modificare sursă]

Pe lângă obiectivele turistice antropice în care omul își etalează măiestria, o importanță deosebită o au punctele de atracție naturală concretizate prin minunatele locuri ale ținutului istoric, câteva dintre acestea fiind:

  • Lacul Venderelul din Masivul Farcău;
  • Munții Rodnei oferă un peisaj unic, cu bogății ale faunei și florii de neegalat.

Mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic este iezeru, delimitată de nord și nord - est de Culmea Pietrosului. În fundul căldării se află lacul glaciar Iezerul 1870 m în forma ovală, lung de 80 m, lat de 70 m și cu o adăncime de 1,8 m.

  • Mlaștinile Vlăsinescu, Tăul lui Dumitru de pe platoul Izvoarele, Poiana Brazilor și Lacul Morărenilor în hotarul satului Breb. Flora și vegetația acestor mlaștini păstrează elemente nordice și relicte glaciare;
  • Minele de sare de la Ocna Șugătag și Coștiui au facilitat construire prin prăbușire a unor lacuri sărate. Unul dintre aceste lacuri este Lacul Gavrilă este cel mai intens lac din România.

Forme de turism practicate[modificare | modificare sursă]

În Maramureșul istoric se poate practica o gamă largă de forme de turism. Cele mai importante forme de turism întâlnite sunt:

  • Turismul de odihnă și recreere. Un cadru deosebit pentru desfășurarea activităților de odihnă cu sejururi mai mari îl reprezintă:

- stațiunea Borșa care beneficiază și de condiții pentru realizarea tratamentelor balneare, practicarea sporturilor de iarnă și a drumețiilor; - stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag. Principalii factori terapeutici sunt apele minerale cloruro – sodice concentrate, recomandate în afecțiunile reomatismale ale aparatului locomotor; - valea Vaserului – este cel mai atratctiv traseu turistic al Munților Maramureșului, cazarea fiind posibilă la cabanele silvice, de vânătoare, forestiere și miniere. Este propusă includerea sa în categoria ariilor protejate cu statutul de Parc Natural.

  • Turism la sfârșit de săptămâna. Se poate realiza pe valea Izei, Vaserului și Vișeului.

În Maramureșului istoric există posibilitatea vânătorii sportive în următoarele zone: zona Vișeului, Bistra – Ruscova, Poienile de sub Munte.

  • Agroturismul – reprezintă o formă de circulație turistică desfășurată în Maramureșul istoric.

În cazul agroturismului entitatea organizatorică de bază este fermă, gospodăria țărănească, prin practicarea acestei activități gospodarul având posibilitatea de a-și valorifica spațiile de cazare excedentare unde se asigură cazarea turiștilor, în plus turiști vor beneficia de produse alimentare obținute chiar în acea gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum: vânătoarea, pescuitul, participarea la evenimente importante din viața satului (hore, șezători, nunți, boteze). Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum: țesut, olărit, încondeiatul ouălelor, sculptura etc.

Concluzii și propuneri[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România este foarte bine reprezentată, principalele atracții turistice o reprezintă elementele de etnografie, folclor, arta populară, rezervațiile naturale , statiuni balneoclimaterice precum si [Vânătoare|fondul cinegetic românesc]. În ceea ce privește structurile de primire România are o imagine destul de bună pentru viitor, dar totuși ar fi loc și pentru mai bine, astfel are în vedere construirea unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente. Structurile turistice ale alimentației și tratament sunt bine reprezentate în comparație cu cele de agrement și prestări servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punct de vedere al bazei tehnico – materiale. Acestea din urmă necesită modernizări masive, dar și introducerea unor noi forme de agrement și extinderea rețelei de servicii. Turismul este foarte strâns legat de civilizație și cultură, între ele instituindu-se o relație de interdependență. Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția sa, turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a progresului și a civilizației. Manifestarea cererii turistice și dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie de factori demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor segmente de turism. Pentru o dezvoltare complexă a turismului potențialii clienți ar trebui să fie mai bine informați prin intermediul mass – media, internet, TV.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Cristea și Mihai Dăncuș – „Maramureș un muzeu viu în Centrul Europei”.
  • Mărculeț I. (coord.) - „Superlativele României. Mică enciclopedie”, Editura Meronia, București, 2010.
  • Pompei Cocean – „Geografia turismului”, Editura Focul Viu, 2004
  • Stănculescu G. – „Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, București 2003

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Romanian Monasteries - Turismul în România - Accesat la data de 27.02.2009
  2. ^ Business Point - Numărul turiștilor străini sosiți în România a crescut - Accesat la data de 27.02.2009
  3. ^ Tan and fun at the Black Sea”. UnseenRomania. http://www.unseenromania.com/places-to-go-romania/tan-and-fun-at-the-black-sea.html. Accesat la 10 ianuarie 2008. 
  4. ^ ICI - Valea Prahovei - Accesat la 28.02.2009
  5. ^ Ziare.com - Mii de turiști pe Valea Prahovei - Accesat la data de 28.02.2009
  6. ^ Turismul renaște la țară” (în Romanian). Romania Libera. 5 iulie 2008. http://www.romanialibera.ro/a128995/turismul-renaste-la-tara.html. Accesat la 28 august 2008. 
  7. ^ Bine ati venit pe site-ul de promovare a pensiunilor agroturistice din Romania !!!” (în Romanian). RuralTourism.ro. http://www.ruraltourism.ro/. Accesat la 28 august 2008. 
  8. ^ a b Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6
  9. ^ Centrul de pelerinaj - Bucovina - Obiective turistice și de pelerinaj - Accesat la data de 27.02.2009
  10. ^ Mânăstiri în Bucovina - Prima pagina - Accesat la data de 28.02.2009
  11. ^ Info Travel Romania - București, Turism - Accesat la data de 27.02.2009
  12. ^ Turism în România - București, o combinație eclectică de stiluri - Accesat la data de 27.02.2009
  13. ^ Travel World - Atracții turistice din București - Accesat la data de 27.02.2009
  14. ^ Micul Paris - Turul Bucureștiului - Accesat la data de 27.02.2009
  15. ^ Târgul de turism - Romexpo - Accesat la data de 27.02.2009
  16. ^ Ziarul Adevărul - Vacanțe naționale, la Târgul de Turism București - Accesat la data de 27.02.2009
  17. ^ Country/Economy Profiles: Romania, Travel&Tourism” (PDF). World Economic Forum. http://www.weforum.org/pdf/tourism/Romania.pdf. Accesat la 11 ianuarie 2008. 
  18. ^ Wall Street - Numărul turiștilor străini care vor alege România pentru vacanță va crește - Accesat la data de 27.02.2009
  19. ^ WTTC spells out policy recommendations for Romania to tap travel and tourism potential”. WTTC. http://www.wttc.travel/eng/News_and_Events/Press/Press_Releases_2006/WTTC_spells_out_recommendations_for_Romania/index.php. Accesat la 11 ianuarie 2008. 
  20. ^ Turismul a atras în 2005 investiții de 400 milioane de euro” (în ro). Gândul. http://www.gandul.info/social/turismul-atras-2005-investitii-400-milioane-euro.html?3932;255059. Accesat la 11 ianuarie 2008. 
  21. ^ Numărul turiștilor de pe litoral, mai mic cu 15% decât în 2009, 23 sep 2010, mediafax.ro, accesat la 11 decembrie 2010
  22. ^ Germanii au cheltuit cei mai mulți bani pentru vacanțe și afaceri în România, 26 aprilie 2011, adevarul.ro, accesat la 19 mai 2011
  23. ^ Agentiile de turism, la un pas de a prelua puterea, 30 Mai 2005, Gabriel Dogaru, wall-stret.ro, accesat la 4 iulie 2011
  24. ^ a b c d De ce fug românii de stațiunile balneare, 27 Iulie 2011, Cristina Sbîrn, evz.ro, accesat la 27 iulie 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Critici

Istorie