Corneliu Vadim Tudor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Corneliu Vadim Tudor

 Președinte al Partidului România Mare
În funcție
20 iunie 1991 – prezent

În funcție
2009 – 25 mai 2014

Născut(ă) 28 noiembrie 1949 (1949-11-28) (64 de ani)
București, Republica Populară Română
Partid politic independent
Soție Doina Vadim Tudor
Copii 2 fete, Lidia și Eugenia
Ocupație Politician, scriitor, jurnalist
Naționalitate român
Confesiune Ortodox

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București) este un scriitor, politician și jurnalist român. Este fondatorul Partidului România Mare (cunoscut ca PRM) și membru al Parlamentului European.[1] A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură, atacuri la persoană anonime (publicate în publicațiile sale) și în aparițiile sale pe scena publică.

La data de 15 iunie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost revocat din funcția de președinte al PRM.[2]

La 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor, fondatorul Partidului România Mare și cel care afirma despre el insuși, "Singurul președinte al PRM sunt eu," a fost exclus din acest partid politic.[3]

Studii[modificare | modificare sursă]

  • 1967 - absolvent al Colegiului Național "Sfântul Sava" din București
  • 1971 - licențiat al Facultății de Filosofie a Universitații din București cu o teză despre sociologia religiei
  • 1975 - cursuri la Școala de ofițeri de rezervă din București
  • 1978-1979 - bursa premiului internațional Herder, acordat magistrului său, scriitorul Eugen Barbu; studii de istorie la Viena.

Limbi străine[modificare | modificare sursă]

Vorbește fluent limbile italiană, franceză și engleză.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Membru în Parlamentul României[modificare | modificare sursă]

A fost senator în Parlamentul României din 1992.

Candidat la alegerile prezidențiale[modificare | modificare sursă]

La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcția de președinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. În 2000, a candidat la Președinția României, ajungând în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. Din iunie 2009 este europarlamentar. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți. La 15 iunie 2013, a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Național, la care au participat reprezentanții din 24 de organizații județene ale PRM, s-a decis revocarea lui Vadim Tudor și a conducerii PRM, cu 116 de voturi "pentru" și 9 "împotrivă".

Membru în Parlamentul European[modificare | modificare sursă]

Ales în Parlamentul European la 7 iunie 2009 pe lista Partidului România Mare,[4] în nouă luni până în martie 2010 a participat la 15 din 37 de ședințe în plen - prezență de 40,54 %.[5] Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de 84,46 %.[6][nefuncțională] În perioada menționată, Vadim Tudor a vorbit în plenul Parlamentului European de trei ori, dar n-a pus nicio întrebare, n-a făcut nicio propunere de rezoluție, n-a dat nicio declarație scrisă, n-a propus niciun amendament și n-a întocmit niciun raport.[6][nefuncțională]

Publicist[modificare | modificare sursă]

A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate la șantajul politic și la contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.

Actualmente, micul său trust de presă publică revista Politica și ziarul Tricolorul.

Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare și Politica.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Vadim Tudor a publicat 32 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru.

  • 1977: Poezii, Editura Eminescu
  • 1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu
  • 1979: Poeme de dragoste, ură și speranță, Ed. Eminescu
  • 1981: Idealuri, Ed. Eminescu
  • 1983: Saturnalii, Ed. Albatros
  • 1983: Istorie și civilizație- Ed. Eminescu
  • 1983: Mîndria de a fi români- Ed. sport-turism
  • 1986: Miracole, Ed. Albatros,
  • 1986: Carte românească de învățătură, Ed. Fundației România Mare
  • 1990, 1991 și 1992: Jurnal de vacanță,
  • 1996: Poems, Ed. Fundației România Mare & Editura Aggi, Torino
  • 1998: Piesele de teatru radiofonic:
    • Colindul puiului de cerb, 1968,
    • Secerișul de iarnă, 1976
    • Domnul Tudor din Vladimiri, 1977
    • Adevărul la puterea I-a, 1977
    • Toată lumea știe fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)
  • Europa Creștină, 2010 [7]
  • Artificii, 2010 [7]

Este autorul scenariului filmului Triunghiul Morții (regizor: Sergiu Nicolaescu).

Controverse[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani Corneliu Vadim Tudor a dat afară din PRM mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar și analfabet”, „care nu știe nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”.[8]

Corneliu Vadim Tudor a fost exclus din PRM.[9][10][11][12][13][14][15]

A fost acuzat de fals în declarații și evaziune fiscală, conform ziarului Cotidianul [16] și web situl Puterea.ro.[17]

Amendă[modificare | modificare sursă]

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor cu 3000 de lei pentru că a numit-o „prostituată” în repetate rânduri pe fosta candidată la parlamentare Anca Cârcu.[18] Pe 30 aprilie 2014, Tribunalul București a decis, ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei și să publice sentința în două publicații: Tricolorul și România Mare.[19]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Corneliu Vadim Tudor - membru al Parlamentului European, europarl.europa.eu
  2. ^ Corneliu Vadim Tudor, REVOCAT din funcția de președinte PRM. C.V.Tudor: Ce au făcut ei acolo e nestatutar, ilegal. Pe mine nu mă poate înlocui nimeni din funcție, 15 iunie 2013, Andi Manciu, Mediafax, accesat la 20 mai 2014
  3. ^ CV Tudor exclus din PRM. Funar, noul președinte al partidului. Vadim: „PRM sunt eu!”, 27 iulie 2013, Marian Sultănoiu, Gândul, accesat la 20 mai 2014
  4. ^ BEC Proces-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European, bec2009pe.ro, accesat la 29 martie 2009
  5. ^ Becali, Vadim Tudor și Traian Ungureanu - campionii chiulului din Parlamentul European, realitatea.net, accesat 2009-03-29
  6. ^ a b Europarlamentarii: pâine și circ în România, invizibili la Bruxelles, evz.ro, accesat la 29 martie 2009
  7. ^ a b Corneliu Vadim Tudor si-a lansat cartile Europa Crestina si Artificii' (Video), 12 noiembrie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014
  8. ^ Corneliu Vadim Tudor, flegme de rămas-bun, cotidianul.ro, 4 august 2008, accesat la 5 august 2008
  9. ^ http://www.wall-street.ro/articol/Social/151929/gheorghe-funar-este-noul-lider-al-prm-vadim-tudor-exclus-din-partid.html
  10. ^ http://www.mediafax.ro/politic/corneliu-vadim-tudor-exclus-din-prm-gheorghe-funar-a-fost-ales-presedinte-al-partidului-11165243
  11. ^ http://www.money.ro/corneliu-vadim-tudor--exclus-din-prm--funar-este-noul-preprc-c8prc-99edinte_1251467.html
  12. ^ http://ro.stiri.yahoo.com/corneliu-vadim-tudor-exclus-din-prm-gheorghe-funar-125600197.html
  13. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/paruiala-in-prm-corneliul-vadim-tudor-denunta-congresul-ilegal-de-la-alba-iulia-unde-se-1049515.html
  14. ^ http://www.gandul.info/politica/cv-tudor-exclus-din-prm-funar-noul-presedinte-al-partidului-vadim-prm-sunt-eu-11165162
  15. ^ http://www.curierulnational.ro/Politic/2013-07-27/Corneliu+Vadim+Tudor%3A+Singurul+presedinte+al+PRM+sunt+eu
  16. ^ Cotidianul RO
  17. ^ Puterea RO
  18. ^ http://adevarul.ro/locale/bistrita/vadim-anca-carcu-1_522d7b2fc7b855ff5660e3df/index.html
  19. ^ „Tribunul” Vadim Tudor a pierdut procesul de calomnie cu sexy-peremista. Judecătorii l-au obligat să plătească daune morale!, 5 mai 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 4 iulie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Multimedia