Corneliu Vadim Tudor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Corneliu Vadim Tudor

 Președinte al Partidului România Mare
În funcție
20 iunie 1991 – prezent

În funcție
2009 – prezent

Născut(ă) 28 noiembrie 1949 (1949-11-28) (63 de ani)
București, Republica Populară Română
Partid politic Partidul România Mare
Soție Doina Vadim Tudor
Copii 2 fete, Lidia și Eugenia
Ocupație Politician, scriitor, jurnalist
Naționalitate român
Confesiune Ortodox

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București) este un scriitor, politician și jurnalist român. Este fondatorul și președintele Partidului România Mare și membru al Parlamentului European. A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter naționalist și xenofob și retorica politică dură, atacuri la persoană în aparițiile sale pe scena publică.

Cuprins

Studii [modificare]

  • 1967 - absolvent al Colegiului Național "Sfântul Sava" din București
  • 1971 - licențiat al Facultății de Filosofie a Universitații din București cu o teză despre sociologia religiei
  • 1975 - cursuri la Școala de ofițeri de rezervă din București
  • 1978-1979 - bursa premiului internațional Herder, acordat magistrului său, scriitorul Eugen Barbu; studii de istorie la Viena.

Cariera politică [modificare]

A fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcția de președinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. În 2000, a candidat la Președinția României, ajungând în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. Din iunie 2009 este europarlamentar. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți.

A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate la șantajul politic și la contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.

Actualmente, micul său trust de presă publică revista Politica și ziarul Tricolorul.

Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare și Politica.

Bibliografie [modificare]

Vadim Tudor a publicat 32 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru.

  • 1977: Poezii, Editura Eminescu
  • 1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu
  • 1979: Poeme de dragoste, ură și speranță, Ed. Eminescu
  • 1981: Idealuri, Ed. Eminescu
  • 1983: Saturnalii, Ed. Albatros
  • 1983: Istorie și civilizație- Ed. Eminescu
  • 1983: Mîndria de a fi români- Ed. sport-turism
  • 1986: Miracole, Ed. Albatros,
  • 1986: Carte românească de învățătură, Ed. Fundației România Mare
  • 1990, 1991 și 1992: Jurnal de vacanță,
  • 1996: Poems, Ed. Fundației România Mare & Editura Aggi, Torino
  • 1998: Piesele de teatru radiofonic:
    • Colindul puiului de cerb, 1968,
    • Secerișul de iarnă, 1976
    • Domnul Tudor din Vladimiri, 1977
    • Adevărul la puterea I-a, 1977
    • Toată lumea știe fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)

Este autorul scenariului filmului Triunghiul Morții (regizor: Sergiu Nicolaescu).

Limbi străine [modificare]

Vorbește fluent limbile italiană, franceză și engleză.

În Parlamentul European [modificare]

Ales în Parlamentul European la 7 iunie 2009 pe lista Partidului România Mare,[1] în nouă luni până în martie 2010 a participat la numai 15 din 37 de ședințe în plen - prezență de numai 40,54 %. Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de numai 84,46 %.[2][3] În perioada menționată, Vadim Tudor a vorbit în plenul Parlamentului European numai de trei ori, dar n-a pus nicio întrebare, n-a făcut nicio propunere de rezoluție, n-a dat nicio declarație scrisă, n-a propus niciun amendament și n-a întocmit niciun raport.[3]

Controverse [modificare]

În ultimii ani Corneliu Vadim Tudor a dat afara din PRM mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar și analfabet”, „care nu știe nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”. [4]

Note [modificare]

Legături externe [modificare]

Articole biografice

Multimedia