Corneliu Coposu
| Corneliu Coposu | |
 Corneliu Coposu |
|
|
|
|
| În funcție 21 octombrie 1992 – 11 noiembrie 1995 |
|
| Succedat de | Ioan Bărbuș |
|---|---|
|
|
|
| Născut(ă) | 20 mai 1914 Bobota, Sălaj |
| Decedat(ă) | 11 noiembrie 1995 (81 ani) București |
| Partid politic | PNȚCD |
| Ocupație | Om politic |
| Naționalitate |  Română |
| Confesiune | greco-catolic |
modifică  |
|
Corneliu Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj - d. 11 noiembrie 1995, București) a fost un om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (1990 - 1995), senator, lider al opoziției din România postcomunistă. A fost deținut politic sub regimul comunist.
Cuprins |
[modificare] Originea, studiile
S-a născut ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu). Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj. A colaborat la ziarul clujean "România Nouă", condus de Zaharia Boilă, la "Mesajul" (Zalău) precum și la oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul "Unirea" din Blaj. În 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj.
[modificare] Începutul carierei politice, perioada de detenție
Între 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția secretar politic al lui Iuliu Maniu. În 1945 a devenit președinte al filialei PNȚ Sălaj.
Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.
În aprilie 1964 a fost pus în libertate după 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplarie mecanică.
[modificare] Activitatea politică postrevoluționară
În ianuarie 1990 reînființează Partidul Național Țărănesc sub titulatura Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi până la moarte. Este unul din inițiatorii Convenției Democrate Române, alianță de partide creată în 1992 cu scopul de a contracara guvernarea de stânga a lui Ion Iliescu.
În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini. Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franței la București ceremonia înmânării înaltei distincții.
Moartea sa în noiembrie 1995 a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenției Democrate la alegerile generale din 1996.
Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele. În Piața Palatului din București a fost dezvelit un monument în amintirea lui Corneliu Coposu, monument așezat față în față cu cel al lui Iuliu Maniu, ale cărui idealuri le-a dus mai departe.
[modificare] Bibliografie
- Dan Pavel, Iulia Huia, <<Nu putem reuși decît împreună.>> O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 2003
[modificare] Legături externe
- Fundaṭia Corneliu Coposu
- Corneliu Coposu despre relația cu patriarhul Teoctist și cu Ion Iliescu
- Corneliu Coposu despre relația cu patriarhul Teoctist și cu Adrian Năstase
Articole biografice
- VIDEO „Brucan a cerut moartea lui Corneliu Coposu”, 18 martie 2011, Adevărul
- FOTO 15 ani fără Corneliu Coposu, 11 noiembrie 2010, Adevărul
- Comemorarea lui Corneliu Coposu la Bobota, 5 noiembrie 2010, Paul Maghiu, Adevărul
| Predecesor: - |
Președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat ianuarie 1990 – 11 noiembrie 1995 |
Succesor: Ion Diaconescu |
