Partidul Naționalist-Democrat

Partidul Naționalist Democrat
Președinte	Nicolae Iorga A.C. Cuza
Fondat	23 aprilie 1910
Membri	{{{membri}}}
Sediu	București
Ideologie politică	naționalism
Poziție politică	dreapta
Afiliație internațională	Internaționala Socialistă
Afiliație europeană
Grup europarlamentar
Culori
Site web
Vezi și	Politica României Partide politice Alegeri

Partidul Naționalist-Democrat a fost un partid politic, fondat în anul 1910 de către Nicolae Iorga și A.C. Cuza.

Naționalist moderat și apărător al tradiționalismului rural, Nicolae Iorga a considerat că trebuie să se implice activ în viața socială și politică a României. Pe 23 aprilie 1910, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Naționalist-Democrat. Acesta nu a avut o bază electorală de masă. Era perceput ca o formațiune personală a mentorului său, la care au aderat „învățăcei” ai săi. PND reprezenta interesele unei părți ale intelectualității cu convingeri democratice, precum și a unor categorii ale micii burghezii rurale și urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor și pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evoluția României. În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea tuturor moșiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de vot și asupra femeilor.

Activitatea politică desfășurată de P.N.D. între anii 1910–1916 se constituie într-o contribuție majoră la rezolvarea problemelor ce stăteau în fața societății românești în acea perioadă. Astfel putem sublinia rolul avut de N. Iorga în accelerarea mersului către reformele agrară și electorală, dar cea mai importantă contribuție a naționaliștilordemocați a fost în planul luptei pentru unitate națională.

În perioada 1918–1921 P.N.D. a cunoscut un succes neașteptat ca urmare a prestigiului președintelui său, N. Iorga. Partidul a devenit un factor activ al vieții politice, liderii acestuia implicându-se în negocieri cu Partidul Țărănesc și Partidul Național Român în vederea unei posibile fuziuni. Perioada a coincis și cu despărțirea dintre N. Iorga și A.C. Cuza fapt ce a marcat renunțarea din partea naționaliștilor-democrați la prevederile antisemite existente în Programul partidului din anul 1910.

În timpul guvernării liberale (1922–1926) partidul sa implicat în negocieri cu celelalte partide ce formau opoziția la adresa cabinetului Ion IC Brătianu, reușind fuziunea cu gruparea Argetoianu, desprinsă din Partidul Poporului (1924) și cu Partidul Național Român (1925). Politica de fuziuni înfăptuită de naționaliștiidemocrați a fost sortită eșecului. Cauza a reprezentat-o în primul rând discrepanța dintre prestigiul științific și politic al șefului lor, N. Iorga, și suportul electoral minor al partidului. Acest fapt a determinat ca majoritatea partidelor politice să fie interesate, în timpul alianțelor sau negocierilor cu naționaliștii-democrați, să exploateze în interesul lor politic prestigiul științific de care se bucura N. Iorga în rândul electoratului, acordând atenție minoră formațiunii politice condusă de marele savant.

Începând cu anul 1934 P.N.D. a încetat să mai fie o formațiune politică parlamentară. Toate zvonurile unor variante de guvern au vizat doar persoana lui N. Iorga și nu partidul său. Istoricul a continuat să exercite o puternică atracție datorită vastei sale activități științifice.

Poziția P.N.D. față de mișcările de extremă stângă și dreaptă au avut la bază o motivație doctrinară. Doctrina naționalist-democrată a îmbrăcat forma tradiționalismului ce respecta trecutul, mentalitatea și stilul de viață al poporului român. Consecvenți acestei atitudini, naționaliștii-democrați au respins ideile bolșevismului sau tezele susținute de exponenții extremei drepte românești influențată de ascendența pe scena poltică europeană a național-socialismului german și a fascismului italian.

De-alungul activității sale politice P.N.D. a reprezentat o formațiune politică ce a promovat un naționalism atașat principiilor tradiționalismului respectând democrația, legalitatea și solidarismul social.