Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat
Sigla PNŢCD
Președinte Aurelian Pavelescu
Fondat 1990, continuator al PNȚ (1926)
Membri {{{membri}}}
Sediu Bulevardul Carol I nr. 24, sector 2, București
Ideologie politică сreștin-democrație, liberalism
Poziție politică сentru-dreapta
Afiliație internațională Internaționala Centrist-Democrată
Afiliație europeană Partidul Popular European
Grup europarlamentar nu are
Culori alb, albastru și verde
Site web www.pntcd.ro
Vezi și Politica României

Partide politice
Alegeri

Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) este un partid politic din România, continuatorul Partidului Național Țărănesc ce a activat în România între 1926 și 1947.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Reînființarea și perioada de opoziție[modificare | modificare sursă]

În 1990, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat ca succesor al Partidul Național Țărănesc interbelic. Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată, însa a implicat și schimbarea radicală a programului partidului.

PNȚCD ca lider al coaliției de guvernare, 1996–2000[modificare | modificare sursă]

După guvernarea 1996 - 2000, aspru criticată, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral.

După ieșirea de la guvernare și din parlament[modificare | modificare sursă]

La alegerile din 2000, partidul a optat să candideze într-o coaliție, al cărui prag electoral a fost prea mare pentru a putea fi atins. Partidul nu a mai intrat în Parlament și a continuat să fie marcat de lupte între diverse facțiuni și diverși lideri.

În martie 2005, partidul a fuzionat cu Uniunea pentru Reconstrucția Romaniei (URR) și și-a schimbat denumirea în Partidul Popular Creștin Democrat.[1][2]

În septembrie 2006, a revenit la vechiul nume - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.

La 21 ianuarie 2007 în funcția de președinte a fost ales omul de afaceri Marian Miluț, care a devenit membru al partidului în anul 2005. El a fost urmat de Aurelian Pavelescu. În 2011, un congres ținut în luna iunie l-a ales ca președinte pe Victor Ciorbea.[3] În septembrie, facțiunea condusă de Vasile Lupu și Aurelian Pavelescu a organizat un nou congres extraordinar al PNȚCD, contestat de către Victor Ciorbea.[4] Congresul a avut loc la București, la Palatul Parlamentului, în ziua de 17 septembrie 2011. Vasile Lupu a fost ales președinte, iar Pavelescu secretar general.[5] Ambele facțiuni își propun revenirea în Parlament și promovarea restaurării monarhiei în România.[5][3].

În cele din urmă, au rămas doi pretendenți pentru titlul de președinte - Pavelescu și Ciorbea. Cel dintâi a primit recunoașterea tuturor formațiunilor ca lider al partidului, în vreme ce Victor Ciorbea a părăsit partidul, aderând la PNL.

Revenirea în Parlament și refacerea Alianței D.A[modificare | modificare sursă]

În 2012, PNȚCD a semnat o alianța electorală cu PDL și Forța Civică, constituind Alianța România Dreaptă. În cadrul Alianței, PNȚCD a redevenit partid parlamentar, obținând un loc de deputat (Ion Mihăilă) și unul de senator (Valeriu Todirașcu), ambele la București.

La data de 16 martie 2013 PNȚCD și Forța Civică au format din nou Alianța D.A. În urma congresului din 20 aprilie 2013, partidul a fost reunificat; Pavelescu a fost ales președinte, aripile au fost dizolvate. În toamna anului 2013 PNȚCD a încheiat un protocol de colaborare cu Inițiativa România Liberală, fondată de liberali care au părăsit PNL. În noiembrie 2013 Pavelescu a fost reconfirmat în funcție, iar fondatorii IRL: președintele fundației, Vlad Moisescu, secretar general al PNȚCD, deputatul Diana Tușa și primarul sectorului 1 al capitalei Andrei Chiliman vicepreședinți. Și fostul deputat democrat-liberal Maria Stavrositu au fost aleasă vicepreședinte, alături de fostul Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu.

Alegeri parlamentare[modificare | modificare sursă]

Alegeri la Camera Deputaților[modificare | modificare sursă]

Anul alegerilor voturi  % din voturile tot. mandate obținute +/-
1990 351.357 2.56
12 / 396
12
1992[6] 2.117.144 19.5
41 / 341
29
1996[6] 3.692.321 30.17
83 / 343
42
2000[6] 546.135 5.0
0 / 345
83
2004 188.268 1.9
0 / 332
2008[7]
0 / 101
2012[8] 1.219.973 13.59
1 / 412
1

Alegeri la Senat[modificare | modificare sursă]

Anul alegerilor voturi  % din voturile tot. mandate obținute +/-
1990[6] 341.478 2.45
1 / 119
1
1992[6] 2.210.722 20.16
21 / 143
20
1996[6] 3.772.084 30.7
27 / 143
7
2000[6] 575.706 5.3
0 / 140
27
2004 196.027 1.9
0 / 137
2008[7]
0 / 137
2012[8] 1.236.144 16.72
1 / 176
1

Președinți ai PNȚCD[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Corneliu Coposu, președinte fondator al partidului după 1990;
  • Ion Rațiu, vicepreședinte al partidului, candidat la președinție în 1990;
  • Ion Diaconescu, președinte al partidului după 1995, președinte al Camerei Deputaților din România în legislatura 1996–2000

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ PNȚCD va fi condus de un om de afaceri
  2. ^ Comunicat de presa PNTCD
  3. ^ Monitorizare PNȚCD în presa online din România
  4. ^ O nouă etapă istorică: PNȚCD

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Scurtu, Istoria Partidului Național Țărănesc, Editura Enciclopedică, București, 1994;
  • Institutul pentru Analiză și Strategie Politică „Iuliu Maniu” și Fundația „Hans Seidel”, Corneliu Coposu în fața istoriei, Ediția a II-a completată, Editura Metropol, 1997;
  • Dan Pavel, Iulia Huia, «Nu putem reuși decît împreună». O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 2003;
  • Alina Mungiu-Pippidi, Politica după comunism, Editura Humanitas, București, 2002;
  • Ioan Scurtu ș.a., Enciclopedia partidelor politice din România 1859-2003, Editura Meronia, București, 2003;
  • Florin-Vasile Șomlea, Partidele populare din țările Uniunii Europene, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]