Industria petrolului în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Piața petrolieră din România era estimată la 9 miliarde de Euro în anul 2007[1]. În anul 2006, consumul de benzină pe cap de locuitor în România a fost de 79 litri, iar cel de motorină - 140 litri[1]. Prin comparație, piața petrolieră din Ungaria a fost, tot în 2006, 3,4 miliarde euro, iar consumul de benzină a fost de 147 litri pe cap de locuitor, și cel de motorină - 164 litri[1].

Consumul actual (anul 2007) al României este de circa 3 milioane tone de benzină pe an și circa 4 milioane tone de motorină dar se preconizează o creștere puternică al consumului în următorii ani datorită dezvoltării parcului auto.

Conform estimărilor din anul 2007, rezervele României sunt de 74 milioane tone țiței, care se vor epuiza în circa 13 ani (adică în 2020)[2].

Istoric[modificare | modificare sursă]

La începutul lui 1857, la Ploiești, se dădea în funcțiune „Fabrica de gaz” a lui Marin Mehedințeanu, care era și prima de acest fel din România și din lume.[3] Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizație.[3]

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România.

În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Prospecțiuni S.A, singura societate din țară care asigura prospecțiuni geologice pentru foraj.

În anul 2002, a luat naștere compania Petromservice prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.

În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51% din acțiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro.

Producția internă[modificare | modificare sursă]

Anul cu producția de vârf a fost 1976 cu 14,7 milioane tone. Producția de țiței a României s-a diminuat constant, concomitent cu creșterea importurilor.

Evoluția producției interne de țiței:

An 2010[4] 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 1999 1998 1997
mii tone 4.300 5.000 5.200 5.541 5.650 5.702 5.810 6.029 6.132 6.300 6.501


Rafinăriile[modificare | modificare sursă]

Câmpuri petrolifere din România (1900)
Infustria petrolului în România (1970)

România deține în momentul de față 10 rafinării, care pot fi încadrate în două mari grupe: rafinăriile mari, care concentrează circa 85% din capacitatea de prelucrare

  • Petrobrazi Ploiești - construcția sa a fost începută în data de 17 iulie 1934 datorită eforturilor companiei românești Creditul Minier [5]
  • Arpechim Pitești
  • Petrotel Ploiești - cunoscută și drept Rafinăria Româno-Americană (înainte de 1945) sau Teleajen (1979 - 1998)
  • Petromidia
  • RAFO Onești

și rafinăriile mici, însumând circa 15% din capacitatea de prelucrare cu un grad de complexitate mai redus

  • Astra Ploiești - fondată în 1880[6]
  • Vega Ploiești - înființată în 1905 cu o capacitate inițială de 0,2 milioane tone țiței/an [7]
  • Steaua Română Câmpina - înființată în anul 1895 [8]
  • Rafinaria Dărmănești
  • Petrolsub Surplacu de Barcău

Toate aceste rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste consumul intern al României. Pe marginea contractului semnat cu Iranul în timpul regimului comunist, Romănia primea mari cantități de țiței din această țară și îl prelucra în rafinăriile românești, pentru că dupa aceea mare parte din produsele finite să fie vandute, în Mediterana, la preț de dumping către țările occidentale. În schimbul țițeiului iranian, România livra acestei țări tractoare, ciment și alte produse ale industriei prelucrătoare.

Rafinăriile Petrobrazi și Arpechim sunt deținute de Petrom și au capacități de 7 respectiv 6,5 milioane tone pe an. Ambele dispun de câte două module, putând funcționa astfel la jumătate de capacitate. Pe piața de rafinare, compania Petrom deține o cotă de 52%, urmată de Rompetrol, cu 29%, și Lukoil, cu 17% (anul 2007)[1].

Rafinăria Petrotel a fost privatizată în anul 1998 prin preluarea pachetului majoritar de 51% de către compania Lukoil, pentru suma de 53,2 milioane USD.[9] Noul proprietar a modernizat rafinăria, construind instalațile de hidrofinare benzină, de izomerizare și de producere a hidrogenului. Volumul total de procesare al rafinăriei este de 2,5 milioane tone pe an.

În anul 1999 s-a încercat privatizarea rafinăriei Petromidia (fostă "Complexul Petrochimic Midia-Năvodari") dar cumpărătorul Akmaya nu și-a achitat obligațiile, privatizarea fiind anulată.[10] În anul 2001 rafinăria a fost vândută grupului Rompetrol care a achitat 50 milioane USD și s-a angajat să plătească datoriile de 621 milioane USD.[11] Capacitatea de prelucrare este de 4,8 milioane tone pe an.

Rafinăria RAFO Onești a fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacobov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.[12] Rafinăria are o capacitate de 3,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Astra Ploiești a fost privatizată în anul 1997 prin preluarea pachetului majoritar de compania Interagro, deținută de către omul de afaceri Ioan Niculae.[13] În anul 2006, acționarii majoritari erau: Kreyton Limited, societate înregistrată în Insulele Virgine Britanice (47,45%), societatea de asigurări Asirom (21,89%) și fondul de investiții Broadhurst (17,24%).[14] În iunie 2005, rafinăria se afla în faliment.[15]

Rafinăria Vega Ploiești a devenit membră a Grupului Rompetrol în anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat. Rafinăria are o capacitate de 0,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Steaua Română Câmpina are o capacitate de 0,4 milioane tone anual.[16]

Rafinăria Dărmănești a fost privatizată în anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (70%) de către Imperial Oil, pentru suma de 10 miliarde ROL (aproximativ 620 mii USD).[17]

Rafinăria Petrolsub Surplacu de Barcău (fostă Rafinăria Crișana până în 1991) a fost pusă în funcțiune în anul 1969 cu capacitate de 0,3 milioane tone pe an. În anul 1995 a fost privatizată, pachetul majoritar de acțiuni (50,992%) fiind preluat de Euro Trading Chemicals pentru suma de 10 miliarde lei (4,9 milioane dolari). În perioada 2001 - 2004 a fost administrată de Petrom, în vederea recuperării creanțelor și penalităților în suma de 433 miliarde de ROL rezultate din țițeiul livrat de catre compania petrolieră.[18][19] Acționarii semnificativi ai Petrolsub sunt firmele Eurohouse SRL București și Fertinvest Ltd (Insulele Virgine) - 43,65%, Euro Trading Chemicals București - 7,55%.[20] În octombrie 2007, rafinăria se afla în faliment și urma a fi vândută.[21]. Această rafinărie a fost cumpărată de firma Ecodiesel și repornită în 2010, după un proces de modernizare.

Platforme marine[modificare | modificare sursă]

Prima platformă maritimă românească, numită Gloria, a fost lansată în anul 1975. Ulterior au fost construite încă șase platforme: Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Jupiter și Saturn. Aflate în posesia companiei Petrom, șase dintre cele șapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârșitul anului 2005[22]. Petrom mai operează doar platforma numită „Gloria”[22].

Două dintre platforme, Orizont și Atlas, sunt situate în Golful Persic și două în Marea Neagră - Saturn, de-a lungul coastelor României și Prometeu, în apropiere de coastele Turciei[22]. In prezent platformele Orizont, Atlas, Saturn, Jupiter si Prometeu apartin companiei Grup Servicii Petroliere. La data de 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga decis că României îi revin în plus 9.700 kilometri pătrați din teritoriul Mării Neagre, din care nu sunt concesionați 5-6.000 km pătrați[23]. Zona cuprinde zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței, care necesită investiții de ordinul zecilor de miliarde de Euro în explorare, dezvoltare de zăcăminte, construcție de gazoducte, servicii și echipamente de profil, respectiv construcția de terminale pe malul Mării Negre[23]. Zona s-a aflat în litigiu cu țara vecină, Ucraina, pentru 42 de ani[23].

Consumul[modificare | modificare sursă]

Conform unei estimări din anul 2005, economia românească consumă anual 5,3 milioane tone carburanți[24]. Pe lângă carburanți, există un consum de 7,3 milioane de tone de combustibili, folosiți in industrie[24].

În prezent (iunie 2010), consumul de carburanți este în România de 290 litri pe an pe cap de locuitor, pe când în Europa Centrală este de 550 litri[25].

Distribuția[modificare | modificare sursă]

În august 2013, în România existau 1.386 de benzinării[26]:

  • Petrom: 542 benzinării
  • Rompetrol: 405 benzinării
  • LukOil: 301 benzinării
  • MOL: 138 benzinării

În București erau cele mai multe stații de alimentare în anul 2013: 121 de benzinării.

În anul 2006, în România existau 2.140 de benznării[27] Principalele companii pe piața de distribuție de carburanți din România sunt:[28]

  • OMV cu o cotă de piață de 28% și 600 benzinării
  • LukOil cu 25% și 300 benzinării
  • Rompetrol cu 18-20% și 350 benzinării (din care 114 proprii, restul Partener și Expres)[29]
  • MOL cu 14% și 119 benzinării[30]

Explorare[modificare | modificare sursă]

După 1990, încercările companiilor românești sau străine de a găsi noi rezerve de petrol și gaze pe teritoriul României au costat până în 2007 aproximativ un miliard de Euro[31].

Descoperiri importante
  • Cea mai importantă descoperire a fost realizată în anul 2003 la Sighișoara, de către producătorul intern de gaze naturale Romgaz și Wintersahll AG, cea mai mare companie de petrol și gaze din Germania[31].
  • A doua descoperire ca importanță este cea realizată de Petrom la Torcești, lângă Tecuci[31].
  • Un mare zăcământ de țiței este descoperit în decembrie 2014, prin săparea sondei de explorare Padina Nord 1 din județul Buzău, la o adâncime de peste 2.500 de metri.[32]

Cel mai mediatizat insucces al explorării a fost cel al grupului anglo-olandez Shell în România[31]. Gigantul petrolier a investit fără succes 70 milioane de dolari în explorarea unor câmpuri în Transilvania de Nord[31]. Acest insucces a fost urmat, câțiva ani mai tărziu, de decizia de retragere treptată din România, mai întâi de pe piața benzinăriilor și apoi de pe cea a GPL[31].

În sectorul de explorare sunt prezente în România mai multe companii din străinătate precum Sterling Resources (Marea Britanie), care are un acord de explorare în două perimetre din Marea Neagră, Pannonian Energy (SUA) și Falcon Oil (SUA), în zona Petroșani, Regal în Moldova[31]. În aprilie 2009, ANRM a spus că rezervele probabile din perimetrele din Marea Neagră alocate companiei Sterling sunt de 50 miliarde metri cubi de gaze, adică producția pe cinci ani de gaze a României, și a 278 milioane de țitei, adică producția pe 55 de ani a României[33]. Aceasta în condițiile în care, cu două luni în înainte, ANRM vorbea de existența a 18 miliarde metri cubi în cele două permitere ale Sterling[33].

Controverse[modificare | modificare sursă]

Rafinăriile românești au fost implicate în scandaluri intens mediatizate, acumulând datorii uriașe către stat.

Rafinăriile RAFO Onești și Dărmănești (cumpărate de Imperial Oil) au păgubit bugetul de stat cu 1,5 miliarde euro, conform unor surse.[17] În acest scandal sunt implicate nume ca: Viorel Hrebenciuc (politician important din PSD), Corneliu Iacobov (proprietar Imperial Oil și membru PSD), Marian Iancu (proprietar Balkan Petroleum), Ovidiu Tender, Răzvan Temeșan, Toader Găureanu, Andrei Șerban, Marin Marin și alții.[34][35] Grupul de rafinării a păgubit și compania Petrom (pe atunci controlată de stat), de la care cumpăra țiței pe care nu îl plătea, Petrom continuând livrările pe bază de comandă politică.

Rafinăria Petrolsub a fost cumpărată în 1995 de EURO TRADING CHEMICALS, firmă controlată de Virgil Măgureanu (fost șef SRI). Rafinăria vindea produsele petroliere sub prețul de producție companiei EURO HOUSE 2000 SRL, controlată tot de Virgil Măgureanu, care la un moment dat a refuzat să achite produsele achiziționate și revândute. Printre acționarii Petrolsub s-a numărat și fostul ministru de interne Vasile Blaga, care a deținut 1,7% din acțiuni, iar soția acestuia, Violeta Blaga, a beneficiat de sume importante de bani pentru servicii de traducere din limba franceză în limba română și invers.[36][37]

Rafinăria Petromidia este implicată într-o anchetă care vizează modul de privatizare și de stabilire a valorii acțiunilor în raport cu prețul de piață, valoarea comercială reală și înstrăinarea activelor rafinăriei către societățile din grupul Rompetrol. Cercetările mai vizează modul de înregistrare în evidența contabilă a societății a unor venituri în valoare de 971 de miliarde lei (ROL). Omul de afaceri Dinu Patriciu, fost membru PNL este una dintre persoanele anchetate.

Rafinăria Astra Ploiești a fost implicată în altă anchetă în anul 2002.[13]

Compania Petrolexportimport, care deținea monopolul exporturilor și importurilor de petrol până în 1990, a fost implicată într-o anchetă din anul 1998. În perioada 1990 - 1997, compania importa țiței, după care exporta produsul rafinat sub prețul pieței, încasând comisioane din fiecare operațiune de import-export, în pierdere rămânând rafinăriile, care cumpărau scump țițeiul și vindeau ieftin produsul finit, după care pierderile au fost preluate de buget la datoria publică.[38]

În perioada 1992 - 1997 fosta Companie Română de Petrol (CRP) a acumulat datorii de 663 milioane dolari. Rafinăriile, prin societatea RAFIROM și mai apoi prin CRP, importau și prelucrau țiței plătit cu credite bancare, dar erau obligate de stat să vândă ieftin produsele petroliere, "pentru a stăvili procesul inflaționist". Pentru reglementarea situației, Guvernul a introdus în anul 2000 taxa de un cent pe litru, plătită de toți producătorii și procesatorii cu sediul în România, indiferent de natura capitalului social.[39] Această taxă a fost eliminată în 2011, după acoperirea datoriilor astfel făcute.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Industria petrolieră din Romania in perioada interbelică: Confruntări și opțiuni in cercurile de specialiști, Gheorghe Calcan, Editura Tehnică, 1997
  • Din istoria petrolului romînesc, Gh Ravas, Editura de Stat pentru Literatură Politică, 1955
  • Istoria petrolului în România, Gheorghe Ivănuș, Editura AGIR, 2004
  • Exploatarea petrolului in Romania: L'exploitation du pe͡trole en Roumanie, Ion Tănăsescu, Editura Institutul de arte grafice "Carol Göbl", 1907
  • Contributii la istoria petrolului românesc: Constantin M. Boncu, Constantin M. Boncu, Editura Acad. RS Romania, 1971
  • România și trusturile petroliere internaționale pînă la 1929, Gheorghe Buzatu, Editura Junimea, 1981
  • O istorie a petrolului românesc, Gheorghe Buzatu, Editura Enciclopedică, 1998
  • Istoricul învățământului profesional de petrol din Câmpina: 1904 - 2004, Gheorghe Stanciu, 2004

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Petrom asteapta pretendenti pentru Petrochemicals Arges, standard.ro, accesat la 10 mai 2009
  2. ^ Adevarul: Consumul de energie scade, Accesat la 25 martie 2009
  3. ^ a b București, primul oraș iluminat cu petrol lampant, 29 decembrie 2012, Ziarul Lumina, accesat la 4 iulie 2013
  4. ^ Topul consumatorilor de petrol din Europa, 14 iunie 2011, Florentina Bălăceanu, Adina Vlad, Adevărul, accesat la 26 iunie 2011
  5. ^ Un exemplu demn de urmat Infiintarea Rafinariei Brazi in anul 1934
  6. ^ Dupa inchidere, Rafinaria Astra va intra in procedura de faliment
  7. ^ Rafinăria Vega
  8. ^ S.C. RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ S.A. CÂMPINA
  9. ^ Lukoil a investit 120 milioane $ in Combinatul Petrotel Ploiesti
  10. ^ Privatizarea companiei Petromidia
  11. ^ PNA a declanșat urmărirea penală în cazul privatizării Petromidia
  12. ^ Calder-A va plati datoriile Rafo catre Ministerul Finantelor pana la 20 februarie
  13. ^ a b Petrolistul diavolului
  14. ^ Rafinaria Astra Ploiesti va dezbate posibila listare la BVB
  15. ^ Clanurile aurului negru in vizita la procuratura
  16. ^ Studiul de caz RAFINARIA STEAUA ROMANA SA Campina.pdf
  17. ^ a b Mafia de la Bacau, tun de 1,5 miliarde euro
  18. ^ PETROLSUB Balc - PTS
  19. ^ Abandonata de Petrom, rafinaria Petrolsub se inchide
  20. ^ Rafinaria Petrolsub va intra in reorganizare judiciara
  21. ^ Petrolsub va fi vândută cu 20-25 milioane euro
  22. ^ a b c Vanzarea unei platforme marine a triplat profitul GSP, standard.ro, accesat la 23 mai 2009
  23. ^ a b c Haga lasa Romaniei miliardele gigantilor de la Marea Neagra, standard.ro, accesat la 23 mai 2009
  24. ^ a b Petrolul, o afacere de sase la suta din PIB, 21 Noiembrie 2005, wall-street.ro, accesat la 25 februarie 2010
  25. ^ Politicienii cultivă populism pe timp de criză, iar România produce cheltuieli ridicate, 25 Iunie 2010, curierulnational.ro, accesat la 24 august 2010
  26. ^ Harta benzinăriilor din România - august 2013
  27. ^ Businessul benzinariilor cu sucuri si snacks-uri va trece de 30 mil. euro in cinci ani, 21.08.2006, zf.ro, accesat la 11 aprilie 2010
  28. ^ LukOil Romania vizeaza o treime din piata de distributie a carburantilor
  29. ^ Rompetrol Downstream isi extinde reteua de benzinarii
  30. ^ Profitul net al MOL Romania a urcat cu 6% in S1
  31. ^ a b c d e f g Goana dupa petrol si gaze a costat un miliard de euro, in ultimii zece ani, standard.ro, accesat la 23 mai 2009
  32. ^ Descoperire de țiței în județul Buzău; posibil cel mai mare zăcământ din ultimii 30 de ani din Muntenia, 17 decembrie 2014, Oana Tilică, agerpres.ro
  33. ^ a b Scandalul Sterling: canadienii stau de fapt pe 278 mil. tone de petrol, 27.04.2009, zf.ro, accesat la 2 martie 2010
  34. ^ Pesedistul Viorel Hrebenciuc, in spatele privatizarii RAFO Onesti
  35. ^ 'Omul lui Iliescu', incoltit pentru spalare de bani
  36. ^ Magureanu, petrolul si elicopterul
  37. ^ Mafia patronata de fostul director SRI, Virgil Magureanu
  38. ^ Tunul Petrolexportimport, 30 iunie 2000, Evenimentul zilei
  39. ^ Consumatorii platesc inca sapte ani pentru datoriile fostei Companii de Petrol, 6 oct 2005, Oana Gherasim, Ziarul financiar