Demografia României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harta etnică a României (2011)
Harta etnică a României la nivel de județe (2011)

Conform recensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitor și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ.[1] Principalul grup etnic în România îl formează românii.[2] Ei reprezintă, conform recensământului din 2011, 88,9 % din numărul total al populației.[2] După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,5 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 300 000 de cetățeni.[3] După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de țigani(rromi).[4] Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.[2][5] Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930,[6][7] în prezent au mai rămas aproximativ 60 000.[8][9] De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei,[10] însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.[2]

Limbi vorbite[modificare | modificare sursă]

Târgul Drăgaica - Carol Popp de Szathmary

Limba oficială a României este limba română[11] ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana[12] și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României,[2] fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,5% iar țiganeasca(rromani) de respectiv 1,1% din numărul total al populației țării.[2] Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași.[13] Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania,[14] au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România.[15] În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar.[16][17] Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România.[18] Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane,[19] iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România,[20] însă de curând, engleza tinde să câștige teren. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii. În orice caz, România este membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații.[21] Limba germană a fost predată în special în Bucovina și Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în aceaste regiuni din timpul dominației Austro-Ungare.[22]

Religie[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, Maramureş

Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.[23] Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.[24]

Biserica Ortodoxă Română este principala instituție religioasă din România. Ea este o biserică autocefală ce se află în comuniune cu celelalte biserici aparținând Bisericii Ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,7 %, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2002.[25][26] De asemenea, importante comunități religioase ce aparțin altor ramuri ale creștinismului decât ortodoxia, sunt reprezentate de: romano-catolicism (4,7 %), protestantism (3,7 %), penticostalism (1,5 %) și greco-catolicism (0,9 %).[27] Astfel, populația creștină din România, reprezintă 99,3 % din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari.[28] De asemenea, la recensământul din 2002, în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică, 23 105 de atei și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia.[27]

Până la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma,[29] ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor, până atunci ortodocși, la Biserica Romei, la sfârșitul secolului al XVII-lea.[30] Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana.[27] De pildă, în județele Arad și Bihor este cea mai mare densitate de credincioși ai cultului baptist din România,[31], aceștia întrunind 4% (18.407) respectiv 3,7% (22.294) din totalul populației acestor județe.[32] De asemenea, în România există și alte culte, precum ortodocșii pe stil vechi, cultul armean și altele asemenea.

Educație[modificare | modificare sursă]

Învatamântul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.[33]

Înca de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.[34] În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI).[35] Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.[33] Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a 10-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17).[34] Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase.[33] Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză).[36]

Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor.[37] Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi Străine, informatică, etc.).[37] Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie.[37] În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a și a 10-a ), doi neobligatorii (a 11-a și a 12-a).[37] Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență, de masterat și doctorat.[38]

Clădirea rectoratului Universităţii Politehnica

În 2004, aproximativ 4.4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștea, 650.000, în grădiniță, 3.11 milioane (14% din populație), în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități).[39][40] În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (al 52-a din întreaga lume).[41]

Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România. Acest top, aflat la a 3-a ediție, cuprinde un clasament general, respectiv un clasament pe domenii științifice, care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților. Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional. În clasamentul general, pe primele locuri se situează Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (locul 1), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (locul 2) și Universitatea din București (locul 3).[42] Comparativ cu țările UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrul PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană. Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE.[43]

Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

București este cel mai mare oraș și totodată capitala României.[44] La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de extindere a granițelor ariei metropolitane București.[45][46]

În România mai există încă 6 orașe care au o populație numeroasă (în jur de 300.000 de locuitori) și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană. Acestea sunt: Galati, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța și Craiova. Alte orașe cu o populație ce depășește 200.000 de locuitori sunt: Brașov, Ploiești, Brăila și Oradea. De asemenea, există încă alte 13 orașe care concentrează un număr mai mare de 100.000 de locuitori.[47]

Cele mai mari orașe din România

Bucureşti
București
Iași
Iași

Loc Oraș Județ Pop. Loc Oraș Județ Pop.

Cluj-Napoca
Cluj-Napoca

Timișoara

1 București - 1.944.451 11 Oradea Bihor 204.880
2 Timișoara Timiș 311.440 12 Bacău Bacău 175.867
3 Iași Iași 308.663 13 Pitești Argeș 167.017
4 Cluj-Napoca Cluj 307.215 14 Arad Arad 165.014
5 Constanța Constanța 301.951 15 Sibiu Sibiu 154.080
6 Craiova Dolj 299.579 16 Târgu Mureș Mureș 144.370
7 Galați Galați 290.467 17 Baia Mare Maramureș 138.529
8 Brașov Brașov 277.569 18 Buzău Buzău 131.644
9 Ploiești Prahova 227.981 19 Botoșani Botoșani 115.751
10 Brăila Brăila 211.161 20 Satu Mare Satu Mare 112.143
Populația la 1 ianuarie 2010 (estimare)[48]


În prezent, o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană: Constanța (450.000 de locuitori), Brașov, Iași (ambele cu o populație de aproximativ 400.000 de oameni) și Oradea (260.000 de locuitori), iar altele sunt planificate: Brăila-Galați (600.000 de locuitori), Timișoara (400.000 de locuitori), Cluj-Napoca (400.000 de locuitori), Craiova (370.000 de locuitori), Bacău și Ploiești.[49]

Indicatori demografici[modificare | modificare sursă]

  • Densitatea populației: 84,4 loc/km².
  • Populația urbană: circa 55,20% [50]
  • Populația rurală: circa 44,80% [50]
  • Rata migrației nete: -0,13 emigranți ‰ locuitori (anul 2006)
  • Rata de creștere a populației: -0,22% (anul 2010)
  • Rata natalității: 9,9 născuți ‰ locuitori (anul 2010)
  • Rata mortalității: 12,1 decese ‰ locuitori (anul 2010)
  • Rata mortalității infantile: 9,2 decese ‰ născuți vii (anul 2010)
  • Speranța de viață la naștere: 72,18 de ani
    • aproximativ 68,69 de ani pentru bărbați (anul 2008)
    • aproximativ 75,89 ani pentru femei (anul 2008)
  • Rata totală a fertilității: 1,36 copii născuți/femeie (anul 2011)

Evoluția natalității în România[modificare | modificare sursă]

{{{5}}}
Evolutia demografica din România (1930-2006)

{{{5}}}
Structura demografică din România în 2006 pe grupe de vârste (în mii de persoane) {{{5}}}
Evoluția populației între 1961 și 2003 {{{5}}}
Populația pe vârste și sexe din România în 2006

Potrivit datelor prezente pe site-ul Fondului ONU pentru Populație în lume și în Cartea Verde publicată de această organizație, evoluția natalității în România este:

  • Rata brută a natalității până în 1966: 14,3‰
  • După 1967 cănd au fost interzise avorturile, natalitatea a crescut până la 27,4‰
  • În perioada 1986-1989 natalitatea avea valori de aproximativ 16‰
  • După 1989 natalitatea a scăzut la 10,4‰ în 2000 și chiar sub 10‰ în 2002, după care s-a redresat ușor.
  • În timp ce în 1989 s-au născut 369.000 de copii, în 1990 numărul de nou-născuți a fost de 314.000, în 1991 de 275.000, iar în 1992, 260.000, iar în 2012 de 198.770 .
  • În perioada 1985-1990 se nășteau în medie 360.000 copii pe an, iar în ultima decadă numărul oscilează în jurul a 220.000 pe an, spre exemplu în anul 2004 s-au născut 216.300 copii, cu 3.800 mai mulți decât în anul precedent.

În mai 2010, mortalitatea infantilă era de 9,2 la mie, în condițiile în care în majoritatea statelor din UE aceasta era de sub 5 la 1.000[51].

Împărțirea pe grupe de vârstă[modificare | modificare sursă]

  • Populație totală: 20,1 milioane
  • 0-14 ani: 15,5% (masculin 1,772,583/feminin 1,681,539)
  • 15-64 (de) ani: 69,7% (masculin 7,711,062/feminin 7,784,041)
  • 65 de ani si peste: 14,7% (masculin 1,332,120/feminin 1,934,076) (2010)
  • Peste 50 de ani tabloul demografic va fi complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populația țării[52].

Evoluția populației României[modificare | modificare sursă]

În anul 1930, conform recensământului din acel an, din populația de 18.057.028 de locuitori, 80% trăia la sate și avea ca ocupație agricultura[53]. Grupul etnic al romilor a cunoscut o evoluție demografică ascendentă[53]. Dacă la referendumul din 1966 erau 0,4% din populația țării, în 1977 au ajuns la 1,1%, potrivit recensământului din 1992 reprezentau 1,8% din total, în 2002 au ajuns să fie 2,5%, iar în 2011 3,3%[53].

În anul 2012 populația României s-a diminuat din spor natural negativ cu peste 56.000 de persoane[51]. Populația Romaniei se va reduce destul de mult în următorii ani, ajungând ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane (-29%), conform statisticilor[54].

În secolul 20 au fost organizate opt recensăminte ale populației și locuințelor, în anii 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977 și 1992[55].

Evoluția populației României, pe ani:

Anul 2011 2002 1992 1977 1966 1956 1948 1941 1930 1912 1899 1860
populația (milioane) 20,1 21,6 22,8 21,5 19,1 17,5 15,8 16,1 18 7,2 5,9 4,1


Numărul salariaților[modificare | modificare sursă]

Numărul de salariați din România a scăzut de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 milioane in prezent, din totalul populației active, de 10,5 milioane persoane[52] Statisticile arată că două milioane de români muncesc in străinatate, însă fenomenul emigrației nu este exact cuantificat.

Emigrația[modificare | modificare sursă]

Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane.[56][57] Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori. Însă începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,[58][59] ajungând actualmente la circa 20 000 000 de locuitori. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României,[60] dar și ratei natalității destul de scăzute.[61][62]

Canada are o comunitate românească de aproximativ 150 mii persoane (decembrie 2007). România deține locul cinci în lume în rândul țărilor sursă de emigranți pentru Canada.[63]

În mai 2009 numărul românilor înregistrați în evidențele primăriilor spaniole era de peste 720.000, din care peste 250.000 plătesc contribuții sociale[64].

În iulie 2010, în statele membre UE se aflau aproximativ 2,5 - 2,7 milioane de imigranți români.[65] Cu 2,8 milioane de emigranți luați în evidență de Banca Mondială la nivelul lui 2010, România se situează pe locul 18 în lume în privința emigrației.[66]

Emigrația în România

Aproximativ 45.000 de străini sunt prezenți pe piața locală a forței de muncă, dintre care circa 30.000 de muncitori.[67]

Numărul imigrărilor în România rămâne redus (10.000 de persoane în 2008 cu 5 la sută mai mult decât în anul precedent)[68]. Numărul total al permiselor de muncă eliberate străinilor a fost de 76.700 în 2008, cu 30 la sută mai mult decât în 2007[68].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statistică - Populația României continuă să scadă - Jurnalul Național - Accesat la data de 25.02.2009
  2. ^ a b c d e f Site-ul oficial cu rezultatele recensamantul din 2002
  3. ^ Maghiari din România - Situația după 1990 - Accesant 25.02.2009
  4. ^ European effort spotlights plight of the Roma”. usatoday. http://www.usatoday.com/news/world/2005-02-01-roma-europe_x.htm. Accesat la 31 august 2008. 
  5. ^ Potrivit recensământului din anul 2002, numărul armenilor din România este de 1780 (sub 0,1% din populație), în scădere față de cei 1957 recenzați în 1992. - Divers.ro - Armeni - Perioada contemporană - Accesat la data de 25.02.2009
  6. ^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. XXIV.
  7. ^ German Population of Romania, 1930-1948
  8. ^ Minoritatea germană din România - Coat of arms of Germany.svg Ambasada Germaniei București - Accesat la data de 25.02.2009
  9. ^ German minority, Auswärtiges Amt
  10. ^ The Virtual Jewish History Tour - Romania
  11. ^ Constituția României - Articolul 13, Limba oficială -> În România, limba oficială este limba română. - Accesat la data de 25.02.2009
  12. ^ Uniunea Latină - State membre - Accesat la 25.02.2009
  13. ^ The History of Transylvania and the Transylvania Saxons by Dr. Konrad Gündisch
  14. ^ Calendar Intercultural - Germanii din România - Accesat la 25.02.2009
  15. ^ Raportul Ethnologue pentru limba germană - Accesat la data de 25.02.2009
  16. ^ Recomandările de la Oslo” (în Română) (pfd). http://www.osce.org/documents/hcnm/1998/02/2699_ro.pdf. Accesat la 25 februarie 2009. 
  17. ^ Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței” (în Română) (pfd). http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/Country-by-country/Romania/ROM-CbC-II-2002-005-ROM.pdf. Accesat la 25 februarie 2009. 
  18. ^ Gândul.info - 6 din 10 elevi români vorbesc o limbă străină - Elevii români preferă limba engleză - Accesat la data de 25.02.2009
  19. ^ Business-Adviser - Engleza, cea mai cunoscută limba în administrație - Accesat la data de 25.02.2009
  20. ^ Rumanie de France - Câteva argumente pentru francofonia si francofilia românilor - Accesat la data de 25.02.2009
  21. ^ Chronology of the International Organization La Francophonie” (în Franceză) (pfd). http://www.francophonie.org/doc/doc-historique/chronologie-oif.pdf. Accesat la 31 august 2008. 
  22. ^ Intelectualitatea română din Transilvania în veacul al XVIII-lea” (în Română) (pfd). http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/CampianRemus/intelectualitatea.pdf. Accesat la 25 februarie 2009. 
  23. ^ Constituția României, Articolul 29: Libertatea conștiinței
  24. ^ Ministerul Culturii și Cultelor - Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 -> „În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.” - Accesat la data de 25.02.2009
  25. ^ Creștin-Ortodox - Populația după religie la recensământul din 2002 - Accesat la data de 25.02.2009
  26. ^ Din totalul de 18.817.975 de cetățeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucrainieni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. (Institutul Național de Statistică din România).
  27. ^ a b c Recensământul din 2002 - Structură după religie - Accesat la data de 25.02.2009
  28. ^ Liga Islamică și Culturală din România - Musulmanii din România - Accesat la data de 25.02.2009
  29. ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, vol. II: Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Națională, București, 1938, p. XXVII.
  30. ^ Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei - Accesat la data de 25.02.2009
  31. ^ Uniunea Baptistă din România - Istoric - Accesat la data de 25.02.2009
  32. ^ Rezultatele recensământului din 2002 - Accesat la data de 11.02.2010
  33. ^ a b c Ministerul Învățământului - Legea Învățământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009
  34. ^ a b The Romanian Educational Policy in Transition”. UNESCO. http://www.unesco.org/education/wef/countryreports/romania/rapport_1.html. Accesat la 31 august 2008. 
  35. ^ CDEP - Lege nr.84 din 24 iulie 1995 - Legea învățământului - Accesat la data de 12.03.2009
  36. ^ EDU - Legea Învățământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009
  37. ^ a b c d Curs de pedagogie” (în Română) (PDF). Conf. univ. dr. Adriana Nicu. http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/14sistemul_de_invatamant.pdf. Accesat la 13 martie 2009. 
  38. ^ EDU - Învățământ superior - Accesat la data de 12.03.2009
  39. ^ Romanian Institute of Statistics Yearbook - Chapter 8” (în Romanian) (PDF). http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap8.pdf. Accesat la 31 august 2008. 
  40. ^ INSSE - Educație - Accesat la data de 12.03.2009
  41. ^ UN Human Development Report 2006” (pdf). Arhivat din original la 2 februarie 2007. http://web.archive.org/web/20070202212856/http://hdr.undp.org/hdr2006/pdfs/report/HDR06-complete.pdf. 
  42. ^ Topul universităților din România, 2007” (în Română) (PDF). Realizat de asociația Ad Astra a cercetătorilor români. http://www.ad-astra.ro/universitati/clasamentul_universitatilor_2007.pdf. Accesat la 12 martie 2009. 
  43. ^ România - Notă privind politicile educaționale” (în Română) (PDF). Banca Mondială. http://siteresources.worldbank.org/INTROMANIAINROMANIAN/Resources/EducationPolicyNoteRomanian.pdf. Accesat la 12 martie 2009. 
  44. ^ Population of the largest cities and towns in Romania”. World Gazetteer. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. http://web.archive.org/web/20070930221932/www.world-gazetteer.com/wg.php?x=1186654811&men=gcis&lng=en&des=gamelan&dat=200&geo=-182&srt=pnan&col=aohdqcfbeimg&pt=c&va=&srt=1pnan. Accesat la 31 august 2008. 
  45. ^ Metropolitan Zone of Bucharest will be ready in 10 years” (în Romanian). Romania Libera. http://www.romanialibera.ro/a94321/zona-metropolitana-bucuresti-va-fi-gata-peste-10-ani.html. Accesat la 31 august 2008. 
  46. ^ Official site of Metropolitan Zone of Bucharest Project” (în Romanian). http://www.zmb.ro/main.php. Accesat la 31 august 2008. 
  47. ^ Anuarul Statistic al României” (PDF). Institutul Național Român de Statistici. 2005. http://www.insse.ro/cms/files/pdf/en/cp2.pdf. Accesat la 15 decembrie 2008. 
  48. ^ Populația României pe localități, la 1 ianuarie 2010 - Date la nivel de țară (etnie, limba maternă, religie) - Accesat la data de 20.04.2009
  49. ^ Map of Romanian municipalities that can have metorpolitan areas in maroon. http://www.zmi.ro/de/zmi_context_romania.html. Accesat la 31 august 2008. 
  50. ^ a b c Institutul Național de Statistică, Populatia la 1 iulie 2007 pe localitati
  51. ^ a b Populatia Romaniei, in continua scadere, 12 Iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
  52. ^ a b Comisia Națională pentru Populație și Dezvoltare (2006). „Cartea Verde a Populației” (PDF). unfpa.ro. ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/Cartea_Verde_Ro.pdf. Accesat la 22 noiembrie 2007. 
  53. ^ a b c Omul care îi numără pe români de 45 de ani, 25 Aprilie 2010, evz.ro, accesat la 25 aprilie 2010
  54. ^ Chinezii isi cauta visul occidental in estul Romaniei, 13 Aprilie 2007, wall-stret.ro, accesat la 13 octombrie 2010
  55. ^ Guvernul amana cu sapte luni recensamantul populatiei din 2011, 14 Aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010
  56. ^ Romania”. focus-migration.de. http://www.focus-migration.de/index.php?id=2515&L=1. Accesat la 28 august 2008. 
  57. ^ 12 milioane de români, reprezentând jumatate din populația României, trăiesc în afara hotarelor țării - Moldova.go.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  58. ^ 9am.ro - Populația României ar putea să scadă sub 17 milioane de locuitori în următorii 50 de ani - Accesat la data de 25.02.2009
  59. ^ BERD: 13 milioane de locuitori în România în 2050 - Standard.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  60. ^ Populația României- efectele emigrației în scop de muncă - muncainstrainatate.anofm.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  61. ^ România are tot mai puțini locuitori - Ziare.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  62. ^ Fondul ONU pentru populație - Declinul demografic și viitorul populației României - Accesat la data de 25.02.2009
  63. ^ România continua sa fie sursa de emigranti pentru Canada
  64. ^ Ministrul Muncii: Nu mai sunt locuri de munca in Spania (video), standard.ro, accesat la 30 august 2009
  65. ^ 2,7 milioane de emigranți români în UE, 12 Iulie 2010, capital.ro, accesat la 12 iulie 2010
  66. ^ România depășește Indonezia la emigranți, 24 mai 2011, Iulian Anghel, Ziarul financiar, accesat la 25 februarie 2011
  67. ^ SPECIAL: Criza de personal va aduce sute de mii de muncitori si specialisti straini pe piata locala
  68. ^ a b OCDE: 2,7 milioane de emigranți români în UE, 12 Iulie 2010, agerpres.ro, accesat la 22 august 2010

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Evoluția demografică a României: tendințe vechi, schimbări recente, perspective : 1870-2030, Cornelia Mureșan, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999
  • Demografia teritorială a României, Vladimir Trebici, Ilie Hristache, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1986

Legături externe[modificare | modificare sursă]