Curtea Constituțională a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Flag of Romania.svg
România
Puterea legislativă în România:
Parlament format din:
Camera Deputaților
Senat
Puterea executivă în România:
Președintele
Guvernul
Puterea judecătorească în România:
Curtea Constituțională
Înalta Curte de Casație și Justiție
Consiliul Superior al Magistraturii
Departamentul Național Anticorupție
Curțile de apel
Tribunalele
Judecătoriile
Institutul Național al Magistraturii
Ministerul Public


Curtea Constituțională a României (CCR) este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.

Atribuții[modificare | modificare sursă]

Atribuțiile Curții sunt următoarele:

a) se pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora;
b) se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale;
c) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului;
d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;
e) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;
k) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;
l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.

Președinții Curții Constituționale a României[modificare | modificare sursă]



Componență[modificare | modificare sursă]

Curtea se compune din nouă judecători numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi prelungit sau reînnoit. Câte trei judecători sunt numiți de către Camera Deputaților, Senat, respectiv de Președintele României. Componența Curții se înnoiește cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani, fiecare din autoritățile competente să efectueze numirile desemnând câte un judecător[1]. Aplicarea a cestui sistem de înnoire periodică a fost asigurată, la înființarea Curții, prin numirea primilor judecători pe durate de 3, 6 și 9 ani, pentru fiecare din aceste durate fiind desemnat, în mod corespunzător, câte un judecător din fiecare grupă[1].

Membrii actuali ai Curții[modificare | modificare sursă]

Mandatul unui membru Curții Constituționale a României este de 9 ani, unii dintre membrii actuali fiind aleși pentru perioade mai mici deoarece înlocuiesc alți judecători care au decedat sau au renunțat la mandat înainte de expirarea acestuia.

Foști membri ai Curții[modificare | modificare sursă]



Decizii[modificare | modificare sursă]

Toate deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind astfel informații comunicate din oficiu. De asemenea, textul deciziilor poate fi accesat și direct din baza de date, pe pagina de internet a Curții Constituționale, potrivit unor criterii specifice instantei de contencios constituțional, între care obiectul excepției de neconstituționalitate (tipul și nr. actului normativ supus controlului de constituționalitate), nr., respectiv data actului (deciziei), precum și altele.

Variate decizii ale CCR pe problematica discriminării pot fi consultate aici
Jurisprudența CEDO deseori citată în deciziile Curții Constituționale

Controverse[modificare | modificare sursă]

Asemeni altor instituții ale democrației postcomuniste, au existat suspiciuni sau chiar veridicte de colaborare cu Securitatea, poliția politică a regimului comunist, pentru anumiți membri ai Curții Constituționale. Astfel, în aprilie 2007, deputatul PIN Cozmin Gușă a relevat presei faptul că doi judecători ai Curții Constituționale din acea vreme (Aspazia Cojocaru și Gábor Kozsokár) ar fi primit din partea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității verdict de colaborare cu Securitatea[2]. CNSAS a confirmat doar în cazul Aspaziei Cojocaru respectivul verdict, dat în unanimitate. Judecătoarea a contestat verdictul, iar câteva săptămâni mai târziu, CNSAS a revenit asupra verdictului, spunând că Aspazia Cojocaru nu a făcut poliție politică[3][4].

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cum dă Ponta cu stângul în "dreptul" lui Năstase. Opera fostului premier, sistemul numirii judecătorilor "politruci" la CC, contestată de "discipol", 30 Noiembrie 2011, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 28 decembrie 2011
  2. ^ Suspendarea lui Basescu depinde de numai 10-15 voturi, 19 Aprilie 2007, evz.ro, accesat la 12 decembrie 2011
  3. ^ Tiriac si Manolescu, fata in fata cu dosarele de Securitate, 27 Aprilie 2007, evz.ro, accesat la 11 decembrie 2011
  4. ^ PIN va da in judecata CNSAS, 30 Aprilie 2007, Alexandra-Livia Dordea, evz.ro, accesat la 11 decembrie 2011

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Curtea Constituțională a României, Ioan Muraru, Mihai Constantinescu (dr.), Editura Albatros, 1997

Legături externe[modificare | modificare sursă]