Theodor Paleologu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Theodor Paleologu
Conventia PD-L 2013 - Theodor Paleologu (1).jpg
Theodor Paleologu

 Ministrul Culturii al României
În funcție
22 decembrie 2008 – 23 decembrie 2009
Precedat de Adrian Iorgulescu
Succedat de Hunor Kelemen

 Deputat de București
Deținător actual
Funcție asumată 
2008

Născut(ă) 15 iulie 1973 (1973-07-15) (40 de ani)
București, România
Partid politic PMP
Alma mater Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Cetățenie Român
Confesiune Ortodox

Theodor Paleologu (n. 15 iulie 1973, București, România) este un eseist, profesor, diplomat și om politic român. Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.[1] De asemenea, între 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009, a fost ministru al culturii în primul guvern condus de Emil Boc.[2] În 2014, a părăsit Partidul Democrat Liberal, alăturându-se Partidului Mișcarea Populară.[3]

A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.

Tinerețea, studiile, cariera academică, avere, familie[modificare | modificare sursă]

Theodor Paleologu s-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu. A absolvit liceul german din orașul natal, după care a studiat la Sorbona și la École Normale Supérieure, în Franța. După studii liceale la Colegiul Henri IV din Paris (1992-1994), a fost stagiar la École Normale Supérieure din Paris (1996-2001); a obținut o diplomă de studii aprofundate în filosofie în 1998, la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2001, a obținut doctoratul în științe politice la EHESS (École des Hautes Études en Sciences Sociales) și de la Universitatea Ludwig Maximilian din München.[1]

A fost lector la Colegiul din Boston în 1999 și 2000. A devenit apoi profesor asistent și director al școlii de vară la Colegiul European de Arte Liberale de la Berlin. A fost "post-doctoral fellow" la Universitatea Notre-Dame, Institutul Erasmus (2001-2002) și la Universitatea Harvard (2002-2003), fiind și profesor invitat la Deep Springs College în Statele Unite ale Americii, în perioada mai-iunie 2003.

În declarația sa de interese, Theodor Paleologu a declarat că posedă apartamente la București precum și terenuri în comunele Matca și Corod, amândouă din județul Galați. Theodor Paleologu a mai declarat că dispune de drepturi de autor de la editurile Polirom și Humanitas. A fost căsătorit cu Sara Nassif, de origine libaneză, cu care are un băiat.

Cariera diplomatică și politică[modificare | modificare sursă]

Din 2005, a devenit ambasador al României la Copenhaga, și ulterior la Reykjavík, dar a renunțat la diplomație pentru a candida la alegerile legislative din 2008 din România din partea PD-L. În urma acestui scrutin, a devenit deputat de București în Parlamentul României și ministru al culturii în Guvernul Emil Boc.[4]

Pe 3 februarie 2014, Paleologu a anunțat că a demisionat din PD-L pentru a se alătura Partidului Mișcarea Populară.[5] În afară de Paleologu, au demisionat și deputații Elena Udrea, Petru Movilă, Florin Popescu, Aurelian Popescu, Adrian Gurzău, Florin Secară, Camelia Bogdănici, Ștefan Bucur Stoica și Dragoș Gunia, senatorul Andrei Liviu Volosevici.[6] A declarat că regretă scindarea Partidului Democrat Liberal și că scopul noii formațiuni este să depășească PDL-ul la următoarele alegeri europarlamentare și să învingă Uniunea Social Liberală, deținătoarea puterii.[7]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Volume originale[modificare | modificare sursă]

  • Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
  • Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
  • Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
  • De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
  • Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Carl SchmittNehmen/Teilen/Weiden, în revista "Commentaire".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Theodor Paleologu - biografie”. Adevărul. 18 decembrie 2008. http://www.adevarul.ro/rss/articol/theodor-paleologu-biografie.html. Accesat la 26 decembrie 2008. 
  2. ^ Theodor Paleologu: Îmi doresc bani pentru cultură, dar și cultură generatoare de bani”. Mediafax. 23 decembrie 2008. http://www.mediafax.ro/cultura-media/theodor-paleologu-imi-doresc-bani-pentru-cultura-dar-si-cultura-generatoare-de-bani.html?1706;3679186. Accesat la 26 decembrie 2008. 
  3. ^ Vintilă, Carmen (3 februarie 2014). „Mai mulți parlamentari și-au anunțat demisia din PDL.Theodor Paleologu a ales și el PMP”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/teodor-paleologu-se-inscrie-si-el-in-pmp-1080367-1.html. Accesat la 3 aprilie 2014. 
  4. ^ Theodor Paleologu, noul ministru al Culturii”. Televiziunea Română. 24 decembrie 2008. http://www.tvr.ro/articol.php?id=54322&c=99. Accesat la 26 decembrie 2008. 
  5. ^ Carmen Vintilă (3 februarie 2014), „Mai mulți parlamentari și-au anunțat demisia din PDL.Theodor Paleologu a ales și el PMP”, Evenimentul zilei, http://www.evz.ro/detalii/stiri/teodor-paleologu-se-inscrie-si-el-in-pmp-1080367-1.html, accesat la 3 februarie 2014 
  6. ^ RL Online (3 februarie 2014), „Theodor Paleologu a demisionat din PDL pentru a se alătura PMP”, România liberă, http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/theodor-paleologu-a-demisionat-din-pdl-pentru-a-se-alatura-pmp-324920.html, accesat la 3 februarie 2014 
  7. ^ Sebastian Zachmann, Iulia Marin (3 februarie 2014), „PMP cere capul miniștrilor Mănescu și Dușa. Paleologu: "Ori la bal, ori la spital!" e programul nostru pentru 2014”, Adevărul, http://adevarul.ro/news/politica/pmp-depune-doua-motiuni-simple-ministrilor-dusa-manescu-1_52efa1a6c7b855ff5609cdde/index.html, accesat la 3 februarie 2014 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri