Politica Belgiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Belgia

Acest articol este parte din seria:
Politica şi guvernul Belgiei
Regiuni
Comunităţi

Politica Belgiei funcţionează în cadrul unei monarhii constituţionale parlamentare bazată pe principiul democraţiei reprezentative. Şeful statului este Regele, din 1993 acesta este Albert al II-lea. Prim ministrul este şeful guvernului, care deţine puterea executivă într-un sistem pluri-partid. Puterea legislativă federală aparţine atât guvernului cât şi celor două camere ale parlamentului: Senatul şi Camera Reprezentanţilor. Federaţia este formată din comunităţi culturale şi politice, şi regiuni teritoriale.

Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică şi economică majoritar francofonă în întreaga ţară a neglijat sistematic populaţia flamandă. Mişcarea de emancipare flamandă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situaţie. La sfârşitul celui de al doilea război mondial comunităţile francofone şi neerlandofone au marcat politica statului prin tendinţele pronunţate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au crescut iar unitatea statului a ajuns să fie pusă în discuţie[1]. Începând din anii 1970 o serie de reforme instituţionale au transformat statul unitar într-un stat federal cu trei nivele de guvernare, menite să asigure un compromis care minimizează tensiunile lingvistice, culturale şi economice. Politica este puternic influenţată de grupuri de lobby ca de exemplu sindicate sau organizaţii profesionale şi patronale. Regula majorităţii simple este precedată ca importanţă de un proces de co-decizie politică în care minoritatea se bucură de protecţie prin intermediul majorităţii speciale (2/3 din voturile totale + majoritatea voturilor în fiecare din cele două comunităţi importante).

Cuprins

[modifică] Evoluţii recente

O serie de guverne creştin-democrate începută în 1958 a fost întreruptă în 1999 ca urmare a unui scandal major de contaminare cu dioxină. O coaliţie între liberali, social-democraţi şi ecologişti a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt care până în 2007 a reuşit să implementeze o serie de reforme importante, a menţinut un buget echilibrat şi a programat o renunţare la energia nucleară. Pe plan nternaţional guvernul a avut o politică de diplomaţie activă în Africa şi s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007 coaliţia guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern ce urmează să facă tranziţia pe data de 23 martie 2007 spre un guvern format de creştin-democratul flamand Yves Leterne, câştigătorul ultimelor alegeri.

[modifică] Constituţia

Constituţia Belgiei este legea fundamentală a sistemului politic belgian. Constituţia a fost adoptată la data de 7 februarie 1831. Prima revizuire majoră a avut loc în 1970 când a fost recunoscută necesitatea reorganizării instituţionale a statului unitar ca urmare a dezvoltării situaţiei conflictuale dintre comunităţile flamande şi francofone. Diferenţele comunitare şi regionale au fost recunoscute iar această revizuire a încercat reconciliereea acestora prin intermediul devoluării unor atribuţii către comunităţi şi regiuni. În 1993 constituţia a fost din nou revizuită odată cu adoptarea pachetului de legi ce defineşte sistemul federal.

[modifică] Puterea executivă

[modifică] Regele

Regele Belgienilor (neerlandeză Koning der Belgen, franceză Roi des Belges, germană König der Belgier) este şeful constituţional al statului. Monarhia este ereditară, titularul poziţiei fiind numit pe viaţă după decesul predecesorului. Rolul şi îndatoririle Regelui sunt înscrise în Constituţie şi în legile introduse de aceasta.

Ca şef al statului, Regele are un rol ceremonial şi simbolic. Principala atribuţie politică este de a propune formarea guvernului unui lider politic după desfăşurarea unor alegeri sau ca urmare a demisiei guvernului. Regele face porpunerea în urma consultării cu o comisie de informare, ce are rolul de a consulta toţi actorii politici. Regele este văzut de asemenea ca un personaj unificator ce reprezintă identitatea naţională comună belgiană.

Actualul monarh, Albert II, i-a succedat fratelui său, Baudouin I, care a decedat la data de 31 iulie, 1993. Albert a depus jurământul pentru a devenii rege la data de 9 august, 1993.

[modifică] Guvernul federal

Guvernul federal este format din miniştrii şi secretari de stat ce reprezintă partidele politice ce formează coaliţia de guvernământ. În mod formal miniştrii sunt numiţi de Rege, iar numărul acestora este limitat la 15, numărul miniştrilor nnerlandofoni şi francofoni fiind egal conform Constituţiei[2]. Miniştrii nu sunt membrii ai parlamentului, dar aceştia trebuie să răspundă pentru acţiunile lor în faţa Parlamentului.

Belgia fiind un stat federal, puterea executivă este distribuită între guvernul federal şi guvernele regionale şi comunitare. Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiţia, apărarea, poliţia federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială şi controlează o parte importantă a finanţelor publice, sistemului de sănătate şi a politicii internaţionale. Poşta şi Societatea de căi ferate sunt companii naţionale deţinute de stat, care sunt în responsibilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligaţiile Belgiei în cadrul UE şi a OTAN[3].

[modifică] Guvernele comunitare şi regionale

Comunităţile îşi exersează autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere lingvistice. Iniţial competenţele acestora erau legate de chestiunile lingvistice: educaţie, cultură, media şi utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost devoluate alte competenţe care nu sunt direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală şi preventivă), asistenţă a indivizilor (protecţia tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistenţă a imigranţilor, etc.)[4].

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuinţelor, planificarea oraşelor şi regională, conservarea naturii şi comerţul exterior. Regiunile supraveghează provinciile, comunele şi companiile de utilităţi intercomunale[5].

Fiecare Comunitate şi Regiune are propria adunare legislativă şi propriul guvern. Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunităţi majore exersându-şi autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunităţi majore se reflectă în structura particulară a instituţiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea şi Regiunea au fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar la devoluare unor competenţe către Regiuni. Astfel federalismul este asimetric, instituţiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleaşi puteri. Conflictele dintre diferitele corpuri instituţionale ale structurii federale sunt rezolvate de către Curtea Constituţională a Belgiei.

În 2008 şeii guvernelor regionale sunt:

[modifică] Puterea legislativă

Parlamentul federal este bicameral format din Senat (neerlandeză Senaat, franceză Sénat, germană Senat) Camera Reprezentanţilor (neerlandeză Kamer van Volksvertegenwoordigers, franceză Chambre des Représentants, germană Abgeordnetenkammer). Senatul este format din 40 membrii aleşi, 21 reprezentanţi ai comunităţilor şi 10 membrii cooptaţi. Membrii majori ai familiei regale care sunt în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept, dar aceştia în practică nu îşi exprimă dreptul de vot. Acesta are competenţe în chestiuni pe termen lung şi are drept de vot identic cu Camera în chestiuni constituţionale şi de ratificare a tratatelor internaţionale. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanţi aleşi în 11 arondismente electorale, prin vot proporţional. Camera Reprezentanţilor este camera "politică" a parlamentului, camera cere discută şi votează majoritate legilor, bugetul şi acordă, sau retrage, încrederea în guvern.

[modifică] Puterea judecătorească

Sistemul juridic este bazt pe dreptul civil şi îşi are originile în Codul Napoleonian. Tribunalele civile şi penale sunt organizate pe trei niveluri, Curtea de Casaţie (neerlandeză Hof van Cassatie, franceză Cour de Cassation, germană Kassationshof) fiind instanţa supremă. Curtea supremă administrativă este Consiliul de Stat(neerlandeză Raad van State, franceză Conseil d'État, germană Staatsrat). Curtea Constituţională a Belgiei (neerlandeză Grondwettelijk Hof, franceză Cour constitutionelle, germană Verfassungsgerichtshof) are autoritatea de a decide constituţionalitatea legilor şi are rol de arbitru între instituţiile federale.

[modifică] Partide

Din anii 1970 în Belgia nu mai există partide politice naţionale, acestea divizându-se pentru a reprezenta interesele politice şi culturale ale comunităţilor. Principalele partide din fiecare comunitate reprezintă trei grupuri politice importante: Liberalism de dreapta, Creştini-Democraţi conservatori şi social-democraţi de stânga. O serie de partide au reuşit să obţină o reprezentativitate semnificativă începând cu jumătatea secolului trecut organizate pe teme naţionaliste, lingvistice şi de mediu.

Principalele partide politice sunt:

[modifică] Alegeri

Alegerile se desfăşoară pe baza votului porporţional în circumscripţii, locuire fiind atribuite prin Metoda lui Hondt. Acest lucru face spectrul politic să fie împărţit între mai multe partide inclusiv la nivel regional, coaliţiile fiind necesare pentru formarea guvernului. Cu câteva luni înainte de alegeri fiecare partid propune o listă de candidaţi pe circumscripţie. Campania electorală durează aproximativ o lună, cheltuielile şi utilizarea afişelor electorale fiind strict reglementate.

Votul este obilgatoriu pentru toţi cetăţenii belgieni. Cetăţenii belgieni rezidenţi în afara ţării trebuie să se înscrie pe liste electorale pentru a putea vota. Votul prin corespondenţă este posibil. Cetăţenii Uniunii Europene rezidenţi în Belgia au dreptul de a participa la alegerile locale şi europene, atât ca şi electori c^t şi ca şi candidaţi. Electorii au cinci opţiuni de vot:

  • Vot pentru o listă întreagă;
  • Vot pentru un candidat individual, indiferent de poziţia acestuia pe listă ("vot preferenţial"), însă nu pentru candidaţi de pe liste diferite;
  • Vot pentru unul sau mai mulţi înlocuitori;
  • Vot pentru unul sau mai mulţi candidaţi individuali sau înlocuitori;
  • Vot gol.

Alegerile federale au loc din 4 în 4 ani, în cazul în care nu are loc o dizolvare a parlamentului. Alegerile comunitare, regionale şi europene au loc la fiecare cinci ani. Alegerile locale şi provinciale au loc la fiecare şase ani. Ultimele alegeri locale au avut loc în 2006, ultimele alegeri federale au avut loc în 2007 iar alegerile regionale, comunitare şi europene următoare vor avea loc în 2009.

[modifică] Rezultatul ultimelor alegeri federale

Rezultatul alegerilor din 10 iunie 2007 pentru Camera Reprezentanţilor:

Partide Camera
Voturi +/- % +/- Locuri +/-
CD&V – N-VA 1,234,950 +162,802 18.51% +2.20% 30 +8
MR 835,073 +86,121 12.52% +1.12% 23 −1
Vlaams Belang 799,844 +38,437 11.99% +0.40% 17 −1
Open VLD 789,455 −219,768 11.83% −3.53% 18 −7
PS 724,787 −131,205 10.86% −2.16% 20 −5
Sp.a – Spirit 684,390 −295,360 10.26% −4.65% 14 −9
cdH 404,077 +44,417 6.06% +0.59% 10 +2
Ecolo 340,378 +139,260 5.10% +2.04% 8 +4
List Dedecker 268,648 +268,648 4,03% +4,03% 5 +5
Verzi! 265,828 +103,623 3.98% +1.51% 4 +4
FN 131,385 +1,373 1.97% −0.01% 1 ±0
Alţii 192,545 — 2.89% — — —
Total (participare 91.0%) 6,671,360   100.00%   150  
Sursa: Verkiezingen 2007.

Rezultatul alegerilor din 10 iunie 2007 pentru Senat:

Partide Senat
Voturi +/- % +/- Locuri +/-
CD&V – N-VA 1,287,389 +254,267 19.42% +3.65% 9 +3
Open VLD 821,980 −185,888 12.40% −2.98% 5 −2
MR 815,755 +19,998 12.31% +0.16% 6 +1
Vlaams Belang 787,782 +45,842 11.89% +0.57% 5 ±0
PS 678,812 −162,096 10.24% −2.60% 4 −2
Sp.a – Spirit 665,342 −348,218 10.04% −5.43% 4 −3
cdH 390,852 +28,147 5.90% +0.36% 2 ±0
Ecolo 385,466 +176,598 5.82% +2.63% 2 +1
Verzi! 241,151 +80,127 3.64% +1,18% 1 +1
List Dedecker 223,992 +223,992 3.38% +3.38% 1 +1
FN 150,461 +3,156 2.27% +0,02% 1 ±0
Alţii 179,145 — 2.69% — — —
Total (participare 91.1%) 6,628,127   100.00%   40  
Sursa: Verkiezingen 2007.

[modifică] Sindicate

Belgia este o ţară cu sindicate puternice, sindicatele având o influenţă puternică în politică. Aproximativ 53% din angajaţi din sectorul privat şi public sunt membrii de sindicate. Acestea îşi exprimă punctele de vedere în diverse domenii cum ar fi educaţia, finanţele publice, cheltuielile militare, protecţia mediului, etc. Principalele organizaţii sindicale sunt Confederaţia Sidicatelor Creştine (CSC/ACV) (1.705.000 membrii), Federaţia Generală a Muncii Belgiană (1.198.000 membrii) and şi Confederaţia Generală a Sindicatelor Liberale din Belgia (CGSLB/ACLVB) (230.000 membrii).

[modifică] Organizaţii Internaţionale

Belgia este membră a următoarelor organizaţii: ACCT, AID, AIE, AIEA, Australia Group, BAfD, BAsD, BEI, Benelux, BERD, BID, BIRD, BIS, CAI, CCI, CE, CERN, CIO, CISL, CMM, Comitetul Zangger, CPEA, CPI, Crucea Roşie, ESA, FIDA, FMI, G-9, G-10, Inmarsat, Intelsat, Interpol, NEA, NSG, OEA(Observator), OCED, OHI, OIAC, OIM, OIMg, OIS, OMC, OMI, OMM, OMPI, OMS, ONU, OTAN, OSCE, SFI, UE, UEM, UIT, UNCTAD, UNECE, UNESCO, UNFAO, UNHCR, UNIDO, UNMIK, UNMOGIP, UNMOP, UNRWA, UNTSO, UPU, UVE, WCO

[modifică] Referinţe

Portal Portal Politică
  1. ^ Morris, Chris (2005-05-13). Language dispute divides Belgium. BBC News. Accesat la data de 2007-05-08.
  2. ^ en Constituţia Belgiei Art. 99
  3. ^ Puterile guvernului federal pe portalul guvernului federal http://www.belgium.be/
  4. ^ Comunităţile, pe portalul guvernului federal http://www.belgium.be/
  5. ^ Regiunile, pe portalul guvernului federal http://www.belgium.be/
v • d • m
Belgia — Belgieni — Limbile Belgiei
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie  •  Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stema • Turism Drapelul civil al Belgiei
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal
v • d • m
Politica Europei
Albania • Andorra • Armenia • Austria • Azerbaidjan • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Cipru • Republica Cehă • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Georgia • Germania • Grecia • Islanda • Irlanda • Italia • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Republica Macedonia • Malta • Moldova • Monaco • Muntenegru • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria • Ucraina • Vatican
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Belgiei"
Unelte personale