Partidul Social-Democrat Român

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partidul Social Democrat Român
Sigla PSDR
Sigla PSDR
AbrevierePSDR  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteSergiu Cunescu
Date
Înființat1990
Desființat  Modificați la Wikidata
Informații
Ideologie oficialăSocial-democrație
Pro-europenism
Anticomunism
Poziție politicăStânga
Afiliere internaționalăInternaționala Socialistă
Culori oficialeAlbastru

Partidul Social-Democrat Român (P.S.D.R.) a fost unul dintre cele trei partide istorice desființate în timpul regimului comunist, care după prăbușirea comunismului a reapărut ca partid politic și a activat între 1990 și 2001. Președintele partidului a fost Sergiu Cunescu, fiul lui Stavri Cunescu, colaborator al lui Constantin Tinel Petrescu. PSDR a fost membru fondator al Convenției Democratice Române (CDR), alianța anticomunistă condusă de Corneliu Coposu, iar apoi din coaliția Uniunea Social-Democrată, dominată de Petre Roman, care a rivalizat cu Frontul Democratic al Salvării Național ai lui Ion Iliescu. PSDR a făcut parte din Internaționala Socialistă și din Partidul Socialiștilor Europeni (Party of European Socialists).

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

PSDR s-a format în anul 1990. La alegerile legislative din 1990 a intrat în parlament. La cele din 1992 a făcut parte din Convenția Democrată Română (CDR) alianță pe care a părăsit-o ulterior. La alegerile legislative din 1996 a făcut parte din Uniunea Social-Democrată (USD), fiind în alianță cu Partidul Democrat (PD). În 1999 toți parlamentarii PSDR părăsesc parlamentul. La alegerile legislative din 2000, a participat ca parte a Polului Democrat Social din România (PDSR) fiind în alianță cu Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și Partidul Umanist Român (PUR).

PSDR s-a unificat în iunie 2001, după alegerea lui Alexandru Athanasiu la conducerea partidului, cu Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), formațiunea rezultată luându-și numele de Partidul Social Democrat (PSD).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ion Alexandrescu, Stan Stoica, România după 1989. Mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 2005
  • Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, Editura Humanitas, București, 2004
  • Dan Pavel, Iulia Huia, <<Nu putem reuși decît împreună.>> O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]