Ion I.C. Brătianu
Ion I. C. Brătianu, cunoscut și ca Ion (Ionel) I. C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș - d. 24 noiembrie 1927, București) a fost un inginer, om politic român, președinte al Partidului Național Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923.
Cuprins |
Date biografice [modificare]
Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moșia Florica, în județul Argeș. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu și fratele mai mare al lui Vintilă și Dinu Brătianu. În 1907 se căsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman.
Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață în urma unei laringite infecțioase. În urma unei întrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu se îmbolnăvește de gripă. Când boala s-a agravat treptat, medicul i-a recomandat un anume tratament (care s-ar fi dovedit a fi eronat), după care gripa dispare doar pentru o perioadă de timp. Astfel la numai 63 de ani, „mâna de fier” care conducea statul român moare in condiții extrem de suspecte, asemeni regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte. Astfel, conducătorul oficial și cel din umbră ai statului decedează.
Studii [modificare]
După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor:
- cursant al clasei de matematici speciale A, la Școala preparatorie Saint-Barbe (1883-1884)
- auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice (1884-1886)
- student la Școala de Poduri și Șosele (1886-1889)
Obține, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obțină licența la Sorbona.
Cariera profesională [modificare]
Revenit în țară în 1889, este concentrat la cazarma "Malmaison", unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcția de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny.
Pe 7 iunie 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române.
Cariera politică [modificare]
Devine membru al Partidului Național Liberal încă din 1895. În același an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susține acceptarea în partid (februarie 1889) a foștilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morțun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.
La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care o va păstra până la sfârșitul vieții sale.
La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parțială a marii proprietăți) și electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susținute și de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrați (care susțin însă niște modificări - două colegii electorale și expropiere prin cumpărare) și chiar conservatorii "bătrâni" (expropiere in extremis și în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. În această calitate i-a revenit obligația de a răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea). Abilității sale diplomatice i se datorează lămurirea acestui punct, precum și convingerea aliaților cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.
Aprecieri [modificare]
"Excela în a câștiga fără să-și facă dușmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calități, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generației sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la țări mici, oameni mari."
Mandate [modificare]
- Ministru al Lucrărilor Publice:
- 31 martie 1897 - 30 martie 1899
- 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902
- Ministru al Afacerilor Străine
- ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902
- 18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904
- ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
- 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
- 8-11 decembrie 1916
- 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
- 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
- 22 ianuarie - 6 iulie 1927
- Ministru de Interne:
- 12 martie 1907 - 27 decembrie 1908
- 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
- 4 martie - 5 decembrie 1909
- 6 februarie - 28 decembrie 1910
- ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910
- 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926
- Ministru de Război:
- 4 ianuarie 1914 - 15 august 1916
- 19 ianuarie - 25 martie 1922
- Președinte al Consiliului de Miniștri:
- 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
- 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910
- 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916
- 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
- 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
- 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
- 22 iunie - 24 noiembrie 1927
- deputat în 1895.
- senator în 1911.
Lucrări publicate [modificare]
- Notre commerce de cereales, 1899
- Chestia tramvaielor comunale, 1911
- Manifest-program, 2 volume, 1911
- România și Peninsula Balcanică, 1913
- Situația înternațională a României. Expunere făcută la Adunarea Deputaților (16-17 decembrie 1919), 1919
- Din amintirile altora și ale mele, 1922
- Activitatea corpurilor legiuitoare și a Guvernului de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1916, 1926
- POST MORTEM
- Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, 4 volume, 1933
- Cuvintele unui mare român 1914 - 1927 f.a.
Bibliografie [modificare]
- „Linșajul mediatic în politica românească. 1919. Adevărul versus Ionel C. Brătianu“., Ion Novăcescu, Editura Adevărul, 2013 - [1]
Legături externe [modificare]
- Ion I.C. Brătianu – „conducătorul din umbră” al României interbelice, 23 Noiembrie 2011, Ioana Bugheanu, Historia
- Moartea „stăpânului“ României interbelice, 5 mai 2010, Ciprian Plăiașu, Historia
- Ion I.C. Bratianu - un om pentru istoria Romaniei, 4 februarie 2006, Mircea Dumitriu, România liberă
- Ionel Bratianu, 15 ianuarie 2007, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
- Ionel Brătianu - "Regele neîncoronat", 24 noiembrie 2007, Florin Mihai, Jurnalul Național
- Magistrul Brătianu, 1 aprilie 2005, Jurnalul Național
- Istoria acasa la Ionel I.C. Bratianu, 12 octombrie 2006, Simina Stan, Jurnalul Național
- Din felul de a fi al unui om politic, 14 ianuarie 2004, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
|
|||||
|
||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
