Liberalism economic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Liberalism economic e cea mai mare orientare de gândire și practică economică din ultimele trei secole. Până în perioada interbelică a secolului XX se numește liberalism economic, iar de atunci e neoliberalism economic. Diferența fundamentală dintre ele se referă la aspecte: rolul economiei al statului și rolul planificării.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Neoliberalismul acceptă intervenția statului în economie și planificarea. Liberalismul economic a evitat de la teoria economiei spre doctrină, iar azi se numește un curent de orientare liberală. Rădăcina liberalismului se găsesc în filozofia utilitaristă dezvoltată începând cu secolul al XVI-lea și care se clădește în jurul individului pe ideea că ceea ce este potrivit individului este potrivit și statului. Pornind de aici, utilitariștii (Rene Descartes, Charles Montesquieu, Thomas Reausseua, Jemery Bertham) au construit o filozofie a interesului personal și au sugerat organizarea economică în funcție de acest interes. Încă de la început utilitariștii englezi au propus un model mai individualist, iar cei estici un individualism mai social, adică în care mai este loc pentru intervenție statală și pentru rezolvarea aspectelor sociale ale economiei. Modele s-au dezvoltat și creionează tipurile fundamentale ale liberalismului actual, respectiv modelul anglo-saxon. În zona de liberalism englez (Anglia, SUA) e mai individualist și modelul Rerar mai social.

Una dintre ideile centrale a liberalismului e ceea ordinii naturale, conform căruia universul e guvernat de legi proprii, obiective. Noțiunea de lege națională și de ordine națională au căpătat în timp mai multe conținuturi în funcție de evoluția istorică a umanităției. În antichitate și evul mediu (până sec al XV-lea) se considera că legea și ordinea națională sunt de proveniența lor divină și obligatorie, respectarea lor conduce spre prosperit și fericire, iar încălcarea spre sărăcie și moarte.

Legea națională și ordinea națională e divinității, o divinitate care dorește prosperit și fericirea oamenilor, dar le lasă libertatea alegerii → respectarea legii și ordinea națională conduce spre fericire și libertate, corespunderea aduce și sărăcie și necaz, dar nu și moarte → corespuderea perioadei în care are loc emanciparea minimală a individului când își câștigă asupra propriei vieți. Sec. al XVII-lea – laicizarea a noțiunilor de ordine și lege națională în sensul că se caută explicația legilor care guvernează realitatea în realitatea însăși → Charles Montesquieu: legea reprezină raporturile necesare ca decurg din natura lucrurilor.

Astăzi prin lege se înțelege lege esențială, generală, repetabilă și stabilă care există în procesele economice și între ele. Legea guvernează mișcarea realității și asigură finalitatea mișcării. De la Montesquieu încoace și prescuparea fundamentală a oamenilor e descoperirea legii și organizează activitatea în funcție de ele. Scopul fundamental al liberalismului economic a fost și este o organizare economică în concordanță cu legile obiective ale ei.

Atractivitatea liberalismului constă în aceea că pornește de la ideea că de la naționalitate oamenii sunt egali și liberi și scopul este o organizare socială și economică capabilă să asigure egalitatea indivizilor. După părerea lor ordinea economică e naturală când organizarea economică asigură funcționarea neînprădită și exclusivă a legilor economiei obiective. De aceea reglementarea totală este inutilă, adică legile sunt suficiente.

Principii fundamentale[modificare | modificare sursă]

  • Economia este guvernată de legi obiective
  • Economia este organizată pe baza proprietății private
  • Există libertate de acțiune a organizării economice
  • Există concurența liberă și perfectă

Cele 4 principii stau la bază ai cărui model liberal dintotdeauna și formează substantiv esențială a liberalismului.

Legile economice orientează activitatea și asigură rezolvarea, realizarea tuturor intereselor și armonizarea lor. Sarcina liberalismului este curriculum legilor obiective și crearea unor instituții pentru funcționarea legilor neîngrădită, proprietăți private – baza activității libere a individului – de aceea liberalii o consideră fundamentală într-un climat liberal. Liberalismul de acțiuni ca manifestare a liberei instituții prin care individul participă la viața economică pentru propriile lor interese.

Teoretic în general liberalismul economic = a face în economie orcie corespondență interesului individual, în realitate liberalismul economic este relativă fiind pe de o parte limita de cei individual și de libertatea celorlalți.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Barcelowicz Leszek-Libertate si dezvoltare
  • Block Walter-Reconstrucția libertății
  • Buchanan James McGill-The economics and the ethics of constitutional order
  • Colclough Christopher-States or markets?
  • Duma Florin-Noua economie și liberalismul

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]