Boală infecțioasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Boală infecțioasă (boală contagioasă, boală comunicabilă, boală transmisibilă, boală infecto-contagioasă, boală molipsitoare, ), este o boală cauzată de un agent biologic (virus, bacterie, parazit mono sau multicelular, ciupercă, insectă, sau prion - un peptid, o fracțiune de proteină). Bolile infecțioase afectează omul, animalele, plantele, insectele, chiar și bacteriile (viruși bacterieni). Ele pătrund în corp prin transmitere, direct, de la persoană la persoană, sau prin vectori [1].

Exemple de agenți infecțioși[modificare | modificare sursă]

După etiologie agentul patogen poate fi:

Virusuri[2][3][modificare | modificare sursă]

Bacterii[2][4][modificare | modificare sursă]

Micoze (fungi, ciuperci patogene)[modificare | modificare sursă]

Paraziți[modificare | modificare sursă]

Paraziți monocelulari (Protozoar)[modificare | modificare sursă]

Paraziți multicelulari[modificare | modificare sursă]

Artropode[modificare | modificare sursă]

Arahnide:

Insecte:

Prioni[5][modificare | modificare sursă]

Boli prionice la om[modificare | modificare sursă]

Boli prionice la animale[modificare | modificare sursă]

Importanța bolilor infecțioase[modificare | modificare sursă]

Bolile infecțioase, în afară de patologia persoanei izolate, pot avea importanță epidemiologică, prin afectarea de populații:

- Izbucniri - afectarea de grupuri mici (familie, clasă de copii, unitate militară, etc.), de exemplu, o toxinfecție alimentară între invitații la o nuntă;
- Epidemii - afectarea unor populații largi (regiune, țară);
- Pandemii - afectarea populației unui grup de țări, spre exemplu, gripa, gripa aviară.

Procesul infecțios[modificare | modificare sursă]

Diagnosticul unei boli infecțioase[modificare | modificare sursă]

Tratamentul bolilor infecțioase[modificare | modificare sursă]

Descrierea unei boli infecțioase[modificare | modificare sursă]

Poartă de intrare[modificare | modificare sursă]

Agentul infectiv pătrunde în organism printr-o poartă de intrare care poate fi:

- respiratorie (gripele, pneumonia, «boala legionarilor», pesta, etc.)[6];
- alimentară (digestivă) - gastro-enteritele bacteriene și virale, paraziții intestinali, unii streptococi, etc.;
- cutanată - prin piele și mucoase - anumiți paraziți, micoze, stafilococoze, gonorea, etc.;
- prin înțepare/injectatre (SIDA, hepatitele virale B,C,D, etc.);
- prin contact sexual (bolile venerice, clamidia, etc.)
- prin sărut (gripe, streptococoze, pneumonia, mononucleoza infecțioasă, etc.);
- oculente (blefarita - gonoree oculentă la nou-născuți, clamidii, etc.), ș.a.m.d.

Rezistența organismului[modificare | modificare sursă]

Din circa 100 000 de microbi cunoscuți, doar vreo 200 au un potențial patogenic, ceilalți fiind - în marea lor majoritate - factori indispensabili și primordiali în existența vieții pe pământ. Organismul, uman sau animal, deține sisteme sofisticate de apărare, specifice (anticorpi) și nespecifice (lizozima salivară și lacrimală, aciditatea gastrică și vaginală, etc.) care asigură existența în condițiile nesterile ale vieții Animalele de laborator crescute în condiții sterile (engleză germ free) vor recepta lesne boli infecțioase și vor avea o viață scurtă. Pacienții tratați cu medicamente care reduc rezistența (corticoizi, etc.) sau cu rezistența redusă din diferite motive (stres, diabet, bătrânețe, subalimentare, căldură, sau frig excesiv) vor fi mult mai receptivi la infecții, chiar și față de germeni cu potențial patogenic redus.

Timpul de incubație[modificare | modificare sursă]

Media pe populație a factorilor de virulență a agentului infectiv, față de puterea de rezistență a organismului dă perioada de incubație, specifică pentru fiecare boală, pentru populația respectivă.

Epidemiologia bolilor infecțioase[modificare | modificare sursă]

Fenomenul de aisberg (Iceberg phenomenon)[modificare | modificare sursă]

Fenomenul de aisberg (vizibilitatea muntelui de gheață, Iceberg phenomenon) este un fenomen epidemiologic în care, la apariția unei epidemii, semnele clinice de boală apar la un mic procent dintre cei care au fost infestați, majoritatea căpătând o boală lipsită de semne clinice, sau cu slabe semne subclinice (neidentificatoare ale bolii), așa cum partea care se vede deasupra apei din muntele de gheață plutitor, constitue doar o mică parte din totalitatea acestui preponderent subacvatic munte.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chiotan, M.: Boli infectioase, ed. National, 2006
  2. ^ a b Enescu,I.: Microbii, ed. Ceres, 1988
  3. ^ en Brian, WJ.: A Dictionary of Virology, III-rd ed., Mahy Academic Press, San Diego, CA, 8:6, June 2002.[1]
  4. ^ en *** Hawkey, P., Lewis, D. - editors: Medical Bacteriology: a Practical Approach, Oxford University Press, Oxford, U.K., ISBN 0-19-963778-4, 11:5, May 2005. [2]
  5. ^ en Prion Diseases [3]
  6. ^ Chiotan, M., Arama, V., Chiotan, R.: Infecții de tract respirator inferior - clinică, diagnostic și tratament, Ed. InfoMedica, 2004.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chiotan, M., Arama, V., Chiotan, R.: Infecții de tract respirator inferior - clinică, diagnostic și tratament, ed. InfoMedica, 2004.
  • Chiotan, M.: Boli infectioase, ed. National, 2006.
  • en ***:Bergey's Manual of Systematic Bacteriology, 2nd ed. Publ. Springer, New York:
- Vol. 1 - Editors: Garrity, GM., Boone, DR., Castenholz, RW.: The Archaea and the deeply branching and phototrophic Bacteria, ISBN 0-387-98771-1, 2001.
- Vol. 2 - Editors: Garrity, GM., Brenner, DJ., Noel R. Krieg, NR., Staley, JT.: The Proteobacteria, ISBN 0-387-95040-0, 2005.
- Vol. 3 - Editors: De Vos, P., Garrity, G., Jones, D., Krieg, NR., Ludwig, W., Rainey, FA., Schleifer, K-H., Whitman, WB.: The Firmicutes, ISBN 0-387-95041-9, 2009.
- Vol. 4 - Editors: Krieg, NR., Staley, JT., Hedlund, B., Paster, BJ., Ward, N., Ludwig, W., Whitman, WB.: The Bacteroidetes, Planctomycetes, Chlamydiae, Spirochaetes, Fibrobacteres, Fusobacteria, Acidobacteria, Verrucomicrobia, Dictyoglomi and Gemmatimonadetes, ISBN 0-387-95043-5, 2009.
- Vol. 5 - Editors: Goodfellow, M., Kämpfer, P., Busse, H-J., Trujillo, M., Ken-ichiro Suzuki, Ludwig, W., Whitman, WB.: The Actinobacteria, ISBN 0-387-95042-7, 2009.
  • en Edited: Holt, JG.:Bergey's Manual of Determinative Bacteriology, 9th ed. Williams & Wilkins, Baltimore, ISBN 0-683-00603-7, 1994.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]