Regele României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Soție
   Principesa Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Soție
   Principesa Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Pavilionul regelui (1881-1922)
Pavilionul regelui, în forma adoptată de regele Carol al II-lea (1930-1947)

Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947 când, sub presiunea autorităților comuniste, România a fost proclamată republică.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Statul român a fost numit Principatele Unite până în 1862, după unirea din 1859 a statelor vasale Imperiului Otoman, Țara Românească și Moldova, sub Alexandru Ioan Cuza ca "Domnitor". Cuza a devenit principe al fiecărui principat în 1859. Din 1862, statul român se numește Principat al României, iar Cuza ia titlul de "Principe de România". A fost detronat în 1866 de către Parlamentul român, care a invitat apoi un prinț german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul principe al României.

Independența României față de Imperiul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Prințul Carol drept primul ei rege, Carol I.

România a fost o monarhie constituțională in cea mai mare parte din existența ei ca regat, cu excepția perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii personale a regelui Carol II (1938-1940), precum și a celei a mareșalului Ion Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi, România a fost, în mod efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: regele Mihai a domnit a doua oară fără vreun jurământ pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai a fost încoronat[1] cu Coroana de Oțel‎ și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940[2]. Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar "prin Grația Lui Dumnezeu"[1], ca rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[3], numit „Conducător”.

Listă de Regi ai României[modificare | modificare sursă]

Pentru lista conducătorilor de dinainte de 1866 vezi Lista domnilor Țării Românești, Lista domnilor Moldovei și Listă de voievozi ai Transilvaniei. Vezi Lista președinților României pentru lista președinților de după 1947.

Afiliere Perioadă Conducător Observații Ani de domnie
Hohenzollern 1881-1914 Carol I înainte a condus țara ca Domnitor (Prinț) al României din 1866 33 dintr-un total de 48 ani de domnie
Hohenzollern 1914-1927 Ferdinand -- 13
Hohenzollern 1927-1930 Mihai prima domnie; regență 3
Hohenzollern 1930-1940 Carol al II-lea -- 10
Hohenzollern 1940-1947 Mihai a doua domnie 7

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]