Dinu Adameșteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dinu Adameșteanu (n. 25 martie 1913, Toporu, județul Vlașca — d. 21 ianuarie 2004, Policoro, Basilicata în Italia) a fost un arheolog italian, originar din România, profesor la Universitatea din Lecce (Italia) și director al Școlii de specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceași universitate. Fratele său, medicul veterinar Ion Adameșteanu, este unul din fondatorii școlii românești de patalogie medicală veterinară.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat ca cercetător pe teren în anii 1936-1937, lucrând împreună cu profesorul Scarlat Lambrino la săpăturile de la Histria în Dobrogea. Aici a luat contact cu metoda fotografiei aeriene și și-a dat seama de avantajele acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reia tema tratata de Vasile Pârvan în "Getica", și anume relațiile dintre coloniștii greci și populațiile indigene, temă de actualitate și în cercetările de azi ale istoricilor și arheologilor. Datorită rezultatelor obținute în Sicilia cu ajutorul fotografiei aeriene, este chemat în 1961 la Roma de către Ministerul Educației Naționale al Italiei pentru a fonda noul institut denumit "Aerofoteca", pe care l-a condus până în 1964. În acest institut, unic în felul lui în Europa și America, au fost adunate fotografiile aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, realizate de forțele aeriene ale Italiei, Marii Britanii, Germaniei și Statelor Unite privind teritoriul Italiei, o foarte bogată sursă pentru reconstituirea topografiei antice. Rezultatele cercetărilor din Sicilia au fost publicate împreună cu Orlandini în trei volume dedicate cetății Gela și teritoriului antic al coloniei în "Notizie degli Scavi Monumenti Antichi" ale Academiei Naționale dei Lincei și în alte reviste, ca "Revue Archeologique", "Archeologia Classica", "Bollettino d'Arte".

În 1964, Adameșteanu este chemat să fondeze și să conducă "Soprintendenza alle Antichità della Basilicata" (antica Lucania), cu reședința la Potenza, cu scopul efectuării de cercetări asupra vechilor cetăți ca Metaponto și Siris-Polieion. Rezultatele obținute au contribuit la deschiderea de noi orizonturi în dezbaterile arheologilor și istoricilor lumii elene, onorate cu Premiul de Arheologie al Academiei Italiene (1973), Medallile de aur Sybaris, Premiul special al Președintelui Republicii Italiene etc. În ceea ce privește zona arheologică de pe coasta Mării Ionice, unde Adameșteanu a efectuat studii împreună cu o echipă internațională de cercetători, rezultatele au fost publicate în volumul "La Basilicata Antica".

Una din camerele cu exponate ale Muzeului "Dinu Adameşteanu" din Potenza

O preocupare majoră a lui Dinu Adameșteanu a constituit-o păstrarea și amenajarea de muzee în zonele în care el și-a desfășurat activitatea. Astfel, la Metaponto, a modificat Antiquarium-ul și a pus bazele unui nou muzeu, la Policoro a înființat un muzeu național, devenit prototip de instituție muzeală arheologică, a creat Muzeul Național de la Melfi în castelul Norman.

Dinu Adameșteanu a fost membru al unui mare număr de instituții științifice: "Socio della Romana Pontificia", "Accademia di Archeologia Italiana", "Deutsches Institut für Archeologie", "Honorable Fellow of the British Society of Researches", membru de onoare al Academiei Române etc. A fost decorat cu ordinul francez "Palmes Académiques", distins cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe pe anul 1986.

La 21 ianuarie 2004, Dinu Adameșteanu se stinge din viață în vârstă de 91 de ani, în casa sa din Policoro. La 20 mai 2005 a fost inaugurat Muzeul Arheologic Național "Dinu Adamesteanu" al provinciei Basilicata în palatul Loffredo din Potenza.

Fapt divers[modificare | modificare sursă]

Arheologul a fost unchiul prozatoarei Gabriela Adameșteanu, cea care a inserat pagini din jurnalul său interbelic în romanul „Dimineața pierdută”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Accademia Romena; Istituto di Archeologia e Storia dell’Arte; Associazione per le Relazioni Culturali fra Italia e Romania, Omaggio a Dinu Adamesteanu, traduzione italiana: Grațiana Alicu, Laszlo Alexandru; traduzione francese: Tiberiu Toader, Cluj, Editura Clusium, 1996, ISBN 973-555-096-2.

Legături externe[modificare | modificare sursă]