Mihail Manicatide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Manicatide
Date personale
Născut7 noiembrie 1867
Giurgiu
Decedat (86 de ani)
București
CopiiEmanoil Titu Manicatide
Radu Adrian Manicatide
Naționalitateromână
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuPediatrie
InstituțieFacultatea de Medicină din Iași
Cunoscut pentruUnul dintre fondatorii școlii românești de pediatrie

Mihail Manicatide (n. 7 noiembrie 1867, Giurgiu – d. 17 februarie 1954, București) a fost un medic pediatru român, profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București. Este considerat fondatorul școlii științifice românești de pediatrie. Este autorul a două tratate de medicină infantilă apărute în mai multe ediții.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihail (Mihai în unele surse) Manicatide s-a născut în 1867 în orașul Giurgiu într-o familie de români macedoneni. Termină studiile liceale la Liceul „Sf. Sava” din București și urmează cursurile Facultății de Medicină din București unde obține, în 1893, titlul de doctor în medicină cu teza intitulată Studiul anatomo-patologic al ficatului.[2]

Pleacă la Paris ca bursier pentru a se specializa în pediatrie. Între anii 1897 și 1899 studiază la Berlin, la Institutul de anatomie patologică condus de către Rudolf Virchow și în Clinica infantilă a profesorilor Otto Heubner⁠(de)[traduceți] și Adalbert Czerny⁠(en)[traduceți], perioadă în care a fost președintele Societății românilor din Berlin, societate înființată în 1896.[3]

În 1900 este numit profesor de pediatrie la Facultatea de Medicină din Iași unde activează până în 1920 când este transferat la București.[1] La insistențele sale, lângă Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, sunt construite pavilioane destinat bolnavilor contagioși, adulți și copii, constituind nucleul a ceea ce va deveni mai târziu Spitalul „Izolarea”.[2]

În 1919 Mihail Manicatide a făcut parte din comisia universitară care a selecționat corpul didactic al nou înființatei Universități din Cluj.[4]

A fost unul din elevii lui Victor Babeș,[5] realizând cercetări în domeniul meningitei cerebrospinale la copii și al seroterapiei tusei convulsive.

Familia[modificare | modificare sursă]

A avut doi fii:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Copilăria pediatriei[nefuncțională], Jurnalul Național, 18 octombrie 2004
  2. ^ a b I. Tansanu, „Mihai Manicatide - Creator de școală pediatrică la Iași”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 1732-4.
  3. ^ Dumitru Hîncu, Evocări: Alexandru Alimășteanu: Berlin, finele veacului al XIX-lea Arhivat în , la Wayback Machine., România Literară, nr. 6, 2006
  4. ^ Dinu M. Antonescu, Impactul comunismului asupra medicinii românesti (I), pe site-ul „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”
  5. ^ Institutul Național "Victor Babeș" - scurt istoric, pe site-ul Institutului Național „Victor Babeș”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar enciclopedic romîn (sub direcția lui Athanase Joja) vol. 3, Editura Politică, 1965, p. 225.
  • Nastase, G. (). „Professor Mihail Manicatide from our point of view”. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 72 (2): 459–64. PMID 4878008. 
  • Constantinescu, C. (). „Professor Mihail Manicatide, founder of scientific pediatrics in our country”. Pediatria (Bucur). 17 (2): 97–100. PMID 4875946. 
  • Richard Constantinescu, „Mihai Manicatide – un model pentru medicii de astăzi” Arhivat în , la Wayback Machine., în Viața Medicală, nr. 3 (1253), 24 ianuarie 2014.
  • E. Aburel, Învățămîntul medical și farmaceutic din București: de la începuturi pînă în prezent, Institutul de Medicină și Farmacie, București, 1963

Vezi și[modificare | modificare sursă]