Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vă invităm să vizitați expoziția temporară „România în Marele Război” deschisă la Muzeul Național de Istorie al României până pe 15 martie.
Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.
1916 - Retragerea din Dobrogea - Detaliu.png

Portaluri militare: Istorie - Război - Primul Război Mondial - Al Doilea Război Mondial - Armata României

modificare 

România în Primul Război Mondial

Mausoleul Eroilor (1916 - 1919) - detaliu pictural al cupolei.JPG
Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Battle flag of Romania (General Staff model).png

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine

Forțele Puterilor Centrale dislocate pe frontul român
Forțele ruse dislocate pe frontul român

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități ruse

Unități bulgare

Unități turce

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


  • Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1893, cal. 6,5 mm
  • Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1889 și 1895, cal. 8 mm
  • Pușcă cu repetiție Lebel, Md. 1886/1893, cal. 8 mm
  • Pușcă cu repetiție Berthier, Md. 1917/1915, cal. 8 mm
  • Pușcă Vetterly-Vitali, Md. 1870/1887, cal. 10,35 mm
  • Pușcă Henry-Martini, Md. 1879, cal. 11,43 mm


  • Pușcă-mitralieră Hotchkiss, Md. 1909, cal. 8 mm
  • Pușcă-mitralieră Chauchat CSRG Md. 1915, cal. 8 mm
  • Pușcă-mitralieră Lewis, Md. 1912, cal. 7,62 mm



Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte
  • Tun Armstrong, Md. 1883, cal. 63 mm
  • Tun Krupp, Md. 1880 cal. 75 mm


Artilerie de câmp
  • Tun Krupp, Md. 1904, cal. 75 mm
  • Obuzier Krupp, Md. 1912, cal. 105 mm
  • Obuzier Schneider, Md. 1912, cal. 105 mm
  • Obuzier Schneider, Md. 1912, cal. 150 mm
  • Tun cu tragere înceată Krupp, Md. 1880, cal. 75 mm
  • Tun Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Tun lung De Bange, Md. 1878, cal. 120 mm
  • Tun scurt De Bange, Md. 1878, cal. 120 mm
  • Obuzier Vickers, Md. 1896, cal. 127 mm
  • Obuzier franțuzesc de 155 mm
  • Mortier de tranșee


Artilerie de cetate
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891 cal. 57 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 105 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 150 mm
  • Obuziere Krupp, Md. 1888/1891, cal. 210 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 37 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm
  • Obuziere sferice Krupp, Md. 1888/1891, cal. 120 mm


Artilerie antiaeriană
  • Tun Krupp, Md. 1880, cal. 75 mm, instalat pe platformă rotativă
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Negrei”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Krupp”
  • Tun antiaerian cu tragere repede Deport, Md. 1911, cal. 75 mm
  • Tun antiaerian cu tragere repede Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Autotun antiaerian Putilov, Md. 1902, cal. 76,2 mm
  • Mitraliere antiaeriene
  • Mitraliere antiaeriene Cristopher&Montigny, Md 1872, cal. 11 mm
  • Proiectoare Harel, de 90 mm

Aviația

Avioane
  • Bleriot
  • Maurice Farman
  • Henri Farman
  • Voisin L III
  • Caudron G3
  • Morane Saulnier
  • Nieuport (tip 11,12,17,21)
  • Aviatik
  • Breguet-Michelin
  • Farman 40
  • Sopwith 11/2 Strutter
Aerostația

Marina

Monitoare
Vedete
modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

modificare 

Imaginile războiului

Roumania's magnificent cavalery - Troopers of renown in the army of our new ally.jpg
Șarjă a unei unități române de cavalerie, 1916
modificare 

Articolul săptămânii

Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric:

„Cine este autorul ideei ca să avem la Turtucaia, un cap de pod?
Ca avem de apărat la Turtucaia?! Faimosul cap pod fără pod!
Cine a fost inconștientul care a legat de un punct fără însemnătate - cărui îi lipsea partea esențială, podul - soarta a 33.000 de oameni și reputația noastră militară?!”
—Alexandru Averescu, Răspunderile

La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „întărirea Turtucaiei era din punctul de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis”.

Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia.

Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupă și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3.500 care s-au retras în debandadă spre Silistra.

„Turtucaia a avut două consecințe dezastruoase: una morală și alta materială. Cea morală: abia pornisem atât de bine, trecusem fără greutate Carpații, ne vedeam înaintând spre inima Ardealului, și iată-ne deodată bătuți la sud de Bulgari, și amenințați cu invazia lor în Dobrogea. Înfrângerea era așa de răsunătoare, încât nu numai ca anula toate netăgăduitele succese de la nord dar ea arunca de la început un fel de val de discredit asupra întregii noastre intrări în acțiune. Neajunsurile trebuia repede să le resimțim în armată, în populația civilă și în afară.”
—I. G. Duca, Amintiri politice

Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte alături de Puterile Centrale. Ea a reprezentat o „gură de oxigen” și o încurajare pentru liderii austro-germani care se confruntau cu o serioasă criză și căutau încă soluții pentru a contracara ofensiva românească în Transilvania. În România, căderea Turtucaiei a creat o panică generalizată în rândul populației care nu se mai gândea la speranțele pentru România Mare ci se temea pentru soarta României Mici. Dar cea mai importantă consecință a fost decizia autorităților române de a opri ofensiva în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care avea să ducă la o serie de înfrângeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național.

Citește mai mult ...
modificare 

Citatul zilei

Paul von Hindenburg.jpg
Mareșalul Paul von Hindenburg exprimând convingerea care domnea în rândul conducerii militare germane în vara anului 1916, că o eventuală intrare în război a României ar putea avea un impact decisiv pentru soarta războiului:

Judecând după situația militară consideram că era suficient ca România să intre în acțiune pentru a decide soarta războiului mondial”.

______ Mareșal Paul von Hindenburg, Din viața mea
modificare 

Personalități politice

modificare 

Comandanți militari străini

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

- 3 -
Săptămâna 15-21 ianuarie

1917

1918

modificare 

Eroi

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Documente

- Tratatul de alianță dintre România și Antanta -

1916 - Tratatul politic 3.jpg
Pagina cu semnături a acordului acordului
- data și locul: 4/17 august 1916, București
- semnatari: Ion I.C. Brătianu (România) și miniștrii plenipotențiari la București ai puterilor Antantei
- prevederi: condițiile intrării României în război, obligațiile părților și recunoașterea drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români din Imperiul Austro-Ungar
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Proiect România în Primul Război Mondial

modificare 

Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia