Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.

modificare 

România în Primul Război Mondial

Mausoleul Eroilor (1916 - 1919) - detaliu pictural al cupolei.JPG
Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

Articole de calitate

Liste de calitate

Articole bune

Alte articole

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Acțiunile militare ale Armatei României în Primul Război Mondial

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Battle flag of Romania (General Staff model).png

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine


PUTERILE CENTRALE

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități bulgare

Unități turce

Unități combinate

ANTANTA

Unități ruse

Unități sârbe

Unități franceze

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte


Artilerie de câmp

Aviația

Avioane
Aerostația

Marina

Monitoare
Vedete
modificare 

Lupta din spatele frontului

modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

Literatură

Film

Pictură

Sculptură

modificare 

Categorii

modificare 

Imaginile războiului

1916 - Ordinul Mihai Viteazu - regele Ferdinand capul ordinului.png
Anuarul Ordinului Mihai Viteazul, cea mai înaltă decorație de război a României
modificare 

Articolul săptămânii

Consiliul de Coroană din 17-19 februarie 1918 a fost un Consiliu de Coroană care s-a desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie-19 februarie/4 martie 1918 la Iași și a avut ca scop stabilirea conduitei politice față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale, de a încheia imediat un tratat de pace.

Miza implicată de decizia Consiliului de Coroană era una de o importanță crucială pentru România. În conformitate cu prevederile art. V din tratatului de alianță cu Antanta, România se obligase să nu „semneze păci separate sau pacea generală decât împreună și simultan” cu ceilalți aliați. Sub această condiție, prin același tratat, Antanta recunoștea drepturile României asupra teritoriilor din Imperiul Austro-Ungar revendicate. După armistițiul de la Focșani și în condițiile cedării generalizate a frontului rus, România a informat aliații vestici că rămânând singură pe Frontul de Răsărit ar putea fi forțată să încheie o pace separată, lucru refuzat categoric de aceștia, în special de Franța, care cerea continuarea rezistenței chiar în afara teritoriului național. În aceste condiții, cedarea la ultimatumul Puterilor Centrale și încheierea unei păci separate ar fi însemnat pentru România pierderea oricărui drept de a participa la negocierea păcii postbelice, făcând zadarnice toate sacrificiile făcute în cei doi ani de război.

Lucrările Consiliului de Coroană s-au desfășurat la reședința regală din Iași, în dezbateri confruntându-se două mari curente de opinie. Primul a fost susținut de rege și de marea majoritate a decidenților politici, care doreau acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, a fost constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fost regina Maria. După dezbateri aprinse, consiliul a căzut de acord asupra primei abordări, mandatând guvernul să înceapă negocierile cu Puterile Centrale.

Acest fapt a provocat o reacție violentă a Franței, care a rămas pe aceeași poziție intransingentă, de a nu mai recunoaște statutul de aliat al României, în cazul încheierii păcii separate. Meritul principal în prezervarea drepturilor României a revenit regelui Ferdinand, care, susținut constant de regina Maria, a refuzat să ratifice acest tratat până la sfârșitul războiului, în ciuda presiunilor puternice, interne și externe. Neratificarea de către rege a făcut ca tratatul și efectele sale să fie lovite de nulitate.


Citește mai mult ...
modificare 

Comunicatul oficial al zilei

Comunicatele oficiale 2.jpg
Nr. 79 din 1/14 noiembrie 1916, ora 7 dimineața

Frontul de Nord și Nord-Vest.
Pe frontiera de vest a Moldovei artileria noastră a redus la tăcere artileria inamică în valea Trotușului și valea Uzului. Între valea Oituzului și valea Cașinului inamicul a atacat continuu de la 29 octombrie până în prezent; toate atacurile sale au fost sângeros respinse; am contraatacat și luat 2 ofțeri și 81 oameni de trupă prizonieri, 3 mitralieri și material de război. Din valea Putnei și până la Predeluș, afară de bombardament de artilerie și mici acțiuni, nu este nimic important. În valea Prahovei bombardament intens de artilerie. În regiunea Dragoslavele inamicul a atacat cu infanteria și artileria grea, silind trupele noastre să cedeze teren pe aripa stângă. Pe stânga Oltului inamicul atacă puternic; pozițiile trec din mână în mână. La Jiu inamicul presează cu forțe noi și superioare. Trupele noastre după lupte îndârjite au fost nevoite să se retragă la sud de Bumbești. La Cerna acțiuni de artilerie și de patrule de infanterie.
Frontul de Sud.
Pe Dunăre nimic important. În Dobrogea nicio schimbare. Flotila noastră a ajuns ieri la Seimenii Mari și a bombardat trupele de la flancul stâng inamic.
Lista de pierderi nr. 63.
Morți: ofțeri – 8; trupă – 88 (sergenți, caporali și soldați). Răniți: ofțeri – 26; trupă – 434 (plutonieri, sergenți, caporali și soldați). Dispăruți: ofțeri – 6; trupă – 558 (soldați).

Marele Cartier General
modificare 

Citatul zilei

Erich von Falkenhayn.jpg
Generalul german Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei 9 germane despre situația critică a forțelor sale pe timpul Bătăliei de la Sibiu, 26-29 septembrie 1916:

Situația armatei [germane n.n.], din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română [comandată de generalul Crăiniceanu n.n.] va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. [...] Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea evenimentelor din ziua de 16 septembrie”.

______ General Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor
modificare 

Personalități politice

modificare 

Guvernele războiului

modificare 

Comandanți militari străini

PUTERILE CENTRALE

Flag of the German Empire.svg Comandanți germani

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Comandanți austro-ungari

Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg Comandanți bulgari

Ottoman flag.svg Comandanți turci

ANTANTA

Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg Comandanți ruși

Flag of France.svg Comandanți francezi

State Flag of Serbia (1882-1918).svg Comandanți sârbi

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

- 46 -
12 noiembrie - 18 noiembrie

1916

1918

  • 12 noiembrie -Trupele Puterilor Centrale părăsesc orașul București
modificare 

Civili căzuți la datorie

modificare 

Documente

- Acordul de asistența mutuală între guvernele român și italian în caz de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei -

1914 - Conventia cu Italia 2.jpg
Textul acordului
- data și locul: 24 ianuarie/6 februarie 1915, București
- semnatari: Ion I.C. Brătianu și baronul Carlo Fasciotti, ambasadorul Italiei la București
- prevederi: asistență mutuală în caz de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Contextul internațional