Portal:România în Primul Război Mondial
modificare
România în Primul Război MondialParticiparea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului. La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești. Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne. Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura. În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă. După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat. În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului. Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică. Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris. modificare
Articole recomandateArticole de calitate Liste de calitate Articole bune Alte articole
modificare
Bătălii de pe frontul românesc
modificare
Comandanți militari români
Șefi ai Marelui Cartier General
Șef al Marelui Stat Major General
Comandanți de armate
Comandanți de corpuri de armată
Comandanți de grupuri de divizii
Comandanți de divizii
modificare
Unități militare româneOrdinea de bătaie a Armatei României (1916) Armate Corpuri de armată Grupuri de divizii Divizii de infanterie
Divizii de cavalerie modificare
Unități militare străinePUTERILE CENTRALE
Unități germane Unități austro-ungare Unități bulgare Unități turce Unități combinate ANTANTA
Unități ruse
Unități sârbe Unități franceze modificare
Corpuri de voluntari românimodificare
Armamente
Armament de infanterie
Armament de artilerie
Aviația
Marina
modificare
Lupta din spatele frontuluimodificare
Memoriale
Mausolee Monumente Cimitire de onoare modificare
Ordine și decorații de război
Românești
Străine
modificare
Războiul reflectat în culturăLiteratură
Film Pictură Sculptură modificare
Categoriimodificare
Imaginile războiuluimodificare
Articolul săptămâniiIncidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 a reprezentat un incident cu caracter de element central al tentativei autorităților Regatului României de a susține militar Sfatul Țării de la Chișinău - amenințat de o lovitură de forță a bolșevicilor, înainte de dislocarea trupelor române de campanie dincolo de Prut. Incidentul a avut caracter militar și a implicat în calitate de protagoniști un eșalon de voluntari ardeleni sosiți de la Kiev – pregătiți de luptă și forțe militare bolșevice din capitala Basarabiei ale „Front-Otdel” – filială a RUMCEROD -ului din Odesa. Rezultatul a fost reprezentat de neutralizarea (dezarmarea) unității de voluntari în gara orașului, precum și de stoparea avansului și retragerea forțele române de sprijin care ar fi urmat să contribuie la preluarea Chișinăului, trimise din Regat de către Marele Cartier General. Contextul politic și strategic al acțiunii a fost reprezentat de două elemente pricipale. Primul a fost asociat cu incapacitatea Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei de a controla situația amenințată de presiunile forțelor bolșevice aflate în curs de organizare pe teritoriul guberniei, neputință care a fost un motiv pentru a solicita ajutor, inclusiv din partea Guvernului României. Al doilea element a fost reprezentat de interesul major al Regatului României de a beneficia – cu acordul reprezentanților Antantei și ai Puterilor Centrale de stăpânirea militară a teritoriului Moldovei Orientale, în conjunctura favorabilă istoric pentru separarea teritoriului basarabean de Imperiul Rus – care se ivise și în contextul în care Moldova Occidentală – amenințată de foamete, nu se putea aproviziona ca efect al dezordinii din teritoriul situat între Prut și Nistru. Un studiu prealabil de operații efectuat de locotenent-colonelul Ion Antonescu, a prevăzut ca primă etapă a stabilirii dominației militare române în zonă – înainte de dislocarea unei mari unități peste Prut, o acțiune surpriză destinată să ocupe axa de transport Tighina/Bender - Chișinău - Ungheni. În ceea ce privește preluarea Chișinăului, aceasta ar fi trebuit efectuată cu efective de grăniceri și voluntari ardeleni. Având forța aproximativă a unui batalion, eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie, în condițiile în care sosirea sa – pregătită din timp, fusese deconspirată „Filialei Forntului” – organizația militară bolșevică de pe plan local, care între timp declanșase un puci pentru a prelua conducerea guberniei. Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat prin folosirea armamentului individual din dotare și a artileriei, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu 1 până la 2 zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane (din care 4 destinate direct Chișinăului) au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă, care a determinat fie retragerea lor prin luptă, fie căderea în prizonierat. După eșuarea puciului bolșevic din Chișinău, prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc. În scurtă vreme 4 divizii românești au fost dislocate în Basarabia și au forțat retragerea unităților militare bolșevice dincolo de Nistru.
modificare
Comunicatul oficial al zileiNr. 43 din 26 septembrie/9 octombrie 1916, ora 7 dimineața
Frontul de Nord și Nord-Vest.
modificare
Citatul zilei
Ion G. Duca despre decizia de numire a lui Vintilă I. C. Brătianu la Ministerul de Război, în august 1916:
modificare
Personalități politice
Suverani Membri ai familiei regale Prim-miniștri Miniștri de război
Lideri politici modificare
Guvernele războiului
modificare
Comandanți militari străini
PUTERILE CENTRALE
ANTANTA
modificare
UniformeArmata Regală Română
Armata Imperială Rusă
Armata Imperială Germană
Armata Austro-Ungară
Armata Otomană Armata Bulgară modificare
Știați că...Poate nu știați că ...
modificare
Războiul zi cu zi- 41 -
7 - 14 octombrie
1916
modificare
Eroi
modificare
Civili căzuți la datorie
modificare
DocumenteTextul acordului
modificare
Tratate internaționale
modificare
Războiul informaționalPublicații modificare
Viața în vreme de războimodificare
Preliminarii
modificare
Urmări
modificare
Contextul internaționalmodificare
Proiect România în Primul Război Mondialmodificare
Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia
|