Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vă invităm să vizitați expoziția temporară „România în Marele Război” deschisă la Muzeul Național de Istorie al României până pe 15 martie.
Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.
1916 - Retragerea din Dobrogea - Detaliu.png

Portaluri militare: Istorie - Război - Primul Război Mondial - Al Doilea Război Mondial - Armata României

modificare 

România în Primul Război Mondial

Mausoleul Eroilor (1916 - 1919) - detaliu pictural al cupolei.JPG
Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Battle flag of Romania (General Staff model).png

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine

Forțele Puterilor Centrale dislocate pe frontul român
Forțele ruse dislocate pe frontul român

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități ruse

Unități bulgare

Unități turce

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte


Artilerie de câmp


Artilerie de cetate
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891 cal. 57 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 105 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 150 mm
  • Obuziere Krupp, Md. 1888/1891, cal. 210 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 37 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm
  • Obuziere sferice Krupp, Md. 1888/1891, cal. 120 mm


Artilerie antiaeriană
  • Tun Krupp, Md. 1880, cal. 75 mm, instalat pe platformă rotativă
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Negrei”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Krupp”
  • Tun antiaerian cu tragere repede Deport, Md. 1911, cal. 75 mm
  • Tun antiaerian cu tragere repede Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Autotun antiaerian Putilov, Md. 1902, cal. 76,2 mm
  • Mitraliere antiaeriene
  • Mitraliere antiaeriene Cristopher&Montigny, Md 1872, cal. 11 mm
  • Proiectoare Harel, de 90 mm

Aviația

Avioane
  • Bleriot
  • Maurice Farman
  • Henri Farman
  • Voisin L III
  • Caudron G3
  • Morane Saulnier
  • Nieuport (tip 11,12,17,21)
  • Aviatik
  • Breguet-Michelin
  • Farman 40
  • Sopwith 11/2 Strutter
Aerostația

Marina

Monitoare
Vedete
modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

modificare 

Imaginile războiului

1916 - Tun antiaerian de 57 mm sistem Negrei in pozitie de lupta.png
Baterie antiaeriană cu tunuri de 57 mm montate pe afet sistem Negrei, în poziție de luptă în jurul Bucureștiului, 1916
modificare 

Articolul săptămânii

Regele Ferdinand I
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. Urmează apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le absolvește în 1889.

Începând cu 1889, a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare Wilhelm la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acest moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, ajungând până la gradul de general de corp de armată.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său regele Carol I. A condus România pe timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Faptul că a ales să lupte de partea aspirațiilor poporului său împotriva propriei familii regale a făcut ca în Romania să mai fie numit și „Ferdinand cel Loial” sau „Ferdinand Întregitorul”.

La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizarea a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul Rege al României Mari.

În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.

Citește mai mult ...
modificare 

Citatul zilei

Queen Mary of Romania.jpg
Constantin Argetoianu, unul din criticii constanți și nemiloși ai săi, despre rolul reginei Maria în perioada războiului:

Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale”.

______ Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri
modificare 

Personalități politice

modificare 

Comandanți militari străini

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

- 8 -
19-25 februarie

1917

  • februarie - continuă procesul de reorganizare a armatei române (Armata 2 pe front iar Armata 1 în zonele de refacere din nordul Moldovei)

1918

  • 24 februarie - ministrul Germaniei la București, Kuhlmann și ministrul Imperiului Austro-Ungar, Ottokar Czernin prezintă președintelui Consiliului de Miniștri al României, generalul Alexandru Averescu condițile pentru încheierea păcii
modificare 

Eroi

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Documente

- Tratatul de alianță dintre România și Antanta -

1916 - Tratatul politic 3.jpg
Pagina cu semnături a acordului acordului
- data și locul: 4/17 august 1916, București
- semnatari: Ion I.C. Brătianu (România) și miniștrii plenipotențiari la București ai puterilor Antantei
- prevederi: condițiile intrării României în război, obligațiile părților și recunoașterea drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români din Imperiul Austro-Ungar
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Proiect România în Primul Război Mondial

modificare 

Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia