Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.
1916 - Retragerea din Dobrogea - Detaliu.png

Portaluri militare: Istorie - Război - Primul Război Mondial - Al Doilea Război Mondial - Armata României

modificare 

România în Primul Război Mondial

Mausoleul Eroilor (1916 - 1919) - detaliu pictural al cupolei.JPG
Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Battle flag of Romania (General Staff model).png

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine

Forțele Puterilor Centrale dislocate pe frontul român
Forțele ruse dislocate pe frontul român

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități ruse

Unități bulgare

Unități turce

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


  • Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1893, cal. 6,5 mm
  • Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1889 și 1895, cal. 8 mm
  • Pușcă cu repetiție Lebel, Md. 1886/1893, cal. 8 mm
  • Pușcă cu repetiție Berthier, Md. 1917/1915, cal. 8 mm
  • Pușcă Vetterly-Vitali, Md. 1870/1887, cal. 10,35 mm
  • Pușcă Henry-Martini, Md. 1879, cal. 11,43 mm


  • Pușcă-mitralieră Hotchkiss, Md. 1909, cal. 8 mm
  • Pușcă-mitralieră Chauchat CSRG Md. 1915, cal. 8 mm
  • Pușcă-mitralieră Lewis, Md. 1912, cal. 7,62 mm



Arme albe
  • Sabie pentru artilerie trupă, Md. 1890
  • Sabie de ofițer, Md. 1893
  • Sabie pentru jandarmi călări, Md. 1895
  • Sabie pentru artilerie trupă, Md. 1896
  • Sabie pentru cavalerie trupă, Md. 1906
  • Sabie de ofițer de cavalerie, Md. 1909
  • Sabie de ofițer de infanterie, Md. 1916
  • Sabie pentru cavalerie trupă, Md. 1916
  • Sabie pentru artilerie trupă, Md. 1916
  • Lance de cavalerie, Md. 1908

Armament de artilerie

Artilerie de munte
  • Tun Armstrong, Md. 1883, cal. 63 mm
  • Tun Krupp, Md. 1880 cal. 75 mm


Artilerie de câmp
  • Tun Krupp, Md. 1904, cal. 75 mm
  • Obuzier Krupp, Md. 1912, cal. 105 mm
  • Obuzier Schneider, Md. 1912, cal. 105 mm
  • Obuzier Schneider, Md. 1912, cal. 150 mm
  • Tun cu tragere înceată Krupp, Md. 1880, cal. 75 mm
  • Tun Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Tun lung De Bange, Md. 1878, cal. 120 mm
  • Tun scurt De Bange, Md. 1878, cal. 120 mm
  • Obuzier Vickers, Md. 1896, cal. 127 mm
  • Obuzier franțuzesc de 155 mm
  • Mortier de tranșee


Artilerie de cetate
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891 cal. 57 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 105 mm
  • Tun Krupp, Md. 1885/1891, cal. 150 mm
  • Obuziere Krupp, Md. 1888/1891, cal. 210 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 37 mm
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm
  • Obuziere sferice Krupp, Md. 1888/1891, cal. 120 mm


Artilerie antiaeriană
  • Tun Krupp, Md. 1880, cal. 75 mm, instalat pe platformă rotativă
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Negrei”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Grusson, Md. 1887, cal. 53 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Krupp”
  • Tun antiaerian cu tragere repede Deport, Md. 1911, cal. 75 mm
  • Tun antiaerian cu tragere repede Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Autotun antiaerian Putilov, Md. 1902, cal. 76,2 mm
  • Mitraliere antiaeriene
  • Mitraliere antiaeriene Cristopher&Montigny, Md 1872, cal. 11 mm
  • Proiectoare Harel, de 90 mm

Aviația

Avioane
  • Bleriot
  • Maurice Farman
  • Henri Farman
  • Voisin L III
  • Caudron G3
  • Morane Saulnier
  • Nieuport (tip 11,12,17,21)
  • Aviatik
  • Breguet-Michelin
  • Farman 40
  • Sopwith 11/2 Strutter
Aerostația
  • Baloane captive cilindrice Drachen de 630 mc
  • Baloane Caquot tip M de 930 mc

Marina

Monitoare
  • Brătianu
  • Catargiu
  • Lahovary
  • Kogălniceanu
Vedete
  • Maior Ene Constantin
  • Căpitan Nicolae L. Bogdan
  • Căpitan Romano Mihail
  • Maior Dumitru Giurăscu
  • Maior Șonțu Gheorghe
  • Maior N. Ioan
  • Locotenent Călinescu D.
  • Valter Mărăcineanu
modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

modificare 

Imaginile războiului

1916 - Generalul Mackensen privind trecerea Dunarii - fotografie din revista Le Miroir.png
Generalul Mackensen privind trecerea Dunării de către trupele germane la Sviștov/Zimnicea, noiembrie 1916
modificare 

Articolul săptămânii

Regina Maria

Regina Maria a României a fost a doua regină a României, în calitate de soție a regelui Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană.

Citește mai mult ...
modificare 

Citatul zilei

King Ferdinand of Romania.jpg
Apelul către armată din proclamația către țară a regelui Ferdinand I al României din ziua intrării în război a României, 27 august 1916::

Ostași!

V-am chemat ca să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații voștri vă așteaptă cu nerăbdare si cu inima plină de nădejde.
Veți lupta alături de marile națiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră.
Arătați-vă deci demni de gloria străbună.

Dea lungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slavi”.
______ Regele Ferdinand, Proclamația către țară
modificare 

Personalități politice

modificare 

Comandanți militari străini

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

modificare 

Eroi

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Documente

- Acordul de asistența mutuală între guvernele român și italian în caz de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei -

1914 - Conventia cu Italia 2.jpg
Textul acordului
- data și locul: 24 ianuarie/6 februarie 1915, București
- semnatari: Ion I.C. Brătianu și baronul Carlo Fasciotti, ambasadorul Italiei la București
- prevederi: asistență mutuală în caz de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Proiect România în Primul Război Mondial

modificare 

Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia