Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.
La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.
Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.
Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.
În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.
După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.
În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.
Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.
- Citește mai mult ...
Articole de calitate
Liste de calitate
Articole bune
Alte articole
General Alexandru Averescu
General Eremia Grigorescu
Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General
Șef al Marelui Stat Major General
Comandanți de armate
Comandanți de corpuri de armată
Comandanți de grupuri de divizii
Comandanți de divizii
PUTERILE CENTRALE
Unități germane
Unități austro-ungare
Unități bulgare
Unități turce
Unități combinate
ANTANTA
Unități ruse
Unități sârbe
Unități franceze
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial
Armament de infanterie
- Arme de foc
- Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1893, cal. 6,5 mm
- Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1888 și 1895, cal. 8 mm
- Pușcă cu repetiție Lebel, Md. 1886 M93, cal. 8 mm
- Pușcă cu repetiție Berthier, Md. 1907/1915, cal. 8 mm
- Pușcă Vetterly-Vitali, Md. 1870/1887, cal. 10,35 mm
- Pușcă Martini-Henry, Md. 1879, cal. 11,43 mm
- Mitralieră Maxim, Md. 1909, cal. 6,5 mm
- Mitralieră Maxim, Md 1910, cal. 7,62 mm
- Mitralieră Saint Étienne ,Md. 1907, cal. 8 mm
- Mitralieră Schwarzlose, Md. 1907/1912, 6,5 mm
- Mitralieră Vickers Mk. 1, cal. 7,7 mm
- Mitralieră Colt–Browning, Md. 1895/1916, cal. 7,62 mm
- Mitralieră Hotchkiss, Md. 1914, cal. 8 mm
- Arme albe
Tun a.a. Puteaux de 75 mm
Armament de artilerie
- Artilerie de munte
- Artilerie de câmp
- Tun „Krupp” de 75 mm, model 1904
- Tun „Krupp” de 75 mm, model 1880
- Tun „Krupp” de 87 mm, model 1880
- Tun „Puteaux”, Md. 1897, cal. 75 mm
- Tun lung „de Bange” de 120 mm, model 1878
- Tun scurt „de Bange” de 90 mm, model 1878/1880
- Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901
- Obuzier „Krupp” de 105 mm, model 1912
- Obuzier „Schneider” de 105 mm, model 1912
- Obuzier „Schneider” de 150 mm, model 1912
- Obuzier „Vickers” de 127 mm, model 1896
- Obuzier „Saint Chamond” de 155 mm, model 1915
- Obuzier „Schneider” de 155 mm, model 1917
- Mortier de tranșee de 58 mm, model 1915
Aviația
- Avioane
- Aerostația
Marina
- Monitoare
- Vedete
Mausolee
Monumente
Cimitire de onoare
Românești
Străine
Ordinul Crucea Regina Maria
Ordinul Legiunea de Onoare
Literatură
- Felix Aderca, 1916
- Gheorghe Banea, Mușchetarii în Balcani
- Gheorghe Banea, Zile de lazaret – Jurnal de captivitate și spital
- Ioan Missir, Fata moartă
- Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
- Cezar Petrescu, Întunecare
- Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților
- Dominic Stanca, Între două fronturi (1914-1918)
- Zaharia Stancu, Jocul cu moartea
- George Topîrceanu, Memorii de război – Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina (episoduri tragice și comice din captivitate)
Film
Pictură
Sculptură
General Constantin Prezan
Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.
Constantin Prezan a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930, i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.
În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea.
Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană.
A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935.
Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.
- Citește mai mult ...
Nr. 1 din 15/28 august 1916
Mobilizarea generală a armatei a început în noaptea de 14/15 august și își urmează cursul. Declarația de război contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 14 august, la ora 9, la Viena. În noaptea de 14/15 august trupele noastre au atacat frontiera austro-ungară.
Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populație. Unități din flota rusă au sosit la Constanța unde concură la apărarea coastei Mării Negre. Vase de război și baterii austro-ungare au tras focuri asupra orașelor Vârciorova, Turnu Severin și Giurgiu.
- Marele Cartier General
Nicolae Iorga despre generalul Constantin Prezan, comandant al Armatei de Nord și șef al Marele Cartier General în perioada războiului: „Constantin Prezan, se dovedise nesimțitor la curentele populare care avuseseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Alexandru Averescu. Acțiunea sa de străbatere în Ardeal fusese eficace și se menținuse și după catastrofa din Muntenia. Ajuns conducător al defensivei din Moldova, arătase sânge rece, dreaptă măsură, atât optimism cât trebuia pentru a domina dezorientarea și demoralizarea și pentru a fi gata oricând de hotărârile reparatoare ale revanșei. Ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Schinetea, dintr‑o situație în care atâția au făcut avere. Avea o singură dorință: de a putea să organizeze, fără servituți de partid, armata pe care o condusese cu atâta demnitate”.
- ______ Nicolae Iorga, O viață de om, așa cum a fost
Suverani
Membri ai familiei regale
Prim-miniștri
Miniștri de război
Lideri politici
General Erich von Falkenhayn
Mareşal August von Mackensen
General Dmitri Şcerbaciov
PUTERILE CENTRALE
Comandanți germani
Comandanți austro-ungari
Comandanți bulgari
Comandanți turci
ANTANTA
Comandanți ruși
Comandanți francezi
Comandanți sârbi
Armata Regală Română
Armata Imperială Rusă
Armata Imperială Germană
Armata Austro-Ungară
Armata Otomană
Armata Bulgară
Poate nu știați că ...
- România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
- forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
- 25 -
17 - 23 iunie
1917
- iunie - s-a finalizat procesul de reorganizare a armatei române (Armata 2 pe front iar Armata 1 în zonele de refacere din nordul Moldovei)
General David Praporgescu
Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu
- Convenția militară dintre România și Antanta -
 Textul acordului
- - data și locul: 4/17 august 1916, București
- - semnatari: Ion I.C. Brătianu (România) și atașații militari la București ai puterilor Antantei
- - prevederi: România se obliga să-și mobilizeze forțele militare, să intre în război cel mai târziu până la 15/28 august 1916 numai împotriva Austro-Ungariei; Convenția mai prevedea condițiile de colaborare dintre armata română și armatele aliate.
Trupele germane intrând în Bucureşti, 6 decembrie 1916
Al Doilea Război Balcanic
modificare Proiect România în Primul Război Mondial
modificare Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia
Primul Război Mondial
|
|
Fronturile principale de luptă | Evenimente principale | Articole specifice | Participanți | Vezi și |
| Preludiu:
Fronturile principale de luptă:
- Europa (Frontul de vest, Frontul de est, Frontul italian, Balcanii)
- Orientul Mijlociu (Caucazul, Persia, Gallipoli, Sinai și Palestina, Hedjaz și Levant, Mesopotamia, Arabia de Sud)
- Africa (Africa de Est, Africa de Nord, Africa de Sud-Vest, Camerun, Somaliland, Togoland)
- Asia-Pacific (Tsingtao, Samoa Germană, Noua Guinee Germană, Asia Centrală)
- Războiul naval (Campania U-boot, Atlantic, Marea Mediterană, Marea Neagră)
| |
Influența asupra civililor și atrocitățile:
Urmări:
| | |
|
|
Cronologia Primului Război Mondial · Portal · Categorie
|
|
|