Antanta

A nu se confunda cu Tripla Intervenție sau cu Tripla Alianță.

Alianțele militare europene înainte de Primul Război Mondial

Antanta (sau Tripla Înțelegere) a fost un bloc politico-militar creat cu puțin timp înainte de Primul Război Mondial și format din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. Convenția de aderare a României la Antanta a fost semnată pe data de 4 /17 august 1916. Blocul a fost victorios în Primul Război Mondial, cu excepția Rusiei, care a ieșit din război în 1917.

Antanta a fost formată în trei etape succesive. Prima etapă a fost cea a semnării unor acorduri franco-ruse (1891-1893), care prevedeau ajutor militar reciproc, în cazul în care vreuna dintre cele două țări ar fi fost atacată de către Tripla Alianță. Etapa a doua s-a consumat în anul 1904, când s-a semnat acordul anglo-francez numit Antanta cordială, iar etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din anul 1907, prin care cele două țări și-au delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile viitoare colaborări politico-militare în Europa.

Context[modificare | modificare sursă]

Rusia a fost anterior membră a Ligii celor Trei Imperii, alianță din 1873 cu Austria, Ungaria și Germania. Alianța a făcut parte din planul cancelarului german Otto von Bismarck de a izola diplomatic Franța. Acesta era alarmat de aspirațiile revanșarde ale Franței în vederea recăpătării pierderilor din 1871 în Războiul franco-prusac.^[1] Liga se confrunta cu mari dificultăți provocate de tensiunile între Imperiile Rus si Austro-Ungar, în special în Balcani, unde creșterea naționalismului și declinul continuu al Imperiului Otoman au creat premise provinciilor otomane de inițiere a luptelor pentru independență. Situația din Balcani, în special în urma Războiului sârbo-bulgar și a Tratatului de la Berlin din 1878, care a făcut ca Rusia să se simtă înșelată de câștigurile obținute în Războiul ruso-turc, a împiedicat reînnoirea Ligii în 1887. Într-o încercare de a opri alianța Rusiei cu Franța, Bismarck a semnat tratatul secret de reasigurare cu Rusia în 1887. Tratatul a asigurat că ambele părți rămân neutre în cazul izbucnirii războiului. Alianța dintre Rusia și Franța și excluderea Rusiei de către Bismarck de pe piața financiară germană în 1887 a împiedicat reînnoirea tratatului în 1890. Aceasta a pus capăt alianței dintre Germania și Rusia.^[2]

Coaliția împotriva Germaniei[modificare | modificare sursă]

	Țara	Data intrării în război	Comentarii
Serbia	Serbia	28 iulie 1914	După război, a devenit baza Iugoslaviei.
Rusia	Rusia	1 august 1914	A încheiat Tratatul de pace de la Brest cu Germania, 3 martie 1918.
Franța	Franța	3 august 1914
Belgia	Belgia	4 august 1914	menținea neutralitatea, a refuzat să permită trecerea armatei germane, fapt ce a determinat intrarea în război de partea blocului Antanta.
Marea Britanie	Marea Britanie	4 august 1914
Muntenegru	Muntenegru	5 august 1914	După război devine parte componentă a Iugoslaviei.
Imperiul Japonez	Japonia	23 аugust 1914
Egipt	Egipt	18 decembrie 1914
Italia	Italia	23 mai 1915	Fiind parte a Triplei Alianțe, inițial a refuzat să susțină Germania, apoi a trecut de partea Antantei.
Portugalia	Portugalia	9 martie 1916
Hidjaz	Hidjaz	30 mai 1916	O parte a Imperiului Otoman și a populației arabe.
România	România	27 august 1916	A semnat Tratat de pace separat la 7 mai 1918, dar la 10 noiembrie 1918 a intrat în război.
SUA	SUA	6 aprilie 1917
Panama	Panama	7 aprilie 1917
Cuba	Cuba	7 aprilie 1917
Grecia	Grecia	29 iunie 1917
Thailanda	Siam	22 iulie 1917
Liberia	Liberia	4 august 1917
Republica Chineză	China	14 august 1917	China oficial a intrat în război de partea Antantei, dar a participat formal, în acțiunile de luptă forțele militare chineze nu au participat^[3].
Brazilia	Brazilia	26 octombrie 1917
Guatemala	Guatemala	30 аprilie 1918
Nicaragua	Nicaragua	8 mai 1918
Costa Rica	Costa Rica	23 mai 1918
Haiti	Haiti	12 iulie 1918
Honduras	Honduras	19 iulie 1918
Bolivia	Bolivia
Republica Dominicană	Republica Dominicană
Peru	Peru
Uruguay	Uruguay
Ecuador	Ecuador
San Marino	San Marino