Tun de 75 mm model 1897

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tun de 75 mm model 1897
Canon de 75 front.jpg
Tip Artilerie de câmp
Loc de origine  Franța
Istoric operațional
Folosit de  Franța
 SUA
 Polonia
 Belgia
 Serbia
 România
Germania Nazistă Germania Nazistă
 Finlanda
 Portugalia
 Spania
 Marea Britanie
Războaie - Războaiele coloniale franceze
- Răscoala Boxerilor,
- Primul Război Mondial,
- Războiul polono-sovietic,
- Războiul din Rif (1909),
- Războiul Civil Spaniol,
- Al Doilea Război Mondial
- alte conflicte și războaie
Istoric producție
Proiectant Albert Deport, Etienne Sainte-Claire Deville and Emile Rimailho.
An proiectare 1891–1896
Producător Arsenalele de stat: Puteaux, Bourges, Tarbes, Saint Etienne
An producție 1897–1940
Bucăți construite + 21.000
Date generale
Greutate 1.544 kg (3.404 lb)
Lungime țeavă 2,69 m (8 ft 10 in), L/36 (36 de calibre)
Echipaj 6 servanți

Proiectil - proiectile cal 75×350 mm
- proiectil exploziv (5.4 kg),
- proiectil antitanc (5,97 - 7,25 kg)
- proiectil cu șrapnele(7.24 kg)
Calibru 75 mm / 2.95 in
Cadență de tragere 15 proiectile/minut
Viteză inițială 500 m/s (1,600 ft/s)
Bătaie eficace - 8.550 m, (9,350 yd)cu proiectil exploziv
- 6.800 m, (7.440 yd) cu proiectil cu șrapnele
Bătaie maximă 6.900 m (7.500 yd)
Încărcător -11° to +18°
Sistem de ochire

Tunul de 75 mm model 1897 francez a fost un tun de câmp cu tragere rapidă, intrată în înzestrarea forțelor armate începând cu luna martie 1898. Denumirea sa oficială în limba franceză a fost: Matériel de 75mm Mle 1897. A fost cunoscut sub diferite denumiri, cum ar fi French 75, 75, Soixante-Quinze sau 75 mm Puteaux (România).

Inițial, tunul francez de 75 mm a fost proiectat ca un sistem de armă anti-personal, destinat să lanseze o cantitate mare de proiectile cu șrapnele, cu focos de timp, asupra trupelor inamice, în câmp deschis. După 1915 și apariția „războiului tranșeelor”, au început să prevaleze alte tipuri de misiuni care cereau un nou tip de proiectil, exploziv și cu detonare la impact.

Începând cu 1918 tunul de 75 a a devenit principalul mijloc de lansare a proiectilelor cu gaze de luptă. Totodată, tunul de 75 mm a fost utilizat pe scară largă în varianta de tun antiaerian autopropulsat. A mai fost utilizat ca tun principal pentru tancul „Saint-Chamond” model 1918.

Tunul francez de 75 mm este considerat, în general, ca fiind prima piesă de artilerie modernă.[1][2] Cu un design revolutionar pentru vremea sa, el reunea cele mai recente evoluții care avuseseră loc în artilerie în secolul al XIX-lea și anume: utilizarea pulberii fără fum, a muniției acuplate, a proiectilelor explozive și a încărcării pe la culată prin procedeul Nordenfelt. El a fost totodată, primul tun de câmp dotat un mecanism de recul hidro-pneumatic, care menținea afetul și trenul rulor perfect nemișcate pe timpul secvenței de tragere. Întrucât nu avea nevoie să fie refăcută ochirea după fiecare lovitură, echipajul putea executa o nouă lovitură de îndată ce țeava revenea în poziția inițială.

În mod normal, tunul de 75 mm putea trage cincisprezece proiectile pe minut la țintă, fie proiectile cu șrapnele fie proiectile explozive, la o distanță de aproximativ 8.500 m (5 mile). Viteze de tragerea putea ajunge chiar la aproape de 30 de proiectile pe minut, deși doar pentru un timp foarte scurt și cu un echipaj foarte experimentat.

La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, armata franceză avea în în serviciu aproximativ 4.000 tunuri de câmp de aceste tip. Până la sfârșitul războiului au fost produse alte circa 12.000. Tunul a fost, de asemenea, în serviciu Forței Expediționare Americane (AEF), care a fost înzestrată cu aproximativ 2.000 de tunuri de câmp franceze de 75 mm. Mai multe mii de piese erau încă în uz în armata franceză la începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, modernizate cu roți și anvelope noi, pentru a permite tractarea cu autovehicule, în loc de cai. Tunul francez de 75 mm a reprezentat modelul pentru aproape toate piesele de artilerie din primii ani ai secolului XX, tunurile, de 75 mm în cea mai mare parte, stând la baza înzestrării majorității unităților de artilerie de câmp, în primele faze ale celui de-Al Doilea Război Mondial.

Acest tun nu trebuie confundat cu "modelul 1907" produs de Schneider și nici cu "modelul 1912" destinat cavaleriei franceze și pieței de export, produs de același manufacturier. Deși au utilizat muniție originală franceză de 75 mm, aceste tunuri fabricate de producătorul privat Schneider erau mai ușoare, mai mici și diferite din punct de vedere mecanic.

Dezvoltarea[modificare | modificare sursă]

Mecanismul de recul hidro-pneumatic[modificare | modificare sursă]

Muniție[modificare | modificare sursă]

Capacitatea de tragere rapidă[modificare | modificare sursă]

Utilizare în Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Utilizare în Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Franța[modificare | modificare sursă]

Marea Britanie[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

România[modificare | modificare sursă]

Utilizare pentru ceremonial[modificare | modificare sursă]

Tipuri și variante constructive[modificare | modificare sursă]

Tun de câmp[modificare | modificare sursă]

Tun de munte[modificare | modificare sursă]

Tun antiaerian[modificare | modificare sursă]

Tun antitanc[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chris Bishop, "Canon de 75 modèle 1897", The encyclopedia of weapons of World War II, pg. 137
  2. ^ Priscilla Mary Roberts, "French 75 gun", World War One, pg. 726

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alvin, Colonel; André, Commandant (). Les Canons de la Victoire (Manuel d'Artillerie). Paris: Charles Lavauzelle & Cie. 
  • Benoît, Lt-Col. Christian (). Le Canon de 75: Une gloire centenaire. Vincennes, France: Service Historique de l'Armée de Terre. ISBN 2-86323-102-2. 
  • Challeat, J. (). Histoire technique de l'artillerie en France pendant un siècle (1816–1919). Paris: Imprimerie Nationale. 
  • Crowell, Benedict (). America's Munitions, 1917–1918. Washington, D.C.: U.S.Government Printing Office. 
  • Doise, Jean (). Un secret bien gardé: Histoire militaire de l'Affaire Dreyfus. Editions du Seuil. ISBN 2-02-021100-9. 
  • Hogg, Ian V. (). Allied Artillery of World War I. Crowood Press. ISBN 1-86126-104-7. 
  • Hogg, Ian V. (). British Artillery Weapons & Ammunition 1914-1918. London: Ian Allan. ISBN 0-7110-0381-5. 
  • Routledge, Brigadier N.W. (). History of the Royal Regiment of Artillery. Anti-aircraft artillery 1914-55. London: Brassey's. ISBN 1-85753-099-3. 
  • Touzin, Pierre; Vauvillier, François (). Les Matériels de l'Armée Française: Les canons de la victoire, 1914-1918. Tome 1: L'Artillerie de Campagne. Paris: Histoire et Collections. ISBN 2-35250-022-2. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie foto[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tun de 75 mm model 1897