Întunecare (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Întunecare
Gathering Clouds
Întunecare film.jpg
Afișul filmului
Gen dramă
Regizor Alexandru Tatos[1]
Scenarist Petre Sălcudeanu
După un roman omonim de:
Cezar Petrescu
Distribuitor Româniafilm
Studio Casa de filme Trei
Casa de filme Patru
Director de imagine Călin Ghibu
Operator(i) George Tichescu (filmări subacvatice)
Montaj Cristina Ionescu
Sunet Tiberiu Borcoman (coloană sonoră)
Muzica Cornel Țăranu
Scenografie Dragoș Georgescu
Costume Carmen Pușcariu
Distribuție Ion Caramitru
George Constantin
Dan Condurache
Florin Zamfirescu
Premiera 9 iunie 1986[2]:p. 93
Durata 88 min.[2]:p. 93
Țara România
Limba originală română
Disponibil în română original
Prezență online

Pagina Cinemagia

Întunecare este un film românesc din 1986 regizat de Alexandru Tatos.[2]:p. 19 Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ion Caramitru, George Constantin, Dan Condurache și Florin Zamfirescu. Scenariul, scris de Petre Sălcudeanu, este bazat pe un roman omonim de Cezar Petrescu.[2]:pp. 84-85 [3]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Scenariul a fost scris de Petre Sălcudeanu[4]:p. 307 și verificat pentru conformitate de conf.univ.dr. Eugen Simion pe post de consilier literar.[2]:p. 93 Ideile regizorului cu privire la film au fost expuse într-o însemnare de jurnal din 17 martie 1984: „Radu Comșa trăiește în spital un examen al propriei vieți și conștiințe. După ce a trăit o viață ușoară, cu evidente apetituri ariviste, războiul răstoarnă în el totul: își face iluzia că ar putea să schimbe lumea. Renunță singur la viața dinainte, reneagă totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare. De la aceste premise cred că trebuie să duc mai departe materia filmului”.[5] Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista Cinema, cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare.[1][2]:p. 92

Realizarea filmului a fost dificilă după cum își nota Alexandru Tatos în Pagini de jurnal (editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985[6] și au durat aproape trei luni, prima secvență fiind filmată la 1 iulie 1985, la Eforie Nord. După o lună de filmări, la începutul lunii august, Tatos nota: „Filmările înaintează greu. Pot să afirm că este cel mai greu film pe care l-am făcut. Greu din toate punctele de vedere”.[5] Interpretul principal Ion Caramitru a afirmat că rolul său din Întunecare a fost, din punctul de vedere al consumului energetic, cel mai greu rol pe care l-a jucat în întreaga sa carieră.[5] Machiajul ce reconstituia arsura de pe jumătate de față a personajului a fost realizat după o deplasare de câteva zile în scop de documentare la studiourile de la Moscova și a trebuit să fie purtat de actor timp de două luni. Realizarea secvenței în care Radu Comșa apare înecat pe fundul apei a fost foarte dificilă, necesitând filmări subacvatice efectuate în largul Mării Negre ce au pus în pericol viața actorului. Ion Caramitru a fost legat cu niște centuri de plumb și a fost cât pe ce să moară înecat atât din cauza dificultății de folosire a aparatului de respirat, cât și a apei reci ce-i putea provoca hipotermie.[5]

Filmul a fost realizat pe o peliculă color (2560 de metri).[2]:p. 93

Lansarea filmului a fost tergiversată o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzura politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Tatos își exprima în însemnările sale deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac: „Deznodământul e pe cale să-mi dărâme tot ce-am muncit atâta vreme. (...) Las la o parte stupizenia acestor obiecții, dar ele neagă filmul. Desigur că argumentele mele sunt limpezi, că știu să apăr ce-am făcut, dar mi-e teamă că voi duce un dialog surd. Momentul este, în general, fără precedent, teroarea s-a abătut asupra culturii, așa că nimeni nu mai stă să te asculte, toți se țin de scaun. Trebuie să mă pregătesc pentru un război rece de luni de zile. (...). Totul se năruie.” (28 decembrie 1985)[4]:p. 325 Au avut loc mai multe discuții timp de șase luni, prima avanpremieră având loc la Botoșani la 19 mai 1986, iar apoi la București și Zalău.[4]:p. 326 Premiera oficială a filmului a avut loc la 9 iunie 1986 la cinematograful Scala din București.[2]:p. 93[4]:p. 325

Premii[modificare | modificare sursă]

Filmul Întunecare a obținut în 1986 două premii ACIN: premiul pentru interpretare masculină (Dan Condurache, pentru rolurile lt. Victor Popescu din Bătălia din umbră și Dan Scheianu din Întunecare, ex-aequo cu Valentin Uritescu, pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din Noi, cei din linia întîi și Gică Hau-Hau din Domnișoara Aurica) și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman).[2]:p. 93[7]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”,[6] realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”.[5] Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate, iar portretele cinematografice sunt viguroase și necaricaturizate.[2]:pp. 86-88

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Roxana Pană, „Întunecare. Miniinterviu cu Al. Tatos”, în Cinema, anul XXIII, nr. 8 (272), august 1985.
  2. ^ a b c d e f g h i j Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
  3. ^ Întunecare (1985) (aarc.ro)
  4. ^ a b c d Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
  5. ^ a b c d e «Radu Comșa a fost cel mai greu rol pe care l-am jucat»”, Jurnalul Național, 29 septembrie 2010, http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/radu-comsa-a-fost-cel-mai-greu-rol-pe-care-l-am-jucat-555738.html, accesat la 17 iulie 2016 
  6. ^ a b Eva Sârbu, Interviuri uitate, vol. 2, Editura Ara, București, 1999, p. 214. ISBN 973-9181-08-2
  7. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 72.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]