Constantin Christescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Christescu
ConstantinCristescu.jpg
Date personale
Născut 2 decembrie 1866
Pădureți, România Modificați la Wikidata
Decedat 9 mai 1923 (57 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație militar[*] Modificați la Wikidata
șef al Marelui Cartier General
În funcție
Monarh Ferdinand I
Prim-ministru Ion I. C. Brătianu
Predecesor Constantin Prezan
Succesor Constantin Prezan
Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1885 - 1887)
Școala Politehnică din Paris (1890)
Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu de la Fontainebleau (1892)
Școala Superioară de Război (1894)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1887)
Locotenent (1890)
Căpitan (1894)
Maior (1902)
Locotenent-colonel (1907)
Colonel (1910)
General de brigadă (1914)
General de divizie (1917)
General de corp de armată (1918)[1]
A comandat 1916 comandantul Armatei de Nord
șef al Marelui Cartier General (1918)
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913)
Primul Război Mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
Decorații Q14900490[*] ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer[*] ()
Ordinul Bene Merenti ()
Commander with Star of the Order of Franz Joseph[*]
Ordinul Sfântul Sava[*]  Modificați la Wikidata

Constantin Christescu (n. 2 decembrie 1866, Pădureți[1]:p. 430 - d. 9 mai 1923, București[2]:p. 106) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A ocupat funcția de șef al Marelui Cartier General de la 1 aprilie până la 9 noiembrie 1918.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile Școlii de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, pe care a absolvit-o în anul 1887. A absolvit apoi Școala politehnică din Paris în 1890, Școala de aplicație de artilerie și geniu de la Fontainbleau în 1892 și Școala superioară de război din Paris în 1894.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

  • Profesor ajutor, apoi profesor titular la Școala Superioară de Război.
  • 1910 - 1912: Comandant al Școlii Superioare de Război.
  • 1912 - 1916: Subșef al Marelui Stat Major.
  • august - septembrie 1916: Șef de Stat Major al Armatei a 2-a române.
  • septembrie 1916: Șef de stat Major al Armatei a 3-a române și al Grupului de armate general Averescu.
  • 10 noiembrie - 5 decembrie 1916: Comandant al Armatei de Nord române.
  • decembrie 1916 - iulie 1917: Subșef al Marelui Cartier General.
  • iulie 1917: Comandant al Armatei 1 române.
  • 1917 - 1918: Inspector al centrelor de recruți din Moldova.
  • aprilie 1920 - mai 1923: Șef al Marelui Stat Major.

În anul 1913 a contribuit esențial la elaborarea planurilor de operații ale armatei române, pe baza acestor planuri armata sârbă aliată obținând o mare victorie împotriva armatei bulgare în cel de-al doilea război balcanic.

Constantin Argetoianu îl considera pe generalul Christescu o victimă a persecuțiilor politice ale liberalilor, care nu i-au recunoscut meritele de pe timpul războiului: "O bună parte din ce s-a mai găsit în noiembrie sub arme și în depozite s-a datorat abilității cu care generalul Christescu a falsificat statele efectivelor și inventarele magaziilor noastre. Ceea ce nu l-a împiedicat să iese din război nedecorat cu „Mihai Viteazul", pe care l-au primit aproape toți generalii. Chestiunea cu «microcefalul» în hârtiile lui Sturdza nu i-a fost iertată niciodată. La Mărășești nu i s-a dat comanda decât ca să i se rupă după câteva zile șalele."[4]

A murit la data de 9 mai 1923. I s-a refuzat înmormântarea la Mausoleul de la Mărășești și mormântul lui este în cimitirul Bellu din București.[necesită citare]

La 11 mai 1923, la Academia Română, a avut loc ședința pentru cinstirea memoriei regretatului general Christescu, la care Grigore Antipa, în cuvântarea sa, a spus: “Generalului Christescu i se datorește cea mai mare victorie a armatei române în războiul mondial; căci este acela, care, prin marele sale talente de organizator, a refăcut armata noastră în Moldova și care a organizat lupta ei eroică și a pregătit biruința de la Mărășești, provocând nu numai admirația aliaților ci și respectul dușmanilor. (...) Pentru cugetarea românească, generalul Christescu este cea mai splendidă manifestare a geniului românesc, atât ca cugetător cât și ca artist creator în arta și știința strategiei. (...) Pentru poporul nostru, generalul Christescu, fiu de sătean din județul Argeș, este cea mai strălucită dovadă de comoară de energie și inteligență care zace în el și care constituie cea mai sigură garanție a viitorului strălucit al acestei națiuni. Moartea generalului Christescu este un doliu național. ”[necesită citare]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Conferințe asupra tacticei generale făcute de Colonelul C. Cristescu, Tipografia Școalei Superioare de Răsboiu, București, 1912
  • Elemente de tactica generala. Rezumatul conferințelor ținute de Colonelul C. Christescu, Litografia Școalei Superioare de Răsboiu, București, 1911-1912
  • C. Christescu, Strategie și Tactică, București, 1905
  • Tactica generală. Conferințe ținute în anul II-lea, de Maiorul Christescu C-tin, Profesorul cursului, Tipografia Școalei Superioare de Răsboiu, București, 1905
  • Tactica generală. Curs profesat de Locot. Colonel Cristescu Constantin,Tipografia Școalei Superioare de Răsboiu, București, 1909[5]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Deși a avut o contribuție importantă la victoriile armatei române din anul 1917, datorită unor neînțelegeri cu contemporanii săi, mai ales cu familia generalului Eremia Grigorescu, i s-a refuzat înmormântarea la Mausoleul de la Mărășești. Osemintele generalului Constantin Cristescu odihnesc încă la cimitirul civil Bellu din București.[necesită citare]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  3. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ Constantin Argetoianu, Memorii, vol. V, Editura Machiavelli, București, 1995, p.124
  5. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă, accesat la 20 decembrie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • Magazin istoric - nr. 8 (401), august 2000, Anul XXXIV
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
gen. Alexandru Averescu
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
2 decembrie 19131 aprilie 1914

Succesor:
gen. Vasile Zottu


Predecesor:
gen. Constantin Prezan
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
1 aprilie28 octombrie 1918

Succesor:
gen. Constantin Prezan


Predecesor:
gen. Constantin Prezan
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
1 aprilie 19208 mai 1923

Succesor:
gen. Alexandru Gorsky



|