Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Coperta din 1955Toate detaliile particulare la ediție de mai jos se referă tot la ediția din 1955
Coperta din 1955
Toate detaliile particulare la ediție de mai jos se referă tot la ediția din 1955
Informații generale
Autor Camil Petrescu
Gen Roman interbelic subiectiv psihologic
Ediția originală
Titlu original Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Editură Editura de stat pentru literatură și artă, București
Limbă originală Română
Țară de prima lansare România
Data publicării 1930
Număr de pagini 354
Dimensiune și greutate 20 cm
OCLC 468909716
Ediția tradusă
Data apariției în România 1930

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ultima noapte de dragoste[modificare | modificare sursă]

Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.De aici memoria involuntara declanseaza fluxul amintirilor,adica derularea povestii de dragoste[necesită citare].

Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul acesteia. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Acesta observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o frapează inițial pe soția acestuia, care îl apără înfocată. Acesta dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.

Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu încearcă să convingă familia să îi dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu un Tănase Vasilescu Lumânaru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânărescu nu se pricepea.

Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, când acesta află de un depozit de fier la Galați. Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.

Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu Critica rațiunii practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că aceasta îl preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al acesteia ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.

Acesta o confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar aceasta reușește inițial să-l convingă. Zilele de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea culminează cu o petrecere dată de prietenii lor de la facultate. Ca să o pedepsească, acesta începe să facă avansuri unei alte doamne, dar o respinge atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul și acesta cedează și se hotărăște să plece devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză, acceptând, în ochii lui, acuzațiile pe care acesta i le aducea. Acesta continuă să accepte și să spere, dar în cele din urmă pleacă, culege o femeie de pe stradă și o duce acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore mai târziu și pleacă, rănită și indignată.

O scurtă perioadă de despărțire duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și în ciuda protestelor lui, avortează copilul. Într-o zi, Ștefan pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.

În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare referire la ea. Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința și o ridiculizează. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung. Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile mercantile ale acesteia, acesta o părăsește și,iesit din casa in care se afla Ela,il vede pe domnul G. plimbandu-se pe strada,atunci se hotaraste sa mearga sa-si ia lucrurile de la hotel si sa-i omoare pe cei doi,dar planurile ii sunt ruinate, fiind găsit de colonelul lui; protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.

Întâia noapte de război[modificare | modificare sursă]

În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în război.

Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.

În zilele următoare prinde un grup de copii de țigani care furaseră din sat. O tânără de 15 ani îi atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un țăran pârăște două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.

Gheorghidiu și batalionul lui trec Oltul și se opresc în Cohalm. Sunt atacați de unguri.

Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acuma vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.

Structura[modificare | modificare sursă]

Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris la persoana I, personajul-narator identificându-se în partea a doua cu autorul. Modalitatea narativă se remarcă, așadar, prin prezența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, până la substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală este discontinuă, bazată pe alternanța temporală a evenimentelor, pe dislocări sub formă de flash-back și feed-back. Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, frontul, București, Odobești, Câmpulung, dar mai ales un spațiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajului.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XIX. Este student la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă. Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața socială. După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a mostenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentand o curiozitate pentru celelalte personaje.
  • Ela - soția lui Ștefan.
  • Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
  • Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
  • Domnul Grigoriade- amantul presupus al Elei.
  • Vasile Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care isi punea secretarul sa-i citeasca tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.

Adaptare cinematograficǎ[modificare | modificare sursă]

O adaptare a romanului lui Camil Petrescu, numitǎ „Ultima noapte de dragoste”, a avut premiera în 1979, cu Joanna Pacula și Vladimir Găitan în rolurile principale, în regia lui Sergiu Nicolaescu[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]