Mihail Aslan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Aslan
1916 - Generalul Mihail Aslan - comandantul Armatei 3 - 1916.png
Date personale
Născut 10 august 1857
Onești, România Modificați la Wikidata
Decedat 1936 (79 de ani)[1]:p. 89
București, România Modificați la Wikidata
Părinți Alecu și Felicia Ceaur-Aslan (născută Moser)
Căsătorit cu Eliza Olănescu
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație militar[*] Modificați la Wikidata
Comandant al Armatei 3
În funcție
Monarh Ferdinand I
Prim-ministru Ion I. C. Brătianu
Succesor General de divizie Alexandru Averescu
Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1875 - 1877)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1877)
Locotenent (1880)
Căpitan (1882)
Maior (1890)
Locotenent-colonel (1896)
Colonel (1901)
General de brigadă (1908)
General de divizie (1914)[2]
A comandat 1913 - comandant al Diviziei 3 Infanterie
1916 - comandant al Armatei 3
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916)
Decorații și distincții
Decorații Medalia Apărătorii Independenței
Ordinul Coroana României ()
Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878
Crucea Trecerea Dunării
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul național „Steaua României” (Modificați la Wikidata

Mihail Aslan - pe numele complet Mihail Ceaur-Aslan - (n. 10 august 1857, Onești - d. 1936, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3 între 14/27 august - 25 august/7 septembrie 1916, când îi este ridicată comanda în urma modului defectuos în care a condus acțiunile militare care s-au soldat cu căderea Turtucaiei.[3]:pp 364-398

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Mihail Aslan s-a născut la Onești, în familia hatmanului Alecu Ceaur-Aslan, fiind fiul cel de-al unsprezecelea din cei doisprezece ai hatmanului și al șaselea din cea de-a doua căsătorie a acestuia cu Felicia Moser.

A fost căsătorit cu Eliza Olănescu.[4]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Aslan a fost repartizat la Batalionul 2 Vânători, unitate în cadrul căreia a participat la acțiunile militare din războiul de independență din 1877-1878. În 1880 a fost mutat la Regimentul 27 Dorobanți Bacău, iar după avansarea la gradul de căpitan, în 1882, este mutat la Școala Fiilor de Militari din Craiova. A mai ocupat diferite funcții în Regimentele 10 (1883-1885), 3 (1886-1889) și 26 Dorobanți (1890-1893). Între 1893-1896 a fost comandant al Batalionului 2 Vânători, de unde a fost mutat ca director de studii și profesor la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie (1897-1901)

A fost comandant al: Regimentului 22 Dâmbovița (1901-1903), Regimentului 27 Bacău (1903-1907) și Brigăzii 15 Infanterie (1907-1910).

Ulterior a lucrat în administrația centrală a Ministerului de Război ca director superior al Personalului (1910-1912), director superior al Infanteriei (1912-1913) și inspector tehnic al aceleași arme (1914).

În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic a comandat Divizia 3 Infanterie, iar în octombrie 1913 a fost numit comandant al Corpului 3 Armată.

Pe timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3, iar după demiterea de la comanda acesteia a mai comandat, de la 1 ianuarie 1917, Corpul 2 teritorial. La 30 aprilie 1918 a demisionat și a fost trecut în rezervă.[5]:p. 647

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Regulamentul exercițiilor infanteriei, București, 1906 (traducere, 1909)
  • Memoriu asupra căderii capului de pod Turtucaia, Iași (1918)
  • Turtucaia. Studiu strategic, București, 1921[6]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  2. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  3. ^ Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989,
  4. ^ Famille Aslan - Famille Ghika, accesat la 6 iunie 2015
  5. ^ a b Arhivele Militare Române, Fond 3042, Registru foi matricole ofițeri infanterie, vol.l, f.71 apud. Ioan Gurgu, Sergiu Balanaovici, Vasilica Manea, O istorie a structurii de personal a Armatei Române, 1862-1947, Editura Centrului Tehnico-Editorial al Armatei, București, 2006
  6. ^ Gheorghe I. Georgescu, Contribuțiuni la bibliografia războiului pentru întregirea neamului, Tipografia „Cuvântul Românesc”, București, 1940

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]