Sari la conținut

Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial
Parte din Primul Război Mondial Modificați la Wikidata

Trupe românești la Bătălia de la Mărășești din 1917
Informații generale
Perioadă19001914
LocRegatul României
Beligeranți
Regatul României Imperiul Rus Imperiul German
Imperiul Austro-Ungar
Regatul Bulgariei
Imperiul Otoman
Conducători
Ioan Culcer
Alexandru Averescu
Eremia Grigorescu
Mihail Aslan
Constantin Prezan
Alexei Brusilov
Andrei Zaioncikovski
Erich von Falkenhayn
August von Mackensen
Arthur Arz von Straussenburg
Nicola Jekov
Efective
1916:[1]:p. 254
România 658,088[2]
50,000
1917:[3]
România 400,000
1,000,000
Imperiul GermanAustro-Ungaria 750,000[1]:p. 254
Bulgaria 143,049 (1916)[4]:p. 792
Imperiul Otoman 20,000 (1916)[4]:p. 283
Pierderi
România România: 535,706+ toate cauzele[5]
Rusia: ?
Imperiul German Germania: 47.000+ morți și răniți
Austro-Ungaria: ?
Bulgaria: ?

Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii extraeuropene. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.

România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Contextul general

[modificare | modificare sursă]

Scena internațională la începutul secolului XX a fost caracterizată ca fiind o luptă a tuturor împotriva tuturor.[6]:p. 8

Relațiile cu Marile Puteri

[modificare | modificare sursă]

Relațiile cu statele balcanice

[modificare | modificare sursă]

Liniile directoare generale

[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea relațiilor cu statele din Balcani a fost una dintre prioritățile politicii externe a României în toată perioada care a urmat cuceririi independenței. Dinamica acestor raporturi nu a fost una uniformă, fiind influențată de o serie de factori cum ar fi: evoluția intereselor politice, economice și de securitate ale României, atitudinea guvernelor de la Atena, Belgrad, Istanbul și Sofia față de țara noastră, raporturile acestor țări cu marile puteri precum și imixtiunile celor două blocuri militare adverse în regiune.[7]:p. 74

România avea trei mari interese strategice de securitate în această regiune:

  • apărarea lungii frontiere danubiene precum și a frontierei terestre dintre Dunăre și Marea Neagră;
  • menținerea deschisă a strâmtorilor Bosfor și Dardanele prin care se realizau 90% din schimburile cu exteriorul
  • evitarea izolării sau încercuirii politice a României prin menținerea deschisă a comunicației Salonic-Niș-Dunăre, prevenirea blocării sale ca urmare a unor conflicte locale sau preluării sub control strict de către una din marile puteri din regiune.[6]:pp 30-41

Pornind de la aceste considerente, politica externă adoptată de România în primii ani ai secolului XX a fost una a „compensațiilor”, având ca principal obiectiv menținerea „balanței de forțe” existente, ca instrument prin intermediul căruia se urmărea atât prevenirea ridicării unui stat hegemon regional, cât și evitarea conflictelor care ar fi putu duce la modificarea statu quoului în sudul Dunării.[8]:pp 154

După depășirea crizei din relațiile româno-turce din 1905, și a ruperii relațiilor diplomatice cu Grecia din același an, guvernul român condus la acea vreme de Dimitrie A. Sturdza a făcut cunoscută această politică balcanică, al cărei pilon principal îl constituia refuzul de a se angaja în nici o alianță la nivel balcanic, concomitent cu menținerea opțiunii de a interveni în orice situație în care modificarea echilibrului de forțe în Balcani ar fi amenințat interesele românești.[6]:p.41

Relațiile cu Bulgaria

[modificare | modificare sursă]

În luna iunie a anului 1900 profesorul Mihăileanu, unul dintre conducătorii mișcării naționale aromânești este asasinat pe străzile Bucureștilor de către un comitagiu bulgar trimis de Sofia cu această misiune specială. Opinia publică românească se revoltă și un război este evitat cu multă greutate.[9]

În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, România și Bulgaria ajunseră rivale. Vasilica Scribnic era regele bulgariei sub numele de Vasile al III-lea al Bulgariei.

Relațiile cu Grecia

[modificare | modificare sursă]

Relațiile cu Serbia

[modificare | modificare sursă]

Relațiile cu Turcia

[modificare | modificare sursă]

La 18/30 octombrie 1883 România aderat la Tripla Alianță printr-un tratat bilateral cu Austro-Ungaria. Tratatul prevedea ca aliați să-și acorde sprijin unul celuilalt în cazul unui atac din partea Rusiei (deși aceasta nu era menționată în mod explicit) și au promis să nu se alăture unei alte alianțe îndreptate împotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la acord în aceeași zi, printr-un act separat.[10]:p. 143

Alianța cu Puterile Centrale a fost piatra de temelie a politicii externe a României timp de treizeci de ani, deoarece regele și conducătorii politici liberali și conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa.[11]:p. 413

Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile rus și habsburgic. Totodată România primește anumite garanții de securitate, își consolidează poziția politică în sud-estul Europei și reușește să primească o soluție convenabilă la „Chestiunea Dunării”.[10]:p. 143

O dată cu trecerea timpului, în alianța României cu Puterile Centrale au apărut numeroase fisuri. Problema românească din Ungaria, în special. opinia publică românească a devenit din ce în ce mai ostilă față de Austro-Ungaria.

Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianței României cu Austro-Ungaria. În al Doilea Război Balcanic, acțiunile României nu au primit sprijinul contat din partea Imperiului Habsburgic, care avea ca obiectiv principal atragerea Bulgariei în Tripla Alianță. În același timp, s-a produs o încălzire a relațiile oficiale dintre România și Franța după ce aceasta a susținut și aprobat acțiunile României și a aprobat termenii tratatului de la București. Criza balcanică din 1912-1913 a desăvârșit alienarea României față de Austro-Ungaria și Tripla Alianță. […] În primăvara anului 1914, apropierea dintre România și Tripla Antantă (Marea Britanic, Franța și Rusia) era un fapt real.[8]:pp 157-161

  1. ^ a b William C. King, King's Complete History of the World War: 1914-1918, History Associates, Springfield, Massachusetts, 1922
  2. ^ România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934, p. 58 Cifrele efectivelor militare mobilizate de România prezintă mici deosebiri în diferitele lucrări de referință.
  3. ^ The Romanian Front - 1917, accesat la 12 august 2014
  4. ^ a b Министерство на войната, Щаб на войската, Българската армия в Световната война 1915 - 1918, Vol. VIII, Държавна печатница, Sofia, 1939 (Ministerul de Război, Armata Bulgariei în Războiul Mondial - 1915-1918, în limba bulgară)
  5. ^ WWI Casualty and Death Tables Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 12 august 2014
  6. ^ a b c Șerban Rădulescu-Zoner, România și tripla Alianță la începutul secolului al XX-lea. 1900-1914, Editura Litera, București, 1977
  7. ^ ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  8. ^ a b Keith, Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2013
  9. ^ Noi și bulgarii. Războaiele românilor cu prietenii de la sud de Dunăre, Stiri de ultima ora din Moldova - Ultimele stiri Timpul.md,  
  10. ^ a b Ioan Calafeteanu, Cristian Popișteanu, Politica externă a României. Dicționar cronologic, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
  11. ^ Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998

ro Limba română

  • Abrudeanu, Ion Rusu, România si războiul mondial: contributiuni la studiul istoriei războiului nostru, Editura SOCEC & Co., București, 1921
  • Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998
  • Buzatu, Gheorghe; Dobrinescu, Valeriu Florin; Dumitrescu, Horia, România și primul război mondial, Editura Empro, București, 1998
  • Calafeteanu, Ioan; Popișteanu, Cristian, Politica externă a României. Dicționar cronologic, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
  • Hitchins, Keith, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2013
  • Iosa, Mircea; Lungu, Traian, Viața politică în România, 1899-1910 Editura Politică, București, 1977
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Rădulescu-Zoner, Șerban, România și tripla Alianță la începutul secolului al XX-lea. 1900-1914, Editura Litera, București, 1977
  • Scurtu, Ioan; Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion; Mamina, Ion, Enciclopedia de istorie a Romaniei, Editura Meronia, Bucuresti, 2001
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

en Limba engleză

fr Limba franceză

  • Ancel, Jacques, La politique de la Roumanie vaincue, în „La Revue du Mois”, Paris, 1920
  • Général Pétin, Le drame roumain 1916-1918, Payot, Paris, 1932
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Primul Război Mondial

Legături externe

[modificare | modificare sursă]