Ioan Rașcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Rașcu
Date personale
Născut1 octombrie 1857
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Decedat1926, 69 ani
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Comandant al Corpului 7 Armată
În funcție
1916 - 1916
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1878 - 1880)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1882 - 1884)
Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau (1889 - 1900)
Școala Superioară de Război
Activitate
Ramura Geniu
GradulSublocotenent (1880)
Locotenent (1883)
Căpitan (1886)
Maior (1891)
Locotenent-colonel (1895)
Colonel (1901)
General de brigadă (1907)
General de divizie (1915)[1]
A comandat1914 - comandant al Regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați
1916 - comandant al Corpului 7 Armată
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916 - 1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()  Modificați la Wikidata

Ioan Rașcu (n. 1 octombrie 1857, Focșani - d. 1926, Focșani) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

Generalul Ioan Rașcu a fost un ofițer din arma geniu, absolvind succesiv: Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București - 1880, Școala Specială de Artilerie și Geniu - 1884, Școala Superioară de Război.[1]

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 7 Armată, în perioada 15 august - 27 septembrie 1916.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Rașcu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de: comandant al Regimentului 2 Geniu (1901), comandant al Brigăzii 11 Infanterie (1904), comandant al Diviziei 8 Infanterie (1910) și comandant al Regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați în (1916).[2][3][4]

Între 1884-1888 este profesor la Școala Specială de Artilerie și Geniu, însărcinat cu reorganizarea pontonierilor și studierea materialelor din dotarea acestora. În 1889 a fost trimis la un stagiu de perfecționare în Franța urmând cursurile Școlii de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau.[5]:p. 247

La începutul Primului Război Mondial a comandat Corpul 7 Armată, în perioada 15 august - 27 septembrie 1916, ulterior fiind Inspector General al Geniului pe perioada războiului.[6][7]

Participă în 1894 și 1907 „cu pricepere și sârguință” la potolirea unor mișcări țărănești din județele Tutova, Tecuci și Râmnicu-Sărat, iar în 1900 la organizarea secțiunii militare a pavilionului românesc din cadrul Expoziției Universale de la Paris.[5]:p. 247

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Nomenclatura, descripția și întrebuințarea materialului de echipagiu al pontonierilor cu un atlas cuprindend 14 foi de Locot. Colonel Rașcu din geniu, Tip. Modernă Gr. Luis, Bucuresci, 1897[8]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  3. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  5. ^ a b Valeriu Anghel, Alexandru Deșliu, Vocație și destin. 600 fișe portret pentru un tablou spiritual - istoric al județului Vrancea, Editura Terra, Focșani , 2000
  6. ^ Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
  7. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  8. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă, accesat la 20 decembrie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • ***, General Ion Rascu ,Jurnalul meu din timpul Razboiului pentru Intregirea Neamului , Editura Pallas Athena , Focsani ,2007

Vezi și[modificare | modificare sursă]