Gheorghe Dabija

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Gheorghe Dabija
1916 - General Gheorghe Dabija (aici colonel) - sepia.png
Date personale
Născut20 septembrie 1872
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat1957, 85 de ani
București, România Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 2 Vânători
În funcție
1918 - 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1891 - 1893)
Școala Superioară de Război
Activitate
GradulSublocotenent (1893)
Locotenent (1896)
Căpitan (1902)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1918)[1]
A comandat1918 - comandant al Diviziei 6 Infanterie
comandant al Diviziei 2 Vânători
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1916)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Crucea „Meritul Sanitar” ()
Ordinul național „Steaua României” ()  Modificați la Wikidata

Gheorghe Dabija (n. 20 septembrie 1872[2], Iași – d. 1957[3], București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918.[4]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Dabija s-a născut la 20 septembrie 1872, la Iași, la un an de la căsătoria părinților săi, Alexandru și Natalia.

Prima soție a fost Eugenia Moga. Din căsătoria cu aceasta a avut două fete, Margareta și Graziela. În martie 1916 a început divorțul, care a fost întrerupt în august 1916, din cauza izbucnirii războiului. Procedurile au fost reluate în 1919. În același an, fiicele au plecat la Paris devenind artiste și desfășurându-și activitatea sub numele de "Grety" și "Gazelle" în trupa poetului Jacques Prévert.[5]

La 26 octombrie 1919 s-a recăsătorit cu Minerva, fostă Domșa, fiica protopopului din Orăștie.

G.A. Dabija a devenit cunoscut ca un scriitor militar, care mai târziu a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (8 august 1952-18 ianuarie 1955). Soția lui, Minerva Dabija, a avut de înfruntat, după moartea soțului, interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960) la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Dabija a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”.[6][7][8][9]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).[4]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Metoda instrucției patrulelor mici de infanterie, de Sublocotenentul Gh. Dabija din Batalionul IV Vânători, Stabilimentul Grafic Miron Costin, Iași, 1895
  • Instrucția practică a companiei de infanterie, de Căpitanul G. A. Dabija din Batalionul 9 Vânători, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1905
  • Practica tragerii infanteriei, [de] Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1907
  • Cîmpuri de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1908
  • Eserciții pregătitoare de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1908
  • Instrucția practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupei și plotonului, [de] Căpitanul G. A. Dabijă. Cu o prefață de Domnul General M. Aslan. Tipărită cu aprobarea Statului major al armatei No. 3907 din 1908, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1909
  • Dresaj sau educațiune?, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program general pentru instrucția infanteriei. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/ 909, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program pentru instrucția recruților. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/909, de Căpitanul G.A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Cadrilaterul Bulgar, de Un Român [= Maiorul G. A. Dabija], Atelierele grafice Socec & Co., București, 1913
  • Răsboiul Bulgaro-Turc din anul 1912-1913, [de] Lt. Colonel G. A. Dabija. (Cu 12 crochiuri și 13 oleate), Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1914
  • Ofițerul de infanterie în campanie, [de] Colonel G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Universala, București, 1916
  • Amintirile unui atașat militar român în Bulgaria 1910-1913, Editura Universul, București, 1936
  • Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, Editura I. Hertz, București, 1936
  • Războiul germano-polon, General G.A. Dabija, Editura Cartea Românească, București, 1940

În colaborare:

  • Note asupra esercițiilor de manevră, de general Grigore Crăiniceanu și maior Gheorghe Dabija, București, 1909[10]
  • Tracțiunea canină și adaptarea ei la mitralierele infanteriei, [de] Lt.-Colonel Gh. Dabija și Locot. Al. Orășanu din Batalionul II Vânători "Regina Elisabeta", Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1916

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Delia Bălăican, Activitatea de scriitor militar a generalului G. A. Dabija, Patrimoniu, decembrie 2015, p. 374
  3. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968, p. 108
  4. ^ a b Lt.-colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ Studia Universitatis Babeș-Bolyai Dramatica, LXIII, 2, 2018, Laurence Meiffret, Génica Athanasiou. Une comédienne roumaine dans l’avant‐garde parisienne de l’entre‐deux‐guerres, p. 60
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  9. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  10. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera D, accesat la 14 aprilie 2015

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • Delia Bălăican, « Generalul G.A. Dabija. Un reprezentant de marcă al generației sale », Analele Sciințifice ale Universității din Iași, Istorie, t. LXI, 2015, p. 395-412.

Vezi și[modificare | modificare sursă]