Carol I al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol I & IV
Charles I of Austria.jpg
Împărat al Austriei
Domnie 21 noiembrie 1916 - 12 noiembrie 1918 (&&&&&&&&&&&&&&&1.&&&&&01 an, &&&&&&&&&&&&&356.&&&&&0356 zile)
Încoronare 30 decembrie 1916 (29 de ani)
Predecesor Franz Joseph I
Succesor nimeni (Monarhia dualistă a dispărut și o dată cu ea și titlul de împărat)
Căsătorit(ă) cu Zita de Bourbon-Parma
Urmași Otto, prinț moștenitor al Austriei
arhiducesa Adelheid
Robert, arhiduce de Austria-Este
arhiducele Felix
arhiducele Karl Ludwig
arhiducele Rudolf
arhiducesa Charlotte
arhiducesa Elisabeta
Casa regală Casa de Habsburg-Lorena
Imn regal Gott erhalte, Gott beschütze
Tată arhiducele Otto Franz al Austriei
Mamă prințesa Maria Josepha a Saxoniei
Naștere 17 august 1887(1887-08-17)
Persenbeug-Gottsdorf, Austro-Ungaria
Deces 1 aprilie 1922 (34 de ani)
Madeira, Portugalia

Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei (n. 17 august 1887, Castelul Persenbeug, Austria Inferioară - d. 1 aprilie 1922, Funchal, Portugalia), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria - din dinastia Habsburg-Lorena, a fost ultimul împărat al Austriei (1916 - 1918) și totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc.

Viața[modificare | modificare sursă]

Părinții lui Carol au fost arhiducele Otto Franz și prințesa Maria Josepha. De mic, a fost un creștin pios. Rupând tradiția, familia lui a decis să-l trimită la o școală publică, pentru a asista la experimetele științifice. În tandem cu pregătirea militară (mare parte desfășurată în Boemia), prințul Carol a studiat dreptul și științe politice.

S-a căsătorit cu Zita de Bourbon-Parma în 21 octombrie 1911. Au avut 8 copii (șase băieți și două fete). Fiul său cel mai mare, Otto von Habsburg, a decedat la 4 iulie 2011. Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, era unchiul lui Carol I al Austriei. Asasinarea unchiului l-a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean.

Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuțiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei. Carol I a încercat să încheie un armistițiu cu Franța, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, și prin prințul belgian Sixtus de Bourbon-Parma, cumnatul său.

Carol I a renunțat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial prin Manifestul de la 11 noiembrie, dar nu a abdicat. Carol I inițial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat Republica Germană Austria, exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând Republica Democratică Maghiară. Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei demisionează; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comuniștii. În iunie 1919, Béla Kun este de facto șeful statului maghiar.

După pierderea tronului a fost exilat, dar a încercat de 2 ori fără succes să se întoarcă în Ungaria, sperând să și-l recupereze. Prima tentativă fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiași an, dar a fost respins repetat de Miklós Horthy, care era amiral austro-ungar și regentul Ungariei. Înfrânt și simțindu-se trădat, ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie și în sărăcie, pe insula Madeira, în Portugalia, unde a fost exilat ultima oară, prin decizia Consiliului Antantei.

Polemici[modificare | modificare sursă]

Unii istorici au încercat să îi creeze o imagine idealizată, acreditând ideea că ar fi încercat să oprească Primul război mondial. În 1949, Biserica Romano-Catolică a inițiat o campanie de beatificare a lui Carol I al Austriei, pentru convingerile sale creștine pe care și-a întemeiat deciziile politice. La 3 octombrie 2004 a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea, acest act stârnind controverse, deoarece în Primul război mondial Carol I a autorizat folosirea gazelor de luptă[necesită citare].

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Francisc Iosif I al Austriei
Împărat al Austriei
1916 - 1918

Succesor:
-


Predecesor:
Francisc Iosif I
Rege apostolic al Ungariei
1916 - 1918

Succesor:
-


Predecesor:
Francisc Iosif I
Rege al Boemiei
1916 - 1918

Succesor:
-



Legături externe[modificare | modificare sursă]