Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Monumentul Eroilor de la Măgura Ocnei
Monumentul Eroilor de la Măgura Ocnei, Târgu Ocna.jpg
Poziționare
LocalitateTârgu Ocna, județul Bacău
Țara România
Edificare
ArhitectConstantin Ciogolea
Data începerii construcției1925
Data finalizării1928
Inaugurat 1928, reinaugurat 1974
Înălțime22 m

Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei din orașul Târgu Ocna este un monument istoric comemorativ al militarilor români, ridicat între anii 1925-1928 la o altitudine de 520 m, în zona unde Armata României a apărat frontul de la Cireșoaia-Oituz. Acesta este situat pe dealul Măgura, lângă Mănăstirea Măgura Ocnei ce a servit drept spital de campanie în 1917.

„Pentru veșnica amintire a sutelor de mii de eroi căzuți pentru întregirea neamului românesc precum și a tuturor luptătorilor din anii 1916-1918, asemenea pentru a rămânea pildă urmașilor, s-a început ridicarea acestui monument în anul 1925 sub glorioasa domnie a marelui rege Ferdinand I și a reginei Maria și s-a terminat în anul 1928 sub domnia maiestății sale regelui Mihai I și a înaltei Regențe compusă din alteța sa regală principele Neculai, Înalt Prea Sfinția sa Patriarhul dr. Miron Cristea și domnul Gh. Buzdugan. Lucrările s-au executat de militari iar fondurile s-au adunat prin subscripție publică de domnul Mihai Teodoru, inițiatorul și președintele comitetului, cu concursul domnilor membri, înscriși în <<Cartea de aur>> conservată în monument. ”
— Pisania
„Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria! ”
— frontspiciu
„Ostași ce ați căzut pentru țară, Viteji ai credinței, soldați, Oriunde în morminte voi stați, Vă fie țărâna ușoară! (Eroilor căzuți în războiul 1916-1919). ”
— mormântul eroului necunoscut din monument

Istoric[modificare | modificare sursă]

Colaj interior și detalii din Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei
Schița monumentului de pe dealul Măgura din Târgu Ocna

A fost ridicat în memoria a celor peste 14.000 de ostași români căzuți în Primul Război Mondial (1916-1918) pe frontul de la Oituz-Coșna-Cireșoaia. Este unic în țară, atât prin amplasament (520 m altitudine), cât și din punct de vedere architectural. Construirea Monumentului va începe în anul 1925, în aceeași perioadă cu viitoarea Cruce a Eroilor Neamului.[1]

Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost făcute de către soldații veterani, ramași în viață după război. Fondurile necesare pentru această construcție au fost adunate prin subscripție publică de către Mihai Teodoru, inițiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al orașului stabilit la București.[2]

Piatra folosită la ridicarea monumentului o exploatau de la sute de metri distanță, unde fasionau după proiectul arhitectului, apoi o transportau cu tărgile. Schela care a ajutat la ridicarea monumentului a fost făcută din lemn de mesteacăn. La etajul I a fost montat un ceas mecanic care acționa un clopot aflat la etajul II. Ceasornicarul Neculai Nălboc urca săptămânal pentru armarea mecanismului până când sovieticii au distrus ceasul, în Al Doilea Război Mondial.[2]

Monumentul Eroilor cuprinde un parter și două etaje, legate printr-o scară interioară circulară, are o înălțime de 22 m și este în întregime ridicat din piatră cioplită, în formă de obuz. Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, era păzit zi și noapte de ostașii din garnizoana orașului. La parter există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranșeele de pe Coșna: Ostași ce ați căzut pentru țară, Viteji ai credinței, soldați, Oriunde în morminte voi stați, Vă fie țărâna ușoară! (Eroilor căzuți în războiul 1916-1919).[1]

Drumul de creastă (în lungime de aproximativ 3 km) de pe dealul Măgura Ocnei, pe unde a fost cărate moloanele de piatră la construcția Monumentului

La 26 august 1945 monumentul era devastat: ușile erau larg deschise, exponatele originale fuseseră furate, dispăruseră chiar și scrisorile scrise pe foi de mesteacăn de către soldații de la Cireșoaia. Geamurile erau sparte iar ceasul furat. Rușii își încercaseră armele țintind monumentul, pereții erau murdăriți, mâzgâliți, pardoseala scoasă și osemintele celor 5 eroi necunoscuți aruncate în zonă. Abia în anul 1972, când Nicolae Costin (fiul unui soldat ce a luptat la Mărășești) ce era șef la Trustul de Construcții Industriale Onești a început renovarea monumentului prima dată prin completarea vârful de dom pentru steag. Forma actuală a Pisaniei a fost sculptată în marmură (597 litere) de către Cielo Secondo, un italian stabilit în Târgu Ocna. Pentru sticla decorativă s-a trimis un memoriu la Târnăveni. Foarte greu a fost să se introducă curentul electric pentru iluminarea interioară și exterioară, stâlpii metalici pe care sunt montate cele patru reflectoare au fost fixați în stâncă. Drumul fusese făcut în 1972, până atunci nu existase decât drumul de căruță folosit în Primul Război Mondial. Inaugurarea monumentului a fost decisă la date de 9 mai 1974. În 1976, lângă monument a fost adusă crucea ridicată în memoria lui Constantin Mușat, din Poiana lui Boboc de pe dealul Coșna.[2]

Muzeul deține o colecție de fotografii originale din primul război mondial (printre care aflându-se și cele cu general Alexandru Averescu – conducătorul Armatei a II-a, general C. Pezan, general E. Grigorescu), diferite tipuri de armament și muniție din Primul Război Mondial (arme, obuze de tun folosite de vânătorii de munte, cartușe de diferite calibre etc.), medalii onorifice acordate pentru fapte de vitejie, uniforme de soldat din 1917.[2]

Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, a Regimentul 15 Infanterie și a Regimentul 4 Artilerie, două din regimentele care au dus războiului de pe frontul de la Oituz.[1]

Contribuții ale Armatei Române pe frontul Cireșoaia-Târgu Ocna[modificare | modificare sursă]

Situația cea mai dificilă a început pe 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcția Coșna-Cireșoaia.[1]

Unitățile germane și austro – ungare se apropiau din ce în ce mai mult de orașul Târgu Ocna. Pericolul cuceririi Văii Trotușului de către inamic, va determina Marele Cartier General să trimită urgent în această zonă trupe de rezervă. Astfel că, pe 11 august 1917 trebuia să ajungă la Târgu Ocna Divizia 1 Cavalerie de la Mărășești și un Batalion de Vânători de Munte de la Târgu Neamț. Spre seara zilei de 11 august, după ce vor străbate o distanță de 145 km pe jos și cu echipament de război, Batalionul Cireșoaia, va ajunge în apropiere de Târgu Ocna, la Brătești.[1]

După câteva ore de odihnă, un grup de soldați din batalionul maiorului Virgil Bădulesu, conduși de către Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cărări ocolitoare și ferite de privirea inamicului, vor ajune în spalele liniilor germane aflate pe vârful Cireșoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lăsând în urma sa numeroși prizonieri și armament.[1]

Luptele vor continua și în zilele următoare atât pentu frontul de la Cireșoaia, cât și pentru cel de la Coșna. Soldații Regimentului de Cavalerie și cel al Regimentului 2 de Grăniceri vor reuși să recucerească vârful Coșna pe 13 august 1917. Va cădea eroic Locotenent Colonelul Gheorghe Demetriad, conducătorul escadronului său de Roșiori din Regimentul 9, iar Colonelul Marcel Olteanu, comandantul Brigăzii 3 de Roșiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789.[1]

Tot la 13 august 1917 va cădea caporalul grenadier Constantin Mușat din Regimentul 2 de Grăniceri.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h CNIPTT.ro. „Monumentul Magura Ocnei”. Accesat în 20.09.2017.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ a b c d Oprișan, Gabriela (). 80 - de ani Mărăști, Mărășești , Oituz. Imprimeria Bacovia, Bacău. p. 38, 39, 40, 41, 42. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]