Eremia Grigorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eremia Grigorescu
Eremia Grigorescu (general) - image from page 456 of "Secrets of the Balkans" (1921) (14594155449).jpg
Generalul Eremia Grigorescu
Ministru de război
În funcție
24 octombrie 1918 - 28 noiembrie 1918
Monarh Ferdinand I al României
Predecesor Constantin Hârjeu
Succesor Arthur Văitoianu
Comandant al Armatei 1
În funcție
30 iulie 1917 - 1 iulie 1918
Monarh Ferdinand I al României
Ministru de război
În funcție
octombrie 1918 - noiembrie 1918
Monarh Ferdinand I al României
Prim-ministru Constantin Coandă
Date personale
Data nașterii 28 noiembrie 1863(1863-11-28)
Locul nașterii Golășei, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Data decesului 19 iulie 1919 (55 de ani)
Locul decesului București, România
Naționalitate  România
Porecla „Eroul de la Mărășești”
Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1882 - 1884)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1884 - 1886)
Școala de Aplicație de Artilerie de la Fontainbleau, (1887-1889)
Facultatea de matematică de la Sorbona (1887 - 1889)
Părinți Grigore și Maria Grigorescu
Căsătorit/ă Elena Grigorescu, născută Arapu (1886-1918), Elena Grigorescu, născută Negropontes (1918-1919)
Copii din prima căsătorie: Traian, Lucreția, Aurelian, Romulus și Margareta
din a doua căsătorie: Dan Ulise
Activitate
A luptat pentru Armata României
Ramura Artilerie
Gradul Sublocotenent (1884)
Locotenent (1887)
Căpitan (1892)
Maior (1899)
Locotenent-colonel (1902)
Colonel (1911)
General de brigadă (1915)
General de divizie (1917)
General de corp de armată (1918)[1]
A comandat 1916-1917 - comandant al Diviziei 15 Infanterie
1917-1918 - comandant al Armatei 1
Bătălii / Războaie Primul Război Mondial, Bătălia de la Mărășești, Bătălia de la Oituz
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Mihai Viteazul

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș - d. 19 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916, și 1917.[2] Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Bătălia de la Oituz și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918.

A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881. În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.

Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București.

La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția - căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și Margareta - căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.[3]:p. 145

În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată și copilul.

în anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost nași de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.[3]:p. 147

La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»”.[3]:p. 149

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director al Direcției personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916).[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 - 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 - 28 decembrie 1916/10 ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie - 11/24 iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august - 1/13 iulie 1918.[2]

S-a distins în mod special în cursul Primei Bătălii de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decorați cu acest ordin (al doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu).

Pentru dispozițiunile judicioase date în ordinele de operațiune contra unui dușman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia și curajul său personal, încrederea în victorie.
Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917[8]:p. 61

Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul.

Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de la Mărășești, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condițiuni foarte grele.
Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918[8]:p. 51

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Arma model 1893. Raportul Nr. 402 înaintat Comitetului consultativ al Infanteriei, de Maiorul E. Grigorescu, directorul Pulberăriei Armatei. București (I. V. Socecu), 1902
  • Studiul balistic al armei model, 1893 de Maiorul E. Grigorescu, Diectorul Pulberăriei Armatei. București (I. V. Socecu), 1902
  • Tunul revolver Hotchkiss (1885-1886)
  • Calculul probabilităților cu aplicare la gurile de foc (1898)

În colaborare:

  • Conferințe asupra Studiului Balistic al Armei Model 1893 de Profesor: Maior Grigorescu Eremia. Adjutor: Căpitan Vladescu Ioan. Craiova (Ștab. Industrial de Arte Grafice Ralian și Ignat Samitca), 1904[9]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

În prezent Școala de Aplicație pentru Unități Sprijin de Luptă din Sibiu se numește „General Eremia Grigorescu”.

Mai multe străzi din diferite localități și un cartier din Cluj-Napoca îi poartă numele. Un monument al său se găsește în cimitirul eroilor din Oituz iar la Timișoara a fost ridicată o statuie, operă a sculptorului Oscar Späthe.

În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripția „Voi sunteți care scrieți istoria Țării”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și Mărășești”.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ a b c Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  8. ^ a b c d Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  9. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera G, accesat la 14 iulie 2015
  10. ^ Funeraliile generalului Eremia Grigorescu, în „Adevărul”, anul XXXII, nr. 10841, 22 iulie 1919

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Ionescu, Nicolae (General), Generalul Eremia Grigorescu, Editura Militară, București, 1967
  • Moghior, Neculai; Miler,Didi, Credință și glorie – Generalul Eremia Grigorescu. Mărturii și documente – ediția a II-a, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2006
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
gen. Constantin Hârjeu
Ministrul Apărării Naționale
24 octombrie28 noiembrie 1918

Succesor:
gen. Arthur Văitoianu